Tunelul rutier Gotthard

Tunelul rutier Gotthard (în , în ) este un tunel rutier elvețian care traversează masivul cu același nume. Acesta face parte din autostrada A2, care leagă Basel, în nordul țării, de Chiasso, la extremitatea sa sudică, în cantonul Ticino.

Cu o lungime de 16,9 kilometri, este cel mai lung tunel rutier din țară și al cincilea din lume. Deschis circulației pe 5 septembrie 1980, a fost cel mai lung tunel rutier din lume până în anul 2000.

Construcția unui al doilea tub, aprobată prin vot popular, va permite renovarea tubului existent. Acesta ar trebui să intre în funcțiune la sfârșitul anului 2029, iar din 2032, în cel mai bun caz, ambele tuburi vor fi deschise circulației, cu câte o bandă pe tub.

Localizare

Parcurs de autostrada A2 și de drumul european 35, tunelul leagă Göschenen (joncțiunea 40 a autostrăzii A2) în cantonul Uri, la nord, de Airolo (joncțiunea 41) în cantonul Ticino, la sud. Acesta permite evitarea Pasului Saint-Gothard (H2). Legând valea Reuss la nord și Leventina la sud, tunelul traversează linia de separare a apelor între bazinul hidrografic al Rinului (Marea Nordului) la nord și bazinul Padului (Marea Mediterană) la sud.

Tunelul rutier Gotthard, la fel ca pasul montan în trecut, este situat pe axa economică și turistică majoră nord-sud a megalopolisul european. El leagă regiunile cele mai industrializate ale Europei cu Benelux, inclusiv Randstad și unul dintre cele mai mari porturi din lume (Rotterdam) și al doilea port al Europei (Anvers), Europa Renană, precum și metropola economică Zürich la nord de Alpi, cu Italia de Nord, și mai ales orașele industriale Milano și Torino din Câmpia Padului, precum și portul Genova.

Alături de Pasul Brenner și Tunelul San Bernardino, este unul dintre puținele axe autostrăzi transalpine nord-sud și reprezintă cea mai scurtă legătură nord-sud în masivul alpin. Tunelul feroviar Gotthard și succesorul său, Tunelul de bază Gotthard, sunt echivalentele sale feroviare.

În Elveția, patru rute absorb cea mai mare parte a traficului alpin nord-sud (de la vest la est): Marele Saint-Bernard (tunel), Simplon, Sfântul Gotthard (tunel) și San-Bernardino (tunel).

Cu cei 16,9 kilometri ai săi, este al doilea cel mai lung tunel rutier din Europa și al cincilea din lume, după tunelurile Lærdal, Yamate, Zhongnanshan și Jinpingshan.

Istorie Construcția primului tub În urma votului din 6 iulie 1958, poporul elvețian a adoptat articolul constituțional referitor la construcția drumurilor naționale. Pe 21 iunie 1960, Adunarea Federală a definit rețeaua de drumuri naționale și a inclus în aceasta și drumul Pasului Gothard, numit pe atunci N2.

Aprobată pe 25 iunie 1965 printr-un vot al Adunării Federale privind extinderea rețelei de drumuri naționale prin intermediul unui tunel rutier prin Gothard, construcția tunelului a început cinci ani mai târziu, pe 5 mai 1970. După zece ani de lucrări și un cost de 686 de milioane de franci, tunelul a fost deschis pe 5 septembrie 1980, pentru a răspunde „boom-ului automobilistic” din Elveția și dezvoltării schimburilor comerciale între nordul și sudul Europei.

Construcția celui de-al doilea tub În 2004, cetățenii au respins prin referendum contra-proiectul la inițiativa Avanti, care deroga de la articolul privind protecția Alpilor, făcând legală construirea unui al doilea tunel rutier la Gothard.

În 2014, propunerea Consiliului Federal de a construi un al doilea tub (fără a crește capacitatea) destinat continuării traficului pe durata reabilitării tunelului existent a fost aprobată de Adunarea Federală. Anul următor, asociația „Nu celui de-al 2-lea tub la Gotthard” a reușit să strângă cele 75.000 de semnături necesare pentru organizarea unui referendum. În cadrul votului din 28 februarie 2016, proiectul guvernamental a fost aprobat de 57% dintre votanți.

Cu o lungime de 16,9 km, al doilea tub va fi amplasat la est de galeria existentă de servicii și infrastructuri. Traseul său este în mare parte paralel cu aceasta și cu primul tub. Sistemul global al tunelului rutier Gotthard se va compune din două tuburi paralele cu o singură cale de rulare, având o galerie centrală de servicii și infrastructuri. Fiecare tub va include o bandă de circulație și o bandă de urgență.

Conform calendarului prevăzut, lucrările preliminare și instalațiile de șantier se vor desfășura din 2020 până la jumătatea anului 2022. În 2021 au început lucrările de relocare a galeriei de servicii și infrastructuri, în special cele militare, precum și lucrările galeriilor de acces sud și nord. Lucrările la tunelul principal și începerea înaintării mașinilor de forat în galeriile de acces nord și sud au început în 2022. În 2024 va începe înaintarea mașinilor de forat în tunelul principal la nord și la sud. Joncțiunea tunelului principal este planificată pentru 2026. Începerea instalării echipamentelor de exploatare și siguranță trebuie să înceapă în 2027. Testarea instalațiilor, punerea în funcțiune a sistemului global și, în final, deschiderea celui de-al doilea tub al tunelului rutier Gotthard va avea loc în 2029. Reabilitarea primului tunel va putea apoi începe și ar trebui să dureze trei ani. Punerea în funcțiune a celor două tuburi cu circulație într-o singură direcție va fi efectivă începând cu 2032.

Conform bugetului actual stabilit pentru proiectul general, costul construcției celui de-al doilea tub se ridică la 2,053 miliarde de franci (± 15%, fără TVA), ceea ce confirmă suma calculată în studiile anterioare.

Accidente și incidente În anul 2000, au fost înregistrate 45 de accidente și 528 de defecțiuni, iar în 2002 s-au înregistrat 10 accidente și 355 de defecțiuni. Zece accidente au avut loc în tunel în 2005, patru în 2006 și opt în 2007.

Din 2001 până în 2012, accidentele au provocat 19 decese, dintre care 18 s-au datorat coliziunilor frontale sau laterale între vehicule care circulau în sensuri opuse. În 2001, cel mai grav accident produs vreodată (11 morți) în tunel a fost el însuși cauzat de o coliziune între vehicule care circulau în sens opus.

Accidentul din 24 octombrie 2001 Pe 24 octombrie 2001, la ora 9:30, un camion înmatriculat în Belgia, condus de un șofer turc aflat sub influența alcoolului, a deviat de la traiectorie și a intrat în coliziune cu un camion italian care circula pe sens opus. Cele două camioane au luat foc, la fel ca și câteva mașini din apropiere, generând un incendiu pe o lungime de 300 de metri. Incendiul a provocat prăbușirea unei părți a bolții tunelului sub efectul căldurii. Unsprezece persoane au murit în incendiul care a urmat coliziunii, majoritatea intoxicate cu fum. În consecință, tunelul a rămas închis timp de două luni. Pierderea de venituri a fost estimată la 33 de milioane de franci pentru economia locală. Costul reparațiilor s-a ridicat la 14 milioane de franci.

După redeschiderea tunelului, camioanele au început să circule în tunel în trafic alternativ și respectând o distanță de siguranță. Pe fiecare parte a tunelului au fost amenajate zone de așteptare pentru acestea. Ulterior, această metodă de reglementare a traficului a fost înlocuită cu un sistem de tip „picătură cu picătură”, care este încă în vigoare astăzi.

Acest accident, care a avut loc la doi ani după incendiul din Tunelul Mont Blanc, a accentuat dorința autorităților de a moderniza și spori sistemele de siguranță ale tunelurilor rutiere lungi din țară.

Închiderea din septembrie 2023 Pe 10 septembrie 2023, tunelul a fost închis rapid circulației după descoperirea unei fisuri de 25 de metri lungime în perete și căderea unor bucăți de beton, la aproximativ 700 de metri de portalul nordic. Au fost efectuate lucrări de urgență — demolarea și înlocuirea tavanului fals pe o secțiune de 25 de metri a tubului. Tunelul s-a redeschis pe 15 septembrie. Fisura a fost provocată de schimbările de presiune ale rocilor din interiorul muntelui.

Caracteristici Tunelul rutier Gotthard este un tunel monotub cu circulație bidirecțională, prevăzut cu o galerie de siguranță. În total, acesta măsoară 16.918 metri lungime, iar secțiunea sa transversală este cuprinsă între 75 și 130 m² la portalul nordic și între 89,5 și 110 m² la portalul sudic. Săparea sa a necesitat excavarea a 1.438.030 m³ de rocă magmatică. A fost săpat prin avansare cu ajutorul explozibililor.

Condiții rutiere În configurația actuală a tunelului, traficul folosește tubul unic pe 2 x 1 bandă (o bandă pe sens). Viteza este limitată la 80 km/h, iar în prezent este necesară o distanță de 50 de metri între fiecare vehicul, și de 150 de metri pentru camioane. Această axă rutieră înregistrează un trafic intens, ceea ce generează ambuteiaje în timpul sărbătorilor legale și al vacanțelor.

De la deschiderea sa, peste 160 de milioane de vehicule l-au tranzitat.

Siguranță Echipamentele tehnice permit reglarea traficului în funcție de necesități și permit serviciilor de salvare să intervină imediat. Posturile de radio SRF 1, RSI Rete Uno și Radio Central pot fi recepționate în tunel pe frecvențele indicate. Informațiile despre trafic sunt difuzate prin intermediul radioului. În caz de urgență, poliția poate întrerupe programele pentru a difuza, din centrala de comandă, avertismente importante către utilizatori.

Tunelul este supravegheat permanent de o centrală de comandă, în special printr-o rețea densă de camere. Nișe de protecție care permit staționarea vehiculelor sunt amenajate la fiecare 1,5 km pe partea estică (circulația spre nord) și la fiecare 750 m pe partea vestică (circulația spre sud). Punctele SOS sunt echipate cu extinctoare: acționarea unui extinctor declanșează o alarmă. La fiecare 250 m, tunelul este echipat cu adăposturi ventilate independent unele de altele. Acestea leagă tunelul principal de galeria de siguranță. Evacuarea din adăposturi se face prin galeria de siguranță sau prin galeria principală, în funcție de situație.

Două portaluri termice permit detectarea vehiculelor care se supraîncălzesc pentru a le opri înainte de a intra în tunel.

Centrul de Intervenție Saint-Gothard

Centrul de Intervenție Saint-Gothard (Centro d'intervento del San Gottardo, Schadenwehr Gotthard), un corp de pompieri profesioniști, este atașat la Baza Logistică a Armatei (BLA) și își îndeplinește sarcinile pentru Oficiul Federal al Drumurilor (OFROU).

Centrul dispune de două baze de o parte și de alta a tunelului, la Göschenen (Werkhof) și Airolo, și operează în tunel și în împrejurimile acestuia. Este echipat, printre altele, cu: Două vehicule de stingere universale dotate cu o cameră termică tip Flir și un sistem de întoarcere în tuneluri. Două vehicule de primă intervenție (tehnică). Două camioane-cisternă de mare capacitate. Două camioane de depanare. Două vehicule de protecție respiratorie. Un vehicul de luptă împotriva poluărilor și a evenimentelor chimice (la Airolo). Vehicule mici polivalente destinate în principal tunelului de siguranță.

Deoarece membrii săi vorbesc limbi diferite (germana elvețiană la nord și italiana la sud), directivele sunt bilingve, cursurile de formare sunt organizate în comun, iar personalul de conducere își schimbă regulat locul de muncă (nord sau sud).

Acest serviciu efectuează anual, în medie: 300 de depanări. 40 de intervenții la accidente rutiere. 20 de misiuni de stingere a incendiilor. 20 de intervenții pentru poluări cu hidrocarburi.

Trafic Dintre cele patru principale itinerare care absorb traficul alpin în Elveția (Grand Saint-Bernard cu tunel, Simplon, Saint-Gothard cu tunel și San Bernardino cu tunel), Gothard este primul ax nord-sud al țării.

Traficul zilnic mediu prin tunelul rutier Gothard este de 16.835 de vehicule, iar aproximativ 60% din vehiculele care traversează Alpii elvețieni folosesc acest tunel.

În 1981, aproape 3 milioane de vehicule au traversat tunelul. În 1990, erau peste 5,5 milioane, în 2000, an record, aproximativ 6,8 milioane, iar în 2011, 6,3 milioane de vehicule l-au folosit.

Note

Vezi și Autostrada A2 (Elveția) Masivul Gotthard