Indicele de percepție a corupției (2025)border|150px|Drapelul Statelor Unite ale Americii Scor obținut 64 / 100 Loc global 29 / 182 Organizație Transparency International Repere istorice & evoluție Niveluri ridicate în și Gilded Age Reforme majore în Monitorizare continuă a integrității sectorului publicSursă date: Transparency International (2025)
Corupția în Statele Unite ale Americii a reprezentat o temă politică recurentă, atingând cote maxime în și în Gilded Age (Era strălucită), înainte de a scădea ca urmare a reformelor din .
La nivelul lunii februarie 2026, Statele Unite au obținut un scor de 64 pe o scară de la 0 („foarte coruptă”) la 100 („foarte curată”), conform Indicelui de Percepție a Corupției pe anul 2025 publicat de Transparency International. În clasamentul bazat pe scor, Statele Unite se situează pe locul 29 din cele 182 de țări incluse în indice, unde țara de pe primul loc este percepută ca având cel mai cinstit sector public.
Istoric Secolul al XVIII-lea Corupția în Statele Unite datează încă de la fondarea țării. Revoluția Americană a fost, în parte, o reacție la corupția percepută a monarhiei britanice. Separația puterilor a fost concepută pentru a asigura responsabilitatea instituțională. Libertatea de asociere a servit aceluiași scop, permițând cetățenilor să se organizeze independent de guvern. Această abordare contrasta cu cea a unor puteri europene din acea epocă, unde toate asociațiile și activitățile economice erau administrate implicit de către stat.
În timpul Primului Congres al Statelor Unite ale Americii, , Alexander Hamilton, a propus o serie de noi inițiative economice ce implicau taxe, tarife vamale, datorii publice și o bancă națională. Temerile că aceste propuneri vor duce la corupție au devenit atât de mari încât s-a format Partidul Democrat-Republican pentru a le opune rezistență.
Secolul al XIX-lea Corupția a redevenit o temă majoră în politica americană în timpul , când Andrew Jackson a candidat pe o platformă anticorupție. Problema a fost accentuată de rezultatele controversate ale alegerilor, care au împiedicat victoria lui Jackson, episod cunoscut sub numele de (Corrupt Bargain). În urma victoriei lui Jackson la , o a readus în prim-plan tema corupției.
La nivelul guvernelor statale, autoritățile emiteau pentru a autoriza înființarea de noi societăți comerciale. Acestea au întâmpinat rezistență din cauza potențialului lor de corupție. Deși erau utilizate în general în moduri care stimulau dezvoltarea economică a statelor, au existat cazuri în care aceste autorizații au fost acordate preferențial aliaților politici. , de exemplu, a autorizat carte bancare în schimbul sprijinului politic și financiar. Această problemă a fost în cele din urmă rezolvată pe măsură ce guvernele statale au standardizat procesul de constituire a societăților pe parcursul anilor 1840.
Gilded Age a fost o perioadă de prosperitate și dezvoltare accelerată în Statele Unite. Această creștere a fost însoțită de o amplificare corespunzătoare a corupției și a dării de mită în cadrul guvernului și în sectorul de afaceri. Principala problemă disputată a fost sistemul prăzilor (spoils system), prin care funcțiile publice erau acordate în schimbul sprijinului politic. Această chestiune a fost adresată prin reforme ale .
din timpul epocii Gilded Age a fost marcată de . Grant fusese ales fără experiență politică prealabilă și a avut o capacitate redusă de a controla sau reglementa membrii guvernului său, care au profitat de lipsa sa de experiență. Printre exemplele notabile se numără , și . De asemenea, a devenit public în această perioadă.
În plus, mașinăriile politice precum și liderii acestora, cum ar fi , au fost descoperiți deturnând milioane de dolari din fondurile publice provenite de la contribuabili în buzunarele membrilor Tammany. De asemenea, aceștia acordau funcții publice celor care sprijineau Tammany, în loc să folosească criteriul meritului, și obișnuiau să înregistreze persoane de mai multe ori pentru a vota la alegeri schimbandu-le frizura. Mașinăriile politice din sudul țării au folosit violența, mita și alte mijloace pentru a comite fraude electorale împotriva competitorilor, cum ar fi , menținând astfel dominația Partidului Democrat.
Un cercetător susține că, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, corupția din Statele Unite — o țară bogată și industrializată — semăna în unele privințe cu cea din țările în curs de dezvoltare sărace de astăzi. Mașinăriile politice manipulau alegătorii pentru a aduce la putere candidați loiali lor. Funcțiile publice erau vândute pentru bani sau sprijin politic. Interesele private mituiau funcționarii publici în schimbul unui tratament preferențial. Cu toate acestea, spre deosebire de multe țări în curs de dezvoltare de astăzi, Statele Unite dispuneau de o presă liberă, un sistem judiciar federal cinstit și activiști civici care au condus reacția împotriva corupției la începutul secolului al XX-lea. De asemenea, Statele Unite nu au trebuit să se lupte cu o sărăcie generalizată pe lângă corupție, iar ramura executivă a guvernului federal nu a coborât niciodată la nivelurile de cleptocrație observate în unele țări în curs de dezvoltare actuale.
Secolul al XX-lea a fost o perioadă de intensificare a luptei anticorupție în Statele Unite, condusă de mișcarea progresistă. În această perioadă, mașinăriile politice și monopolurile au fost vizate și desființate. Theodore Roosevelt a fost o figură centrală a Erei Progresiste, conducând eforturile de spargere a trusturilor (trustbusting).
a fost un caz major de corupție în timpul . , , a acceptat mită de la companii petroliere în schimbul acordării accesului la rezervele de petrol ale guvernului. După descoperirea faptelor de corupție, Fall a fost condamnat la închisoare.
Richard Nixon a fost vizat de numeroase acuzații de corupție. În timp ce candida pentru funcția de vicepreședinte în 1952, Nixon a ținut un în care a declarat că a acceptat un singur cadou, un câine pe nume Checkers, și că nu intenționează să îl returneze. În timpul președinției sale, Nixon a fost implicat în Scandalul Watergate. Cu puțin timp înainte, vicepreședintele său, Spiro Agnew, fusese găsit vinovat de fraudă fiscală.
În anii 1970, FBI a desfășurat o operațiune sub acoperire cu codul pentru a demasca corupția din Congres. Șapte membri ai Congresului au fost condamnați pentru luare de mită. În anii 1980, s-a soldat cu condamnarea a 230 de persoane, cel mai mare număr de persoane condamnate într-un caz de corupție publică din SUA.
Corupția contemporană
În Indicele de Percepție a Corupției realizat de Transparency International, rezistența percepută a Statelor Unite la corupție a scăzut de la cel mai înalt scor al său, 76 în 2015, la 64 în 2025 (0 însemnând „foarte coruptă”, iar 100 „foarte curată”). Scorul pentru 2025, anunțat la începutul anului 2026, a fost cel mai scăzut atribuit vreodată Statelor Unite de la introducerea actualului sistem de punctaj în 2012. Pentru comparație cu scorurile regionale, cel mai bun scor dintre țările din America a fost 75, media a fost 42, iar cel mai slab scor a fost 10. Pentru comparație cu scorurile la nivel mondial, cel mai bun scor în Indicele din 2025 a fost 89 (locul 1), media a fost 42, iar cel mai slab scor a fost 9 (locul 181, la egalitate).
În 2019, Transparency International afirma că Statele Unite „se confruntă cu amenințări la adresa ” (checks and balances), alături de o „erodare a normelor etice la cele mai înalte niveluri ale puterii”, citând , nativismul și polarizarea politică drept factori care pot spori corupția. În 2024, Transparency International a apreciat modul în care instanțele federale și statale au rezistat atacurilor asupra independenței lor, deși a considerat îngrijorătoare normele etice slabe aplicabile Curții Supreme.
La începutul secolului al XXI-lea, SUA erau considerate în general ca având un nivel scăzut de corupție și un nivel ridicat de stabilitate politică. FBI este responsabil de investigarea corupției în Statele Unite, desfășurând mai multe inițiative pentru combaterea corupției interne și externe, și recunoaște corupția publică drept „prioritatea sa principală în investigațiile penale”.
În 2019, Stephen Walt a susținut că Statele Unite deveneau tot mai corupte, arătând spre , , eșecul modelului Boeing 737 MAX și ca exemple. Walt susține că aceste exemple demonstrează că problema corupției este în creștere în SUA și, pe termen lung, amenință (soft power) a țării. Statele Unite au fost calificate drept paradis fiscal. Legea privind Conformitatea Fiscală a Conturilor Străine () impune guvernelor străine să dezvăluie conturile americanilor din străinătate, dar SUA nu au nicio responsabilitate, juridică sau de altă natură, de a partaja informații despre persoanele non-americane care deschid conturi în SUA. În 2016, o estimare plasa averea totală offshore din SUA la 800 de miliarde de dolari.
Curtea Supremă
Controversele etice în care au fost implicați judecătorii Curții Supreme s-au amplificat în secolul al XXI-lea, fiind însoțite de o scădere a ratei de aprobare a Curții până la niveluri istorice minime. Acuzațiile au apărut după un raport publicat de ProPublica în 2023, care susținea că judecătorul Clarence Thomas a acceptat cadouri de la investitorul imobiliar și donatorul republican fără a le declara. Aceste cadouri au inclus călătorii de lux pe o perioadă de două decenii, folosind avionul privat, superiahtul și stațiunile private ale lui Crow, precum și plata taxelor de școlarizare la școli private pentru strănepotul lui Thomas. Crow a făcut parte din consiliul de administrație al unor instituții care au depus memorii amicus briefs în fața instanței, iar firma sa imobiliară a avut legături cu patru cazuri aflate pe rolul Curții Supreme de la care Thomas nu s-a recuzat, sporind scandalul. Curtea a adoptat primul său la 13 noiembrie 2023, însă acest cod nu conține mecanisme de punere în aplicare și este comparativ mai slab decât codul aplicat judecătorilor federali de rang inferior.
Donald Trump
Donald Trump este adesea descris de istorici ca fiind corupt, având numeroase scandaluri în timpul președinției sale, inclusiv , care a dus la (impeachment). După ce a pierdut alegerile prezidențiale din 2020, Trump a afirmat, fără dovezi, existența unei fraude electorale și s-a folosit de poziția sa în guvern în încercarea de a anula rezultatul alegerilor, proces ce a culminat cu atacul asupra Capitoliului, care nu a reușit să răstoarne rezultatul alegerilor. Curtea Supremă a respins procesele împotriva lui Trump după ce acesta a părăsit funcția, alegând să nu se pronunțe dacă a încălcat legile privind corupția sau obținerea de foloase necuvenite.
Publicația The New York Times a identificat mult mai multe conflicte de interese la începutul celui de-al doilea mandat al lui Trump comparativ cu primul. Comportamentul lui Trump în timpul celui de-al doilea mandat a fost etichetat drept cronyism și crearea unei culturi a corupției în cadrul administrației sale. Trump nu a semnat angajamentul etic uzual, a demis mulți dintre funcționarii care supravegheau etica și a alarmat în general organismele de monitorizare guvernamentală. Introducerea activelor digitale și a acțiunilor poate facilita mult mai multe conflicte de interese și cel puțin aparența de corupție decât cazările la hotel și partidele de golf. Primele luni ale administrației au generat dezbateri cu privire la posibilitatea ca Trump să fi facilitat mai multe conflicte de interese și acte de corupție decât oricare alt președinte din istoria americană.
Etica demnitarilor aleși