Ștefan Mandel () este un matematician și economist român-australian, supraviețuitor al Holocaustului, renumit pentru faptul că a câștigat la loterie de 14 ori în diverse țări. Relatările despre el îl prezintă drept creatorul unor metode matematice de joc bazate pe calculul probabilităților, pe acoperirea unui număr mare de combinații și pe organizarea unor grupuri de investitori. Metoda sa inițială a fost numită „condensare combinatorică”, iar strategia ulterioară a fost asociată cu „cumpărarea potului”, cele două fiind tratate ca metode distincte într-un studiu publicat în 2024. Sursele diferă în privința distribuirii geografice a celor 14 câștiguri atribuite lui Mandel. The Independent, relatare preluată și de Digi24, afirmă că primele două câștiguri au fost obținute în România, în timp ce The Washington Post descrie un singur câștig inițial în România, urmat de 12 câștiguri în anii 1980 și de câștigul ulterior din statul american Virginia. Relatările diferă și în privința celor 12 câștiguri din anii 1980: The Independent și The Washington Post le plasează în Australia, în timp ce Adevărul afirmă că acestea au fost obținute în Australia și Regatul Unit. Câștigul din Statele Unite a fost obținut în 1992, când sindicatul coordonat de Mandel a câștigat jackpotul de 27 de milioane de dolari al loteriei din Virginia.
Biografie În 1994, presa românească îl prezenta pe Mandel ca fiind cetățean australian, născut la 19 iulie 1940 la Aninoasa, căsătorit și tată a doi copii. Același articol relata că Mandel locuise la Oradea în jurul anului 1960 și fusese angajat al Trustului Minier „Ardealul”.
Înainte de a deveni cunoscut pentru câștigurile la loterie, Mandel a lucrat ca economist în România. Primele sale încercări de a aplica metode matematice la loterie au fost legate de situația financiară dificilă din România comunistă.
Într-un interviu acordat NPR, Mandel a afirmat că în perioada în care trăia în România câștiga aproximativ 360 de lei pe lună, sumă pe care a comparat-o cu prețul unei perechi bune de pantofi.
Primele două câștiguri au avut loc în România, la vârsta de aproximativ 30 de ani, când Mandel încerca să strângă bani pentru a pleca din țară împreună cu familia. Salariul său lunar era de 88 de dolari și primul câștig important din România a fost de aproape 19.000 de dolari, din care Mandel ar fi rămas cu aproximativ 3.700 de dolari după împărțirea profiturilor.
După plecarea din România, Mandel a locuit o perioadă în Israel, apoi s-a stabilit în Australia. Sursele de presă menționează și o perioadă petrecută în Statele Unite, iar ulterior retragerea sa în Vanuatu, stat insular din Pacificul de Sud.
Activitatea la loterie Mandel este creditat de presa românească și internațională cu 14 câștiguri la loterie. Primele două câștiguri sunt atribuite perioadei românești, iar celelalte au fost legate de activitatea sa din Australia, Regatul Unit și Statele Unite.
Strategia sa pornea de la o observație simplă: în anumite loterii, costul cumpărării unui număr suficient de mare de bilete putea fi mai mic decât valoarea premiului cel mare. Într-un exemplu citat frecvent în presă, o loterie în care trebuie alese șase numere din 40 are 3.838.380 de combinații posibile.
Pentru a aplica metoda, Mandel a format sindicate de joc, adică grupuri de investitori care puneau bani în comun pentru cumpărarea unui număr foarte mare de bilete. După primele câștiguri, Mandel a dezvoltat un sistem mai amplu, în care un manager al sindicatului cumpăra biletele și împărțea câștigurile.
În etapa ulterioară, metoda a fost automatizată. Mandel a folosit computere și imprimante pentru completarea automată a biletelor, astfel încât să poată acoperi un număr foarte mare de combinații. Pentru tentativa de la loteria statului Virginia, a creat un sistem logistic care presupunea tipărirea a milioane de bilete și trimiterea lor către Statele Unite.
Condensarea combinatorică Metoda inițială a lui Mandel a fost numită de el „condensare combinatorică”. Studiul publicat de Ralph Stömmer pe arXiv în 2024 arată că Mandel nu și-a dezvăluit niciodată complet metoda și că această strategie este adesea confundată cu o metodă ulterioară, cunoscută ca „buying the pot”, adică „cumpărarea potului”.
Potrivit studiului, „condensarea combinatorică” ar fi fost metoda care i-a permis lui Mandel să câștige la loteria românească în etapa timpurie a carierei sale de jucător. Același studiu arată că Mandel a oferit doar indicii despre metoda sa, iar autorul încearcă să reconstruiască matematic principiile posibile ale acesteia.
Stömmer susține că metoda inițială presupunea riscuri reziduale, adică nu garanta întotdeauna câștigul. Această limitare ar explica, potrivit studiului, de ce Mandel a trecut ulterior de la „condensarea combinatorică” la strategia de „cumpărare a potului”.
Studiul mai afirmă că Mandel ar fi construit probabil un design de acoperire de tip (15, 6, 5) cu mulți ani înainte ca astfel de construcții să fie publicate pe scară mai largă în literatura despre designuri combinatorice. Această afirmație este importantă deoarece oferă un sprijin academic pentru ideea că metoda lui Mandel nu era doar o cumpărare masivă de bilete, ci implica și o componentă combinatorică mai sofisticată.
Strategia de cumpărare a potului Strategia ulterioară a lui Mandel urmărea identificarea loteriilor în care premiul cel mare era suficient de mare pentru a justifica acoperirea tuturor sau aproape tuturor combinațiilor posibile. Presa a rezumat această metodă în șase pași: calcularea numărului total de combinații, identificarea loteriilor cu jackpot suficient de mare, strângerea banilor de la investitori, tipărirea biletelor, distribuirea lor către agenții autorizați și împărțirea câștigului după extragere.
Pentru loteria din Virginia, Mandel a mobilizat peste 2.500 de investitori australieni care au contribuit cu câte 2.500 de dolari.
El a convins 2.560 de oameni să cumpere o poliță de asigurare pe viață completă pe 10 ani, cu o primă anuală de 4.000 de dolari. Apoi, Mandel a folosit acești bani, legal, pentru a le cumpăra fiecăruia o participație la loterie.
Metoda presupunea nu doar calcul matematic, ci și o organizare logistică amplă. Într-o declarație atribuită lui Mandel, acesta susținea că oricine poate calcula teoretic toate combinațiile, dar dificultatea reală era crearea unui sistem logistic pentru depunerea unui număr atât de mare de bilete.
Câștigul din Virginia Cel mai cunoscut câștig atribuit lui Mandel este cel de la loteria statului Virginia, în 1992. Jackpotul ajunsese la 27 de milioane de dolari, iar Mandel și echipa sa au cumpărat aproape toate biletele posibile.
Regulile loteriei din Virginia presupuneau alegerea a șase numere din 44, ceea ce producea 7.059.052 de combinații posibile. După două zile de achiziții, grupul lui Mandel avea aproximativ 6,4 milioane din cele aproximativ 7 milioane de combinații necesare pentru a-și maximiza șansele.
Pe lângă premiul cel mare, grupul lui Mandel a obținut și premii secundare, aproximativ 900.000 de dolari în premii suplimentare pentru biletele clasate la categoriile inferioare.
Câștigul din Virginia a dus la o dispută juridică de patru ani. Mandel a fost în cele din urmă exonerat de orice vină în legătură cu acest episod, dar disputa i-a creat probleme financiare.
Câștiguri și sume estimate Se estimează diferit valoarea totală a câștigurilor lui Mandel, care ar fi câștigat în total aproximativ 20 de milioane de dolari prin schema sa. Alte surse vorbesc mai general despre „milioane de dolari”, fără o sumă totală verificabilă.
Unul dintre câștigurile sale din Sydney a avut valoarea de 1,4 milioane de dolari, episod care ar fi contribuit la schimbarea regulilor din Australia. După un câștig de 1,3 milioane de dolari în 1987, Mandel ar fi rămas personal cu doar 97.000 de dolari, restul fiind distribuit investitorilor și pentru acoperirea costurilor. Separat, The Washington Post relata în 1992 că Mandel devenise cunoscut după ce acoperise toate combinațiile unei loterii din Sydney și câștigase 1,1 milioane de dolari în 1986.
Investigații și schimbarea regulilor loteriilor Metodele lui Mandel erau legale în perioada în care au fost aplicate, potrivit mai multor relatări de presă. Totuși, succesul lor a atras atenția autorităților și a dus la schimbarea regulilor în unele jurisdicții.
Legislația din Statele Unite și Australia a fost modificată ulterior, făcând imposibilă aplicarea strategiei în forma folosită de Mandel. Printre elementele restricționate s-au numărat cumpărarea în masă a biletelor și tipărirea biletelor în afara punctelor obișnuite de vânzare.
Mandel a fost investigat de FBI și CIA, dar nu a fost condamnat în legătură cu câștigurile la loterie.
Probleme judiciare ulterioare Relatările de presă menționează un dosar de fraudă din Israel, separat de câștigurile la loterie. În 2004, Mandel și un partener au fost condamnați pentru inducerea în eroare a unor investitori. Pedeapsa a fost de 10 luni de închisoare și o amendă de 29.000 de dolari, dar alte surse menționează o pedeapsă de 20 de luni de închisoare în Israel.
Știrile menționează un caz privind „presupusa nepublicare a unui prospect într-o societate cooperativă.” (Avocatul lui Mandel a spus că condamnarea lui a fost ulterior anulată și că Mandel nu a petrecut nici măcar o zi în închisoare.)
Mandel a revenit în Israel în 2023, după ani în care a trăit în afara țării, încercând să obțină redeschiderea cazului. Avocatul său, Alon Eisenberg, susținea că dovezile deținute de Mandel ar putea duce la redeschiderea dosarului.
Activitate în România după 1990 După 1990, Mandel a revenit în România în contextul lansării Societății de Asigurări „Mondragon”, al cărei președinte era în 1994. Într-un interviu acordat presei timișorene, el se prezenta drept român născut la Aninoasa, pe Valea Jiului, afirma că părăsise România în 1966 și că se stabilise în Australia. Mandel declara că era contabil de profesie, dar pasionat de matematică.
Societatea „Mondragon” fusese promovată printr-o campanie publicitară la televiziune, iar în presă apăruseră comparații cu schema Caritas. Mandel respingea aceste comparații și susținea că Mondragon era o societate de asigurări legală, bazată pe studii economice. El afirma că venise în România cu 2,5 milioane de dolari și că societatea începuse să investească în agricultură.
În același context, România Liberă a relatat despre legătura lui Mandel cu SC MELORA Impex SRL din Oradea, o societate mixtă înmatriculată la Registrul Comerțului la 13 mai 1992. Mandel figura ca asociat cu 50% din capitalul social al firmei, aportul său fiind echivalent cu 253 de dolari. Firma avea mai multe obiecte de activitate, dar bilanțul contabil pe 1993 indica o cifră de afaceri zero, singurele venituri fiind dobânzi bancare.
În documentele depuse la Agenția Română de Dezvoltare, domeniile vizate de MELORA erau transporturile, industria ușoară și alimentară, agricultura, turismul și comerțul, nu domeniul bancar sau al asigurărilor. Întrebat despre Fondul Mondragon din Cipru, Mandel a susținut că era vorba despre o companie offshore cu existență scriptică, folosită pentru facilități financiare.
Presa a relatat și despre conflictul dintre Mandel și România Liberă, publicație care investigase afacerile Mondragon. Mandel a respins acuzațiile formulate în presă și a susținut că acestea aveau caracter politic.
Viața ulterioară După câștigul din Statele Unite, sursele de presă relatează că Mandel și-a desființat echipa de investitori și s-a retras în Vanuatu, o țară insulară din sudul Pacificului, unde Mandel locuia alături de mai mulți membri ai fostului său sindicat.
Note
Categorie:Nașteri în 1940 Categorie:Economiști români Categorie:Matematicieni români Categorie:Oameni de afaceri români Categorie:Supraviețuitori ai Holocaustului Categorie:Români expatriați în Australia Categorie:Investitori români Categorie:Loterii