thumb|right|350px|Satelit artificial
Sateliții artificiali sunt obiecte create de om, care sunt lansate în spațiu și orbitează un corp ceresc. Orbita lor trebuie să fie relativ stabilă pe o perioadă mai mare de timp pentru ca sensul de "satelit" să se păstreze.
În marea lor majoritate, sateliții artificiali sunt nave robotice folosite pentru comunicații, supraveghere, și orbitează în jurul Pământului. Sateliții sunt folosiți pentru un număr mare de scopuri. Există sateliți de observare a Pământului, civili și militari, sateliți de comunicații, sateliți de navigație, sateliți meteorologici și sateliți de cercetare. Stațiile spațiale și navele spațiale cu echipaj uman pe orbită sunt, de asemenea, sateliți.
Un satelit primește semnalul de la o stație emițătoare de pe Pământ (uplink) care amplifică și retransmite semnalul spre o stație de recepție (downlink), la o frecvență diferită.
Primii sateliți au fost proiectați pentru a opera în mod pasiv, aceștia serveau doar la a reflecta semnale care erau direcționate spre ei de către stațiile de pe Pământ. Semnalele erau reflectate în toate direcțiile, astfel încât să poată fi recepționate de către stațiile aflate la sol.
În prezent, sateliții folosesc exclusiv sisteme de operare active, în care fiecare poartă propriul echipament transmisie-recepție. Sateliții folosesc benzi de frecvență de aproximativ 6 GHz.
Istoric miniatura|Satelitul Sputnik 1 Primul satelit artificial, Sputnik 1 a fost lansat de U.R.S.S. la 4 octombrie 1957, de pe cosmodromul Baikonur, Kazahstan. A efectuat 1410 rotații în jurul Terrei, timp de 94 de zile, după care a intrat în atmosfera terestră și s-a dezintegrat prin ardere.
La 3 noiembrie 1957 se lansează Sputnik 2, care avea la bord primul animal viu, câinele Laika, prima ființă vie care a ajuns în spațiu. Acest satelit a stat în spațiu 163 de zile, timp în care a efectuat 2370 de rotații circumterestre.
Primul satelit de comunicații, SCORE (Signal Communications by Orbiting Relay Equipment), capabil să stocheze și să transmită mesaje vocale cu ajutorul unei benzi magnetice, a fost lansat de S.U.A. în anul 1958. Prima transmisiune directă de televiziune, a fost efectuată de satelitul Syncom 3 de la Jocurile Olimpice de vară din 1964 de la Tokyo.
Telstar1, lansat de compania AT&T în 1962, a fost unul dintre primii sateliți activi pentru comunicații. A transmis primele emisuni de televiziune în direct între S.U.A., Europa și Japonia. De asemeni a transmis convorbiri telefonice și redarea câtorva sute de stații radio.
Astăzi cea mai mare construcție aflată în spațiu este Stația Spațială Internațională, care este permanent locuită de 3 astronauți și orbitează Pământul la o altitudine de circa 350 km.
Alte nave spațiale au devenit sateliți artificiali după ce au ajuns la destinație (sondele de tipul MRO, aflate în orbita marțiană, sonda Cassini (Saturn), Galileo (până în 2003 a orbitat sistemul jovian) etc.
În momentul actual, pe orbita Pământului sunt plasați 7702 de sateliți artificiali funcționali sau nefuncționali.
Caracteristici Satelitul artificial conține sisteme tehnice complexe folosite pentru menținerea stației:
Sursă de energie electrică Un satelit își produce puterea necesară pe toată durata misiunii. Cea mai folosită sursă este o combinație a celulelor solare cu reîncarcarea bateriilor. Panourile solare fotovoltaice sunt de dimensiuni mari pentru a produce puterea de care are nevoie satelitul. Se poate utiliza de asemenea și energia nucleară.
Control termic Sateliții folosesc radiatoare în formă de panouri pentru a preveni supraîncălzirea de la Soare a unor elemente; satelitul se poate roti astfel încât căldura să fie repartizată pe toată suprafața.
Orientare și corectarea traiectoriei Orientarea unui satelit este direcția spre care sunt îndreptate principalele sale componente (panourile solare sunt menținute spre Soare, antenele și senzorii sunt orientați spre stațiile de la sol, telescoapele sunt direcționate spre obiectele astronomice etc.). Una din metodele folosite pentru orientare este folosirea unor mici motoare cu reacție, și a unor magneți ce interacționează câmpul magnetic al Pământului.
Protecția de radiațiile cosmice Sateliții trebuie să suporte efectele unui mediu ostil din spațiul cosmic cum ar fi efectul radiațiilor și, uneori, impacturile cu micrometeoriți, în special în timpul misiunilor de durată.
Emițătoare și receptoare radio Fiecare satelit emite folosind un cod unic PRN (Pseudo Random Noise Code), de recunoaștere, putându-i-se stabili astfel cu precizie locația.
Lansarea sateliților
Tipuri de sateliți artificiali Sateliții artificiali pot fi clasificați după tipul orbitei pe care o au în jurul Pământului: miniatura|Diferite altitudini ale orbitelor sateliților Sateliți artificiali cu orbită joasă (LEO – Low Earth Orbit) Aceștia orbitează deasupra Pământului la distanțe cuprinse între 150 și 2000 Km. O rotație completă este efectuată în 90 minute, iar timpul în care un punct aflat pe Pământ are vizibilitate directă cu satelitul este de 15 minute. Întârzierea și atenuarea semnalelor transmise sunt reduse. Timpul de viață se limitează de la câteva luni, la maxim un an. În prezent, se află 470 sateliți cu orbita joasă.
Sateliți artificiali cu orbită medie (MEO – Medium Earth Orbit) Orbitează pe orbite eliptice dispuse deasupra polilor sau deasupra Ecuatorului la distanțe cuprinse între 10.000 și 20.000 Km. Timpul în care un punct aflat pe Pământ are vizibilitate directă cu satelitul este 120 ... 360 de minute. Întârzierea și atenuarea semnalelor transmise prin acest tip de sateliti, sunt destul de mari. Sunt utilizați în special în rețele GPS și pentru comunicații de voce și date. La momentul actual pe orbita Pământului se află 69 sateliți cu orbita medie.
Sateliți artificiali cu orbită geostaționară (GEO – Geostationary Earth Orbit) Sateliții geostaționari sunt plasați pe orbite situate deasupra Ecuatorului la distanța fixă de 35.786 Km. Se rotesc cu aceeași viteză și în același sens cu Pământul. Un satelit geostaționar poate acoperi în orice moment 42,2% din suprafața planetei. Timpul în care un punct aflat pe Pământ are vizibilitate directă cu satelitul este de 24 de ore. Întârzierea și atenuarea semnalelor transmise, sunt foarte mari, iar costurile de plasare a acestor sateliți pe orbită sunt de asemenea foarte mari. Sunt utilizați în general pentru comunicații de orice tip, supravegherea militară sau meteorologică. Pe orbita Pământului se afla 423 sateliți cu orbita geostaționară.
Sateliți artificiali cu orbita polară Sateliții cu orbite polare orbitează Pământul la unghiuri de 90° față de Ecuator și față de poli. Doi astfel de sateliți aparținând National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA), furnizează informații despre vreme pentru toate zonele la fiecare 6 ore. Aceștia realizează hărți ale nivelului de ozon al atmosferei, incluzând și zonele de deasupra polilor. De asemenea, sunt utilizați pentru a studia defrișările forestiere. miniatura|Orbita de sincron solară
Sateliți artificiali cu orbita de sincron solară Un satelit cu o astfel de orbită trece pe deasupra unui punct al Pământului în același moment în care Soarele este în aceeași poziție pe cer. Acesta are o orbită retrogradă (în sensul acelor de ceasornic), la un unghi de aproximativ 98° față de Ecuator. Această orbită este folosită de către sateliții care fotografiază diferite zone ale Terrei, deoarece Soarele va fi mereu la același unghi față de locul fixat pe sol.
State capabile să lanseze singure sateliți
+ State capabile să lanseze singure satelițiOrder Țara Data primei lansări Racheta Satelitul 1 4 octombrie 1957 Sputnik-PS Sputnik 1 2 1 februarie 1958 Juno I Explorer 1 3 26 noiembrie 1965 Diamant-A Astérix 4 11 februarie 1970 Lambda-4S Ōsumi 5 24 aprilie 1970 Long March 1 Dong Fang Hong I 6 28 octombrie 1971 Black Arrow Prospero 7 18 iulie 1980 SLV Rohini 8 19 septembrie 1988 Shavit Ofeq 1 — 21 ianuarie 1992 Soyuz-U Kosmos 2175 — 13 iulie 1992 Tsyklon-3 Strela 9 2 februarie 2009 Safir-1 Omid 10 12 decembrie 2012 Unha-3 Kwangmyŏngsŏng-3 Unit 2 — 30 ianuarie 2013 Naro-1 STSAT-2C
Primul satelit lansat de fiecare stat
+ Primul satelit lansat de fiecare stat sau cu ajutor străin. Țara Anul primei lansări Primul satelit Pe orbită în ianuarie 2013 () 1957 (1992) Sputnik 1 (Cosmos 2175) 1457 1958 Explorer 1 1110 1962 Ariel 1 0030 1962 Alouette 1 0034 1964 San Marco 1 0022 1965 Astérix 0057 1967 WRESAT 0012 1969 Azur 0042 1970 Ōsumi 0134 1970 Dong Fang Hong I 0140 1974 ANS 0004 1974 Intasat 0009 1975 Aryabhata 0050 1976 Palapa A1 0012 1978 Magion 1 0004 1981 Intercosmos Bulgaria 1300 0001 1985 Arabsat-1A 0012 1985 Brasilsat A1 0013 1985 Morelos 1 0007 1986 Viking 0011 1988 Ofeq 1 00011 1988 Astra 1A 005 1990 Lusat 009 1990 Badr-1 0003 1992 Kitsat A 0011 1993 PoSAT-1 0001 1993 Thaicom 1 0007 1994 Turksat 1B 0008 1995 Sich-1 0006 1996 MEASAT 0006 1997 Thor 2 0003 1997 Mabuhay 1 0002 1998Nilesat 101 0004 1998FASat-Bravo 0002 1998ST-1 0003 1999ROCSAT-1 0008 1999 Ørsted 0004 1999SUNSAT 0002 2000Thuraya 1 0006 2001Maroc-Tubsat 0001 2002Alsat 1 0001 2003Hellas Sat 2 0002 2003Hellas Sat 2 0002 2003Nigeriasat 1 0004 2005 Sina-1 0001 2006 KazSat 1 0002 2007 Libertad 1 0001 2007 Rascom-QAF 1 0002 2008 Vinasat-1 0003 2008 Venesat-1 0002 2009 SwissCube-1India launches Switzerland's first satellite 0002 2012 PW-Sat-1 00001 2012 MaSat-1 Hungary launches its first satellite into orbit. 0001 2012 Goliat First Romanian satellite Goliat successfully launched 0001 2012 BelKA-2 N/ASupremeSAT-I is a payload hosted on a Chinese satellite, not a satellite in its own right. It should not be included in the list --> 2012 Kwangmyŏngsŏng-3 Unit 2 1 2013 Azerspace 1 2013 TUGSAT-1/UniBRITE 2 2013 NEE-01 Pegaso 1 2013 ESTCube-1 1
Primele satelite lansate care au eșuat a eșuat la o primă lansare în 1957, reușind în 1958. a eșuat la o primă lansare în 1969, reușind în 1970. ul lui Saddam îndepliniște în 1989 o lansare neconfirmată de focoase pe orbită de pe un vehicul irakian dezvoltat, intenționând să pună pe orbită mai târziu primul satelit național Al-Ta'ir, de asemenea, dezvoltat. eșuează să lanseze în 1995 primul său satelit, FASat-Alfa. eșuează în lansarea unor sateliți în 1998, 2009 sau 2012. eșuează în lansarea primului satelit, BelKA, în 2006.
Primul satelit planificat ul a anunțat în luna aprilie 2012, care este planificare pentru a lansa primul său satelit de comunicații pentru slotul orbital acordat. Este de așteptat ca satelit să fie lansat de către o societate comercială. anunță că intenționează să lanseze primul satelit până în 2011. anunță că nano-satelitul OUFTI-1 din cadrul Universității Europene pentru programul CubeSat QB50 pentru protocolul de radio de testare în spațiu este în construcție la Universitatea din Liege. anunță că lansa un satelit din 2012 sau mai târziu cu ajutor din partea Chinei. plănuiște să cheltuiască 250-300 de milioane de dolari pentru a lansa un satelit de telecomunicații la începutul lui 2013. va construi un satelit din 2013-2014. Aalto-1, satelit cu panouri solare, este un proiect al Universității Aalto și Institutului meteorologic finlandez. Când va fi lansat (probabil 2013), acesta ar fi primul satelit finlandez. Echipa de la Institutul de Tehnologie din Dublin intenționează să lanseze primul satelit irlandez în cadrul programului Universității Europene, CubeSat QB50. Primul satelit va fi de telecomunicații și va fi construit și lansat în 2013 pentru 250 milioane dolari de China Asia-Pacific Mobile Communications Company (China-APMT). va lansa Lituanica-1 cu ajutorul Rusiei. intenționează să înceapă în 2013 la Universitatea Tehnică Națională. inteționează să lanseze primul satelit, Mongolsat, cu ajutor american. plănuiște să cheltuiască 200 de milioane de dolari pentru un satelit de telecomunicații.