Constantin G. Stere sau Constantin Sterea (în rusă: Константин Егорович Стере, Konstantin Egorovici Stere sau Константин Георгиевич Стере, Konstantin Gheorghievici Stere; n. 1 iunie 1865, Horodiște, județul Soroca, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 26 iunie 1936, București, Regatul României), cunoscut și sub pseudonimul Șărcăleanu, a fost un scriitor, jurist, politician și ideolog al curentului poporanist, precum și cofondator, în martie 1906, al revistei literare Viața Românească, alături de Garabet Ibrăileanu și Paul Bujor, acesta din urmă fiind ulterior înlocuit de medicul Ioan Cantacuzino.Stere, "Cum am devenit...", p.13 Una dintre figurile centrale ale intelectualității basarabene din epocă, Stere a avut un rol important în Unirea Basarabiei cu România în 1918 și este asociat cu acest moment.
Constantin Stere a fost profesor de drept administrativ și constituțional la Universitatea din Iași, ocupând funcția de rector între 1913 și 1916. Este cunoscut și pentru romanul său parțial autobiografic În preajma revoluției, referitor la Revoluția rusă din 1917.
Biografie stanga|miniatura|225x225px|Mormântul lui Iorgu Stere, tatăl lui ConstantinConstantin s-a născut la Horodiște, județul Soroca,Ornea, Vol.I, p.28 într-o familie de origine boiereascăNădejde, în Gorovei; Ornea, Vol.I, p.212 din Ciripcău, Basarabia, care făcea parte la acea vreme din Imperiul Rus. Stere a fost unul dintre cei trei fii ai unui cuplu de cetățeni ruși: Gheorghe sau Iorgu Stere (în ), proprietar funciar de origine greacă, a cărui familie provenea din județul Botoșani,Ornea, Vol.I, p.23-25 și Pulcheria (în ), membră a micii nobilimi din Basarabia.Ornea, Vol.I, p.26-28 Și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei, până la vârsta de opt ani, la Ciripcău, unde se afla conacul familiei.Ornea, Vol.I, p.27-29, 33
În jurul anului 1874, a absolvit o școală particulară din Chișinău unde cursurile se predau în limba germană și a intrat la școala pentru dvoreani din oraș, unde s-a împrietenit cu Alexandru Grosu și Lev Kogan-Bernstein (care au stat la baza personajelor Sașa Lungu și Moise Roitman din romanul său).Ornea, Vol.I, p.36-37 Tot în această perioadă a intrat în contact cu idei progresiste, socialiste utopice și darwiniste, citind lucrările lui Nikolai Cernîșevski, Aleksandr Herzen, Charles Darwin, Karl Marx, Mihail Bakunin, Ferdinand Lassalle și Piotr Lavrov. Stere avea să arate mai târziu că, înainte de sfârșitul anilor 1870, nu putea scrie în alfabetul român, adoptat recent peste graniță (vezi alfabetul chirilic român), și se baza pe câteva cărți introduse clandestin în Basarabia pentru a înțelege limba română literară.Ornea, Vol.I, p.44-45 stanga|miniatura|Casa familiei Stere, acum muzeu, satul Ciripcău Încă din perioada studiilor, Stere și Kogan-Bernstein s-au implicat în activitate revoluționară ca socialiști și narodnici, inițiind o celulă conspirativă de „auto-instruire” formată din șase membri în cadrul școlii.Ornea, Vol.I, p.46-48 Grupul era afiliat organizației Narodnaia Volia (),Hitchins, p.82; Ornea, p.48-49 iar Stere se ocupa de multiplicarea și distribuirea locală a manifestului emis de aceasta după asasinarea împăratului Alexandru al II-lea.Ornea, Vol.I, p.50 Acesta a fost și momentul în care Stere și-a declarat opoziția față de programul social-democrat, o poziție inspirată de narodnicism care avea să devină ulterior una dintre ideile de bază ale doctrinei sale.Ornea, Vol.I, p.56-59
A fost arestat pentru prima dată la sfârșitul anului 1883, după ce unitățile Ohrana au destructurat filiala basarabeană a organizației Narodnaia Volia.Ornea, Vol.I, p.60-61 Deținut la Odesa, unde a citit intens,Ornea, Vol.I, p.61-67 Stere a fost vizitat frecvent de Maria Grosu, sora lui Alexandru, care se îndrăgostise de el; narodnică și feministă, aceasta i-a propus o căsătorie de conveniență pentru a se elibera de tutela părintească (conform legilor Imperiului Rus, femeile necăsătorite se aflau sub tutela tatălui lor).Ornea, Vol.I, p.74-75 Stere a acceptat, iar cei doi s-au căsătorit în capela închisorii, în 1885.Ornea, Vol.I, p.75-76
Siberia În 1885, a fost deportat în Siberia, executând o pedeapsă de trei ani.Ornea, Vol.I, p.77 Ținut pentru scurt timp în închisoarea din Tiumen în așteptarea transportului mai departe spre est, a fost trimis la Kurgan sub escorta a doi jandarmi în octombrie.Ornea, Vol.I, p.80-86 I s-a alăturat acolo Maria, care a dat naștere fiului lor Roman în 1886.Ornea, Vol.I, p.87-88 Mutându-se la Turinsk, soții Stere s-au alăturat unui grup de revoluționari aflați în exil intern; Constantin Stere a acceptat să tipărească exemplare ale unei reviste narodnice, folosind un hectograf, și a fost descoperit în timpul unei percheziții efectuate de autorități.Ornea, Vol.I, p.90-93 A fost dus rapid la Tobolsk, apoi transportat pe râul Irtiș până la locul unde acesta se varsă în Obi; a ajuns în satul Sharkala (cea mai nordică zonă a Siberiei în care a ajuns vreodată) într-o canoe hantî,Ornea, Vol.I, p.93-94 iar apoi a fost stabilit în districtul Berezovski (în districtul autonom Hantî-Mansi), doar pentru a fi arestat din nou și trimis înapoi la Tobolsk în toamna anului 1888.Ornea, Vol.I, p.93-96
A fost judecat pentru activitatea sa din Turinsk, pe baza probelor colectate de Ohrana.Ornea, Vol.I, p.96-97 În timp ce se afla în închisoare, Stere, care începea să se distanțeze de socialism și de internaționalismul proletar, a susținut în fața autorităților că mențiunea schimbării sale de atitudine trebuia consemnată de instanță la pronunțarea verdictului. La acel moment, un medic care l-a examinat a notat că suferise o cădere nervoasă și a dispus transferul său la un spital al închisorii.Ornea, Vol.I, p.98 Potrivit majorității relatărilor, a încercat să se sinucidă (gest cauzat fie de moartea unuia dintre frații săi, care se sinucisese la rândul său,Ornea, Vol.I, p.103 fie de vestea că liderul narodnic Lev Tihomirov devenise susținător al elitei țariste).Ornea, Vol.I, p.104-106 În spital, Stere a declarat că:Stere, in Ornea, Vol.I, p.98-99
În schimb, a devenit familiarizat cu filosofia neokantiană, dezvoltându-și interesul pentru Critica rațiunii pure a lui Immanuel Kant (pe care o citea în districtul Berezovski).Ornea, Vol.I, p.106-108 În această perioadă Stere a început să scrie.Ornea, Vol.I, p.108
În martie 1889, instanța a decis să-i prelungească termenul de exil cu încă trei ani și l-a mutat în satul Serginsk, lângă Minusinsk. Mult mai târziu, el a susținut că, trecând prin închisoarea din Krasnoiarsk, l-ar fi întâlnit pe Vladimir Lenin, viitorul lider bolșevic — lucru improbabil, deoarece Lenin a trecut prin oraș câțiva ani după Stere.Ornea, Vol.I, p.111-112 O altă afirmație a sa, că l-ar fi întâlnit și împrietenit cu Józef Piłsudski, viitor șef de stat al Poloniei (și, la acel moment, membru important al Partidului Socialist Polonez), a fost confirmată de Piłsudski însuși în 1927 (romanul lui Stere, În preajma revoluției, îl includea pe Piłsudski ca personaj, sub numele Stadnicki).Ornea, Vol.I, p.113
Datoria și Evenimentul La sfârșitul anului 1891 sau începutul anului 1892, după ce a fost eliberat, Stere s-a întors în Basarabia și, în cele din urmă, a căutat refugiu politic în România, trecând clandestin granița.Ornea, Vol.I, p.126-143 A studiat dreptul la Universitatea din Iași (sub îndrumarea lui Petru Missir), continuând în același timp activitatea ca militant de stânga și devenind rapid o figură influentă în rândul tineretului ieșean, inspirator al unei societăți studențești de orientare stângistă care a purtat o polemică virulentă cu tineretul naționalist,Ornea, Vol.I, p.156-160 și apropiat de lideri socialiști precum Constantin Dobrogeanu-Gherea, Garabet Ibrăileanu, Ioan Nădejde, Sofia Nădejde, Constantin Mille, Theodor Speranția, Vasile Morțun și Nicolae L. Lupu.Ornea, Vol.I, p.147-149, 150-153, 156, 194, 238-241 Ulterior, a izbucnit o controversă legată de studiile sale, întrucât nu s-a putut demonstra în mod constant că ar fi promovat examenul de bacalaureat între momentul arestării și înscrierea la facultatea de drept.Ornea, Vol.I, p.52-55
Ruptura lui Stere de marxism l-a determinat să încerce să convingă Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România să-și modifice politicile centrate pe proletariatHitchins, p.83; Ornea, Vol.I, p.172, 180-185, 198 și, în 1893, să fondeze societatea studențească Datoria, care păstra accentul narodnic pe educarea țăranilor.Hitchins, p.83; Ornea, Vol.I, p.161-165 El și adepții săi au continuat totuși să se bazeze în mare măsură pe concepte marxiste,Boatcă, p.18; Ionescu, passim combinate cu interesul pentru socialismul reformist promovat de Eduard Bernstein.Boatcă, p.15; Ornea, Vol.I, p.122-123
După debutul ca jurnalist la ziarul Evenimentul în 1893 (și implicarea în dezbateri publice cu presa socialistă),Ornea, Vol.I, p.165-175 Stere a trimis contribuții consistente și la Adevărul, tribună a diferitelor curente de stânga publicată la București sub conducerea lui Anton Bacalbașa.Ornea, Vol.I, p.173 Tot în 1893, a participat la fondarea Evenimentul Literar, suplimentul literar al ziarului Evenimentul.Ornea, Vol.I, p.183-188
S-a alăturat lui Bacalbașa și Ibrăileanu într-o polemică culturală cu poetul Alexandru Vlahuță și revista sa Vieața.Ornea, Vol.I, p.190-197, 199 Vlahuță, care se situase de partea lui Dobrogeanu-Gherea în conflictul acestuia cu Bogdan Petriceicu Hasdeu,Ornea, Vol.I, p.193 s-a aflat totuși în dezacord cu stânga în privința principiului „artei pentru artă”, susținând că interesul adversarilor pentru didacticism dăuna literaturii.Ornea, Vol.I, p.193-197 Schimbul de replici a implicat ulterior și fostul socialist Eduard Dioghenide, care a atacat Evenimentul Literar folosind un limbaj antisemit, susținând că Stere era „un angajat al jidănașilor” și că „și-a vândut sufletul evreilor”.Dioghenide, în Ornea, Vol.I, p.199, 200 În acea perioadă, activitatea lui Stere în cadrul societății Datoria a fost atacată și de diverse societăți studențești, majoritatea apropiate Partidului Conservator.Ornea, Vol.I, p.198miniatura|Constantin Sere în 1895La sfârșitul anilor 1890, a început să folosească pseudonimul Șărcăleanu în articolele sale polemice,Ornea, Vol.I, p.187-188 care a devenit subiect de dispută după confruntarea cu Dioghenide (care a presupus primul că Stere era autorul articolelor semnate Șărcăleanu).Ornea, Vol.I, p.199-202 Susținătorii lui Dioghenide, editori ai ziarului Naționalul, au exercitat presiuni asupra lui Stere pentru a dezvălui identitatea lui Șărcăleanu („Dorim să-l cunoaștem, poartă perciuni sau este un român iudaizat?”).Naționalul, în Ornea, Vol.I, p.202 Solicitări similare au fost exprimate și de revista Vieața, care susținea că Stere însuși ar fi fost evreu rus.Ornea, Vol.I, p.210
Cu sprijinul mai multor politicieni conservatori, Stere a obținut cetățenia română în februarie 1895, fiind naturalizat prin lege specială, ca „român din Basarabia”.Ornea, Vol.I, p.211-214
În 1897, Stere a obținut licența cu o teză despre persoana juridică și individualism, care a fost criticată de influentul grup Junimea, apropiat conservatorilor, pe motiv că ar fi fost parțial inspirată de marxism.Ornea, Vol.I, p.218; 225-236 În aceeași perioadă, a publicat o serie incompletă de eseuri filosofice centrate pe lucrările lui Wilhelm Wundt.Ornea, Vol.I, p.220-223 După absolvire, Stere, care era deja tată a patru copii, a locuit o vreme la Ploiești, apoi s-a stabilit la Iași, unde a devenit avocat în barou.Ornea, Vol.I, p.237-238 În această perioadă, l-a cunoscut și s-a împrietenit cu scriitorul Ion Luca Caragiale.Ornea, Vol.I, p.241
Nașterea poporanismului