Lucian Blaga () a fost un scriitor, eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.
Biografie S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș, care se afla atunci în comitatul Sibiu, făcând parte din Austro-Ungaria. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul preotului ortodox Isidor Blaga și al Anei (n. Moga). Tatăl poetului fusese elev al Gimnaziului evanghelic din Sebeș, apoi al Liceului Brukenthal, de tradiție și cultură germană, din Sibiu.
Copilăria lui Lucian Blaga a fost marcată, după propria mărturie, de ceea ce scriitorul numea „o fabuloasă absență a cuvântului”,Hronicul și cântecul vârstelor, Humanitas, București 2012, pagina 11. fiindcă până la vârsta de patru ani nu a putut să vorbească, viitorul poet autodefinindu-se mai târziu într-un vers celebru: „Lucian Blaga e mut ca o lebădă”.Hronicul și cântecul vârstelor, Humanitas, București 2012, pagina 12.
Între 1902 și 1906 a urmat școala primară germană din Sebeș, iar între 1906 și 1914 a fost elev la Școalele Centrale Române greco-ortodoxe din Brașov, actualul Colegiu Național „Andrei Șaguna”, unde preda și unchiul său, Iosif Blaga. Doctor în filosofie, Iosif Blaga a fost autorul lucrării Teoria dramei, cu un tractat introductiv despre frumos și artă, considerată prima lucrare românească de proporții consacrată esteticii literaturii dramatice.
Tatăl său a decedat în 1908, iar mama sa în 1933, la Sibiu, la vârsta de 74 de ani. Și unul dintre frații poetului, Longin Blaga, a murit la Sibiu, în august 1949.
Între 1914 și 1916 a urmat cursurile Institutului Pedagogic-Teologic din Sibiu. După refugierea institutului la Oradea, în contextul Primului Război Mondial, Blaga și-a continuat studiile acolo din toamna anului 1916 până în iunie 1917, când a obținut licența în teologie. În volumul autobiografic Hronicul și cântecul vârstelor, Blaga a explicat înscrierea la teologie prin dorința de a evita înrolarea în armata austro-ungară. La Universitatea din Viena a urmat studii de filosofie și biologie. Teza sa de doctorat, Kultur und Erkenntnis („Cultură și cunoaștere”), a fost predată în 1920 și susținută în 1921. La Viena a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, studentă la medicină și viitoarea sa soție, fiica omului politic bănățean Coriolan Brediceanu. Înaintea Marii Uniri s-a întors în Transilvania, iar la 1 decembrie 1918 l-a însoțit pe fratele său mai mare, Lionel Blaga, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă expresionismul.
Lucian Blaga a decedat la 6 mai 1961, la Cluj, și a fost înmormântat în satul său natal, Lancrăm.
Carieră Debutul literar În 1909, după moartea tatălui, familia lui Lucian Blaga s-a mutat la Sebeș. Debutul literar a avut loc în ziarul arădean Tribuna (mai târziu Tribuna Poporului), unde a publicat poezia Pe țărm în 1910. În 1911 a efectuat o călătorie de studii în Italia împreună cu colegii de liceu. Debutul filosofic s-a produs în 1914, în ziarul arădean Românul, cu textul Reflexii asupra intuiției lui Bergson, semnat cu pseudonimul Ion Albu. Activitatea publică și academică În 1919 a publicat la Sibiu placheta de versuri Poemele luminii și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu. Volumul Poemele luminii a apărut în același an și la Editura Cartea Românească din București.
Prima sa dramă, Zamolxe, a apărut inițial în ziarul Voința în 1920, iar în 1921 a fost publicată în volum la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. În 1921, Academia Română i-a decernat Premiul „Adamachi” pentru debut, iar în 1922 Universitatea din Cluj a premiat piesa Zamolxe. În același an, primele sale traduceri de poezie în limba germană au fost publicate în revista cernăuțeană Die Brücke. În anii 1924–1925 a locuit la Lugoj. A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru în comitetul de direcție al revistei Cultura și colaborator permanent la publicațiile Gândirea, Adevărul literar și artistic și Cuvântul.
Revenit în România reîntregită, a activat în presa românească din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj și Banatul din Lugoj. A fost ales membru titular al Academiei Române în 1936. Discursul său de recepție, rostit la 5 iunie 1937, s-a intitulat Elogiul satului românesc.
În 1938 a fost numit profesor universitar la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Cluj, la catedra de Filosofia Culturii, creată pentru el. După Dictatul de la Viena, s-a refugiat la Sibiu în perioada 1940–1946, în contextul refugiului Universității din Cluj la Sibiu și Timișoara. La Sibiu a editat revista bilunară de filosofie Saeculum, apărută în anii 1943–1944.
În anii refugiului sibian, a avut un rol important în formarea tinerilor din Cercul literar de la Sibiu, iar Ion Desideriu Sârbu l-a avut profesor și mentor. După revenirea la Cluj, a ținut prelegeri la Facultatea de Litere și Filosofie între 1946 și 1948. În 1948 a fost înlăturat din învățământ, iar catedra de Filosofia Culturii s-a desființat. Împreună cu el au fost înlăturați de la catedră conferențiarul și discipolul său Ion Desideriu Sârbu și profesorii universitari Liviu Călin și Nicolae Mărgineanu.
După îndepărtarea de la catedră, în 1948, a lucrat la filiala din Cluj a Academiei Române, inițial ca bibliograf. Între 1949 și 1951 a fost cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie, apoi bibliotecar-șef între 1951 și 1954 și director adjunct între 1954 și 1959 la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. În această perioadă nu i-au mai fost publicate volume originale, iar activitatea sa literară s-a orientat mai ales spre traduceri.
În această perioadă a publicat mai multe traduceri, între care Faust de Johann Wolfgang Goethe,Ioana Constantin, Goethes Faust in rumänischer Übertragung – ein Blick auf die Übersetzungsvarianten der Szene Nacht bei Lucian Blaga und Ștefan Augustin Doinaș, Germanistische Beiträge, Band 24, 2016 Natan înțeleptul de G. E. Lessing,UN SECOL DE CULTURĂ: Debutul poetic al scriitorului Lucian Blaga, Agerpres, 24 aprilie 2019 volumul Din lirica universală și Opere de G. E. Lessing. O parte din creația sa rămasă nepublicată în timpul vieții a apărut postum. Tot în acești ani a lucrat la romanul cu elemente autobiografice Luntrea lui Caron, publicat pentru prima dată în 1990.200px|thumb|Imaginea lui Lucian Blaga pe o marcă poștală din Republica Moldova (1995) thumb|right|250px|Casa din Cluj în care a locuit Lucian Blaga în ultima parte a vieții
Activitatea diplomatică În 1926 a intrat în serviciul diplomatic, fiind numit atașat de presă la Varșovia. Ulterior a ocupat funcții similare la legațiile României din Praga, Berna și Viena. A fost atașat și consilier de presă la Varșovia, Praga și Berna între 1926 și 1936, iar la Viena între 1936 și 1937. După instalarea guvernului condus de Octavian Goga, în 1937, a fost numit subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe. În perioada 1938–1939 a fost ministru plenipotențiar al României în Portugalia. Cariera sa diplomatică s-a încheiat în 1939, după revenirea din Portugalia, odată cu instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea.
Propus pentru premiul Nobel Există zvonuri cum că Lucian Blaga ar fi fost propus, în 1956, de către Rosa del Conte și criticul Basil Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade, pentru a primi Premiul Nobel pentru Literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărți despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Nominalizările pentru Premiile Nobel sunt ținute secrete timp de 50 de ani, iar după 2006 acestea au fost publicate pe site-ul său, iar numele lui Lucian Blaga nu apare între nominalizații acelui an.
Opera Volume 1919 - Poemele luminii 1921 - Pașii profetului 1924 - În marea trecere 1929 - Lauda somnului 1933 - La cumpăna apelor 1938 - La curțile dorului 1942 - Poezii, ediție definitivă 1943 - Nebănuitele trepte
Cicluri de versuri editate postum Vârsta de fier 1940-1944 Cântecul focului Corăbii cu cenușă Ce aude unicornul At the Court of Yearning. Poems.1989, SUA.
Dramaturgie 1921 - Zamolxe, mister păgân 1923 - Tulburarea apelor, dramă 1925 - Daria, dramă în patru acte 1925 - Ivanca 1925 - Învierea, pantomimă în patru tablouri și Fapta, joc dramatic 1927 - Meșterul Manole, dramă în cinci acte 1930 - Cruciada copiilor 1934 - Avram Iancu, dramă într-un prolog și trei faze 1942 - Opera dramatică, 2 vol. 1944 - Arca lui Noe 1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog și patru faze (postumă)
Filosofie În operele sale filosofice a fost în mare parte influențat de Friedrich Nietzsche și Oswald Spengler și a glorificat natura și misticismul național.Biographical Dictionary of Central and Eastern Europe in the Twientieh Century. Editat de Wojcieh Roszkowski , Jan Kofman. Routledge, New York, 2016 Filosofia sa este originală, îmbinând panteismul și ortodoxia. A utilizat elemente ale expresionismului, atât în lucrările sale filosofice cât și în poemele și piesele de teatru. În Encyclopedia Britannica, articolul Romanian literature. The 20th century. Between the wars menționează: „Poet și eseist, Lucian Blaga a încercat să dea un fundament filosofic pentru descrierea caracteristicilor naționale românești, în parte determinate de condițiile geografice.”
Creația sa filosofică este grupată în trei trilogii: 1943 - Trilogia cunoașterii în trei volume: Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică, Cenzura transcendentă. 1944 - Trilogia culturii în trei volume: Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii 1946 - Trilogia valorilor, Știință și creație, Gândire magică și religie, Artă și valoare. Cea de-a patra, Trilogia cosmologică, a rămas în stadiu de proiect. Din ea autorul a publicat un singur volum, Diferențialele divine, primul din această ultimă trilogie.
Aforisme 1919 - Pietre pentru templul meu 1926 - Ferestre colorate, însemnări și fragmente 1945 - Discobolul, aforisme și însemnări 1977 - Elanul insulei, editată postum
Proza Hronicul și cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat postum, 1965, ediția a II-a 1973 Luntrea lui Caron, roman (autobiografic), editat postum, 1990, ediția a II-a (integrală), 1998, ediția a III-a, 2006
Volume de eseuri și studii filozofice 1922 - Cultură și cunoaștere 1924 - Filosofia stilului 1925 - Fenomenul originar 1925 - Fețele unui veac 1926 - Daimonion 1931 - Eonul dogmatic 1933 - Cunoașterea luciferică 1934 - Censura transcendentă 1934 - Orizont și stil 1936 - Spațiul mioritic 1936 - Elogiul satului românesc, discursul de recepție la admiterea sa în Academia Română 1937 - Geneza metaforei și sensul culturii 1939 - Artă și valoare 1940 - Diferențialele divine 1941 - Despre gândirea magică 1941 - Religie și spirit 1942 - Știință și creație 1947 - Despre conștiința filosofică 1948 - Aspecte antropologice Eseuri publicate postum 1966 - Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea 1968 - Zări și etape 1969 - Experimentul și spiritul matematic 1972 - Isvoade 1977 - Ființa istorică 1977 - Încercări filosofice Volume traduse în limba franceză 1988 - L'Eon dogmatique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.). 1989 - L'Éloge du village roumain, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.). 1992 - L'Étoile la plus triste, (La Différence, trad. Sanda Stolojan). 1993 - L'Être historique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Mariana-Georgeta Piscoci). 1993 - Les Différentielles divines, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.). 1995 - Trilogie de la Connaissance, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.). 1996 - Trilogie de la Culture, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
Volume traduse în limba bulgară