Combinatul de Lianți și Azbociment Fieni, , este o unitate de producție a cimentului din România. Înființată în 1914,
Istoric Cadrul politico-economic Momentul în care s-a decis construirea Fabricii de Ciment din Fieni a făcut parte din perioada de afirmare a relațiilor economice ca urmare a protecționismului practicat la nivel de politică economică a României. Începutul secolului al XX-lea a fost o continuare a perioadei în care s-a obținut independența de stat, cea în care s-au produs mutații semnificative în viața economică și socială. După denunțarea Convenției comerciale cu Austro-Ungaria din anul 1885, convenție care a reprezentat o frână în dezvoltarea industriei, Guvernul României prin reprezentanții lui politici - Petre S. Aurelian, Mihail Kogălniceanu, Alexandru D. Xenopol etc., au dat Legea de încurajare a industriei din 1887www.biblioteca-digitala.ro: Legislația liberală de încurajare a industriei naționale /1881-1887). Legea din 1887 în dezbaterile parlamentare - accesat 25 decembrie 2025.Dumitru Stancu (1982)... pag. 49Dumitru Stancu (1994)... pag. 31
A urmat apoi în 1906 legea care a impus un regim vamal protecționist prin Noul Tarif Vamalbooks.google.ro: Noul tarif vamal din 1-14-februarie 1906, împreuna cu tarifele conventi̧onale ... precum si̧ legea vamală si̧ regulamentul călătorilor comerciali - accesat 25 decembrie 2025, iar în 1912 a fost dată o nouă lege pentru încurajarea industriei.legislatie.just.ro: LEGE din a capitalului investit 27 ianuarie 1912 pentru organizarea meseriilor, creditului și asigurărilor muncitorești - Legea Nenițescu - accesat 25 decembrie 2025 Înființarea Fabricii de ciment din Fieni a beneficiat de toate aceste primeniri legislative, cu predilecție a celei din 1912 care prevedea accesul la exploatarea produselor aflate în subsolul țării.
Rezultatele implementării acestor modificări legislative au dus, pentru industria prelucrătoare, la o creștere de 250% în anul 1915 față de perioada 1901 - 1902. În ianuarie 1916 existau 106 intreprinderi care aveau ca obiect de activitate materialele de construcții de origine pământoasă. Toate acestea aveau un capital investit de 34.984.521 lei aur, 9127 C.P., și o valoare a producției de 17.145.844 lei aur.Aurel Rainu: Materiale de construcții de origine pământoasă din România, Extras din Enciclopedia României, Vol. III, „Economia națională. Cadre și producția”, Imprimeria Națională, București, 1938, pag. 883Enciclopedia României, 1938, Economia națională - cadre și producție, pag. 883 - accesat 26 decembrie 2025 Ca urmare, s-a constatat o extindere importantă a relațiilor economice care au cuprins marile intreprinderi, toată economia orășenească și toate formele de activitate comercială și bancară.
Declanșarea Primului Război Mondial a însemnat un declin al activității economice însă, o dată cu formarea statului național unitar român s-a creat un nou cadru economic, teritorial și social-politic. Astfel, totul a dus la mărirea suprafeței României, mărirea populației, deci a forței de muncă, și la creșterea resurselor naturale ce urmau a fi administrate. Toate aceste perspective favorabile au fost la început afectate de urmările catastrofale ale războiului. Industria mai producea doar o treime din ce se făcea în 1913, agricultura era în colaps, totul favorizând inflația și devalorizarea monetară.
Refacerea economiei a fost îngreunată de slaba înzestrare tehnologică și o slabă industrializare a ramurii constructoare de mașini, fapt care a fost balansat de importuri masive de mașini, instalații și unelte din străinătate. Anul 1924 a fost cel în care producția a atins nivelul antebelic. Fondatorii fabricii de ciment din Fieni au reușit să o pună în funcțiune în anul 1923, an în care cauzele crizei postbelice încă își mai făceau simțite efectele. Perioada 1922 - 1928 a fost una de retehnologizare a intreprinderilor care au fost distruse sau avariate pe timpul războiului. Fabrica din Fieni avea deja utilaje și mașini noi de ultimă generație.Dumitru Stancu (1994)... pag. 32
Volumul care s-a investit în economie în această perioadă a crescut de la 18,8 miliarde lei în 1924 la 46,1 miliarde lei în 1928, adică o creștere de circa 250%. S-a constatat o creștere a monopolurilor create de intreprinderi ce aveau la dispoziție capitaluri mari, fapt care a cuprins și industria producătoare de ciment care a început să se constituie în asociații. A crescut capitalul bancar mai ales prin pătrunderea capitalului din străinătate, tendință care a fost contracarată temporar prin Legea minelor dată în 1924 de Partidul Național Liberal și mai apoi anulată de Partidul Național Țărănesc prin așa zisa politică a „porților deschise” ce s-a derulat în perioada 1929 - 1933. Producția totală a tuturor fabricilor de ciment din România a crescut de la 154,423 tone în 1923 la 307,830 tone în 1928, o creștere de circa 200%.
A venit însă criza din 1929 - 1933 care a fost cea mai mare din tot ce a existat la nivel istoric până atunci prin durată, extindere și consecințe. Nivelul de trai a scăzut dramatic, șomajul a devenit fenomen de masă. Industria cimentului a fost și ea afectată, nivelul producției în anul 1931 a scăzut la 208,320 tone. Ieșirea din criză a dus la o creștere semnificativă astfel, anul 1938 fiind unul de referință pentru perioada interbelică. Acest lucru a fost posibil datorită dezvoltării accelerate a sectoarelor industriale din chimie, metalurgie, textile, energetică și, desigur, din ramura industriei materialelor de construcții. Au fost creșteri de investiții masive în industria cimentului datorită legilor protecționiste și a comenzilor venite din partea statului. Așa s-au format cartelurile în toate ramurile economiei, dar și în cea a cimentului. Ca urmare a monopolizării industriei de ciment, cartelul cimentului a cunoscut în 1938 o creștere de 245%, adică o producție de 510,941 tone față de 1931.
În perioada de desfășurare a celui de Al Doilea Război Mondial, România a fost aruncată în brațele regimurilor dictatoriale - regimul carlist ( 1938 - 1940 ), regimul antonescian ( 1940 - 1944 ), în care intreprinderile au fost militarizate pentru producția de furnituri de război, și regimul comunist ( 23 august 1944 - 1989 ) ce a durat, aproximativ, o jumătate de secol.
Începutul fabricării cimentului în România Din cele mai vechi timpuri materialele de construcții care au stat la baza ridicării edificiilor religioase, cetăților, palatelor sau caselor de locuit, au fost piatra, lemnul și pământul. Cimentul a fost descoperit de către romani care au înlocuit calcarul cu marne și marnocalcare în cuptoarele de obținere a varului și crescând temperatura de ardere, au obținut un material care, fin măcinat și amestecat cu cenușă vulcanică, este considerat primul ciment din istorie (caementum). Amestecul s-a numit și ciment puzzolanic după numele localității Pouzzolli de lângă Vezuviu, de unde s-a exploatat prima dată cenușa vulcanică.
În teritoriile pe care se află astăzi România, așa cum a menționat Dinicu Golescu la începutul secolului al XIX-lea, populația și-a construit locuințe simple și fragile, așa numitele bordeie, dar și perle ale arhitecturii medievale românești aflate departe de rutele năvălitorilor - Mănăstirea Putna, Mănăstirea Voroneț, Mănăstirea Dealu, Mănăstirea Curtea de Argeș, Mănăstirea Neamțului etc.Dumitru Stancu (1994)... pag. 33
Începutul modernizării construcțiilor a fost sfârșitul Războiului ruso-turc din 1828 - 1829, moment în care a apărut cimentul Portland patentat în 1824 în Anglia]. Acesta a adus o adevărată revoluție în producerea materialelor de construcții depășind calitățiile varului hidraulic românesc. Începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea au demarat în România marile construcții ce aveau la bază betonul și mai apoi betonul armat. Astfel, s-au construit silozuri, fortificații militare, porturi, căi ferate etc., cererea de ciment înregistrând o creștere continuă. Cimentul Portland ars până la vitrificare, cum este cunoscut astăzi, începe a fi fabricat de abia în 1944.Aurel Rainu: Materiale de construcții... pag. 897 - 898
În scurt timp industria cimentului a devenit deosebit de importantă atât pe meleagurile autohotne cât și la nivel mondial. România a început mai întâi să importe ciment din Anglia - de la 2.574 tone în 1880 la 46.000 tone în 1889, fapt care a determinat creșterea interesului inginerilor români pentru a produce ciment aici, în România. Promotorul industriei de ciment a fost inginerul Ion Gheorghe Cantacuzino care a deschis prima fabrică de ciment la Brăila în perioada 1888 - 1890, unde a produs primul ciment românesc cu caracteristici similare celor omologate la nivel mondial, inițiativă care a dus pe termen lung la diminuarea importurilor.
Societatea de Ciment S.A. a lui Cantacuzino și-a început activitatea în 1890 cu o capacitate de 3.000 vagoane anual ( 10 tone / vagon ) dată de zece cuptoare verticale în sistem Dietschl. Cuptoarele verticale tip Dietsch (uneori scris și „Dietzsch”) au fost dezvoltate în Germania ca cuptoare continue cu multi-camere pentru arderea cimentului.cement-plants.com: Rotary Kiln Applications - accesat 4 ianuarie 2026 Producția a trecut ulterior de procedeul umed la cel uscat prin instalarea unui cuptor rotativ care dădea o producție de 140 tone / zi. În perioada 1888, care a fost startul industriei de ciment de la Brăila, și 1914, momentul înființării juridice a fabricii de la Fieni, în numai 26 de ani industria cimentului s-a dezvoltat prin înființarea a unsprezece întreprinderi, după cum urmează: 1888 ― 1890 ― Societatea de Ciment S.A. Brăila, Regatul României; 1890 ― Fabrica Kügler & Co de la Brașov, Austro-Ungaria; 1892 ― Fabrica de Ciment a Societății Anonime Industriale Arad - Brad - Gurahonț, de la Arad, Austro-Ungaria; 1896 ― 1902 ― Fabrica ing. Emil Erler & Co, de la Azuga, Regatul României; 1898 ― „Putna” ― Fabrica de Ciment Portland și Roman S.A., din comuna Putna, județul Rădăuți, Regatul României; 1899 ― Societatea de Cimenturi din Europa Orientală - Cernavodă, Regatul României, cu sediul [social] la Anvers; 1908 ― întreprinderile Prințului Gh. V. Bibescu, Secția Ciment Portland, din Comarnic, județul Prahova, Regatul României. Fabrica de ciment înființată de Bibescu a avut la bază fosta fabrica de var hidrauluic si ciment a lui Basilio Aldaroso deschisă în 1865, care după doi ani, în 1867, a devenit Fabrica de ciment Portland si var hidraulic;Actualizare PUG și RLU al orașului COMARNIC, județul Prahova - pe anmap.gov.ro : Actualizare Plan Urbanistic General și Regulament Local de Urbanism - Orașul COMARNIC, județul Prahova - Volumul I MEMORIU GENERAL, mai 2022, pag. 140 - accesat 8 aprilie 2026 1909 ― Th. MarOcneanu - Societatea Fabrica de ciment Portland, din Gura Văii, județul Mehedinți, Regatul României. Thoma MarOcneanu era asociat cu Costică Gârleșteanu; 1912 ― Fabrica de Ciment „Titan”, Societatea Franco-Română Cimentul Titan, din comuna Cioplea-Dudești (azi București), Regatul României; 1913 ― 1916 ― Fabrica de ciment din Turda - Societatea Franco-Română - Cimentul „Titan”, Austro-Ungaria; 1914 ― 1923 ― S.A. „Dâmbovița" - Fabrica de Ciment Portland, din comuna Fieni, județul Dâmbovița, Regatul României.Dumitru Stancu (1994)... pag. 34
Locul întâi la producția de ciment l-a deținut pentru o lungă perioadă, până în 1940, fabrica din Turda, Cimentul Fieni ocupând locul al patrulea. Fabrica de ciment din Fieni a devenit cea mai mare producătoare de ciment din România, asta pe fondul cedării fabricii de la Turda către Ungaria prin Dictatul de la Viena din 1940.