Râul Mostiștea este un curs de apă din România, afluent al Dunării după ce alimentează Lacul Iezerul Mostiștea. Valea Mostiștei este încadrată în subregiunea geomorfologică Argeș - Valea Sărății - Mostiștea, care este definită ca o câmpie ce face tranziția dintre partea mai înaltă din vest și cea mai joasă din est. Această subregiune este considerată o zonă de tranziție spre dealuri și cea mai întinsă câmpie de divagare. Valea se află în Câmpia Mostiștei, fiind mărginită la nord de Câmpia Vlăsiei, la est de Câmpia Bărăganului, la sud de fluviul Dunărea și la vest de Câmpia Burnazului. Zona are mai multe subdiviziuni: Câmpul Vânătei, Câmpul Belciugatele, Câmpul Mostiștei de Sus, Câmpul Cogealac-Burduf și Câmpul Ciornulesei. Bazinul hidrografic al Văii Mostiștea are o suprafață de 1734 km², ceea ce-l califică a fi cel mai mare bazin din Câmpia Română. În ziua de astăzi, cursul râului este unul lin datorită lucrărilor de amenajare hidrografică care s-au făcut și care l-au transformat într-un sistem de circa 150 de lacuri artificiale. Lungimea totală a cursului este de 92 km. Numele văii vine de la cuvântul de origine slavă most, cu înțelesul de pod, fapt care induce sensul de vale cu poduri.
Valea Mostiștei a făcut obiectul unui program de fotografiere aeriană, derulat de cIMeC după anul 2010, prin care s-a dorit depozitarea tuturor datelor privitoare la numeroasele situri arheologice care se regăsesc pe întregul curs al râului. S-a avut în vedere starea de conservare a acestora, impactul pe care factorul antropic îl are asupra regiunii, implicit al mediului, precum și crearea unei baze de date ArcGis pentru facilitarea accesului la datele culese din teren. Se regăsesc aici urme ale culturilor Boian, Gumelnița, La Tène, Cernavodă, Hallstatt și Cultura Sântana de Mureș-Cerneahov.
Valea Mostiștea a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.578 hectare.
Următoarele localități sunt situate de-a lungul râului de la punctul de izvorâre până la cel de vărsare prin Canalul Dorobanțul: Dascălu, Petrăchioaia, Sinești, Belciugatele, Fundulea, Tămădău Mare, Sărulești, Gurbănești, Valea Argovei, Frăsinet, Dorobanțu, Mânăstirea.
Cadrul natural al Văii Mostiștea
Încadrare zonală Valea Mostiștei are o lungime de circa 92 de kilometri și se află în zona de sud-est a Câmpiei Române. Din cauza unor procese naturale de eroziune care s-au combinat de-a lungul timpului cu acțiunile antropice, s-au format în lungul văii o mulțime de lacuri de tip mostiște. Numele văii vine de la cuvântul de origine slavă most, cu înțelesul de pod, fapt care induce sensul de vale cu poduri.Gâșteanu... 1963, pag. 87-91 Pe partea dreaptă a văii se află o câmpie înaltă care poartă numele de Câmpia Ciornulesei sau de Bărăganul Mostiștei. Aceasta se termină în partea de sud, către Dunăre, cu terase lungi. Spre nord, ea este fragmentată din cauza afluenților Mostiștei. Pe partea stângă a văii se face trecerea către Bărăganul propriu-zis printr-o formațiune de câmpie care este fragmentată de văi.Mihăilescu... 1966, pag. 302
Bazinul hidrografic al Văii Mostiștea are o suprafață de 1734 km², ceea ce-l califică a fi cel mai mare bazin din Câmpia Română. În ziua de astăzi, cursul râului este unul lin datorită lucrărilor de amenajare hidrografică care s-au făcut și care l-au transformat într-un sistem de circa 150 de lacuri artificiale. Lungimea totală a cursului este de 92 km.Ujvari... 1972, pag. 464Ghiță... 2008, pag. 103 Râul are de o parte și de alta a lui o serie de văi secate sau cu apă puțină denumite popular mostiști. Vintilă M. Mihăilescu a considerat că de la acestea și-ar trage numele Râul Mostiștea.Mihăilescu 1925... pag. 9Ignat... 2018, pag. 9
Valea Mostiștei este încadrată în subregiunea geomorfologică Argeș - Valea Sărății - Mostiștea, care este definită ca o câmpie ce face tranziția dintre partea mai înaltă din vest și cea mai joasă din est. Această subregiune este considerată a fi o zonă de tranziție spre dealuri și cea mai întinsă câmpie de divagare. Valea se află în Câmpia Mostiștei, fiind mărginită la nord de Câmpia Vlăsiei, la est de Câmpia Bărăganului, la sud de fluviul Dunărea și la vest de Câmpia Burnazului. Zona are mai multe subdiviziuni: Câmpul Vânătei, Câmpul Belciugatele, Câmpul Mostiștei de Sus, Câmpul Cogealac-Burduf și Câmpul Ciornulesei.
După cum se știe, izvorul Mostiștei se află în localitatea Dascălu, la circa 23 km de București.George Ioan Lahovary -- Marele Dicționar Geografic al României : alcătuit și prelucrat după dicționarele parțiale pe județe. Volumul 3, București, STAB. GRAFIC J. V. SOCECO, str. Berzei, nr. 59, 1900, pag. 58 Râul are șase afluenți: patru pe partea stângă, râul Valea Livezilor, Colceag, Vânăta și Argova, și doi pe partea dreaptă: Belciugatele și Corâta.
Caracteristici geologice Caracteristicile microreliefului din Câmpia Română și în special a Bărăganului, reprezintă deducții ale modului de distribuție a pânzelor freatice, care se referă la adâncimea și amploarea lor în teritoriu. Regiunea centrală a câmpiei prezintă o înclinare nord-vest spre sud-est, tendință a structurii geologice care a rezultat din acumulări de materiale lacustre și colinare. Structura are o înclinare de 1.4 metri pe distanța de un kilometru și este formată din trei depresiuni largi: în vest Argeș-Sabar, în est Mostiștea și în sud Câlniștea-Dunăre. Această pantă s-a format anterior depunerii loess-ului, dar transformările pe care structura a avut-o după epoca cuaternară în care s-a depus acesta, considerate de specialiști a fi transformări de natură modernă, au fost cele care au dus la aspectul reliefului săpat al Văii Mostiștei.
Așa s-au aluvionat luncile din sud și din vest, așa s-au adâncit și s-au lărgit văile, s-au erodat sau parțial s-au distrus terasele, totul ducând la ivirea formelor mici, crovuri și vâlcele, aflate pe marginea și înlăuntrul câmpiei. Grosimea depozitelor de loess variază între 10 și 30 metri.Ghiță... 2008, pag. 107 Analiza și urmărirea acestor depozite a dus la certificarea faptului că grosimea lor crește de la nord spre sud și de la est la vest. În imediata vecinătate a cursului de apă, grosimea depozitelor este de 10 metri.
Bazinul hidrografic al Văii Mostiștei are un curs principal al râului la care se alipește un sistem de văi afluente. Unele din văile laterale nu au apă și toate diferă ca aspect și direcție de la malul drept la cel stâng. Izvorul Mostiștei se află în conul de dejecție al râului Dâmbovița, începând ca mai toate văile din câmpie printr-o lăsătură semicirculară slabă. Pe întreaga lungime a Mostiștei se deosebesc două secțiuni: una de la izvoare până la Mataraua și a doua de la Mataraua la limanul Mostiștei.Mihăilescu 1925... pag. 37-38
Prima porțiune este caracterizată printr-o simetrie a talvegului. Adâncimea apei este relativ mică și lățimea fundului nu este mai mare de 150 metri. Apa se adâncește de la Gagu, iar câmpul vecin este și el simetric. De la Mantaraua încolo spre liman, cursul se adâncește semnificativ, între 15 - 35 m, și capătă lărgimi de până la 300 metri. Spre vărsare, lărgimea este de circa 1 km și chiar mai mult, de până la 3 km. Această ultimă etapă este caracterizată de numeroase izvoare. O importanță deosebită este disimetria malurilor și mai pregnant, disimetria câmpurilor vecine. Malul drept este mai înalt ca cel stâng și câmpurile vecine se coagulează într-o depresiune cu aripă prelungă, estică.
Valea Mostiștei a făcut obiectul unui program de fotografiere aeriană, derulat de cIMeC după anul 2010, prin care s-a dorit depozitarea tuturor datelor privitoare la numeroasele situri arheologice care se regăsesc pe întregul curs al râului. S-a avut în vedere starea de conservare a acestora, impactul pe care factorul antropic îl are asupra regiunii, implicit al mediului, precum și crearea unei baze de date ArcGis pentru facilitarea accesului la datele culese din teren.Târnoveanu... 2009, pag. 77
Ca urmare a proiectului de fotografiere a regiunii derulat de cIMeC, s-a constatat printr-un studiu comparativ cu fotografiile aeriene realizate în trecut și a ortoplanurilor mai vechi, că situl de la Sultana-Malu Roșu prezintă o eroziune semnificativă a malului ce s-a produs în ultimii 30 de ani (1972-2009). Eroziunea s-a produs în proporție de 70% în planul așezării preistorice. Conform specialiștilor, din anul 2001 în care s-au reluat săpăturile la tell-ul de la Sultana, întreaga așezare a pierdut între patru și cinci metri. Acest lucru s-a întâmplat din cauza proceselor de abraziune lacustră determinate de acțiunea vânturilor puternice de Nord Est. Din aceste cauze, pe malurile vestice și în partea nordică a bazinului Mostiștei, pe care există terase de circa 30 -35 metri, s-a constatat cel mai mare procent de retragere al falezei, cu o viteză de circa 1.38 - 1.4 metri/an calendaristic.Ignat... 2018, pag. 10 Cercetătorii au concluzionat că factorii care au influențat această morfodinamică accentuată sunt de natură climatică și hidrologică, dar cu precădere au acționat factorii antropici.
Caracteristici fizico-geografice
Valea Mostiștei împreună cu sistemul ei de afluenți marchează aspectul întregii regiuni. Afluenții aflați pe partea dreaptă a râului -- Belciugatele-Catana și Țiganca-Corâta, se articulează în unghi drept cu valea, iar cei de pe partea stângă, formează o linie paralelă cu valea prin fundul larg al depresiunii. Cei din urmă au fost împinși de șuvoaiele care veneau din nord-estul regiunii și conform straturilor, care s-au depus într-un proces lung de sedimentare și care dau o înclinare aripii prelungite din est, fac un cot în unghi drept spre vest. După un scurt parcus, toți afluenții Cogealac, Vânăta, Argova, se varsă în valea colectoare a Mostiștei.Mihăilescu... 1925, pag. 40Ignat... 2018, pag.11
O explicație pentru poziționarea geografică a afluenților și a orientării lor, rezultă și din analiza caracteristicilor derivate din tectonica regiunii. Se știe că bazinul hidrografic al Mostiștei se suprapune peste placa Intramoesică, caracterizată de cutremure de pământ de suprafață, de o adâncime maximă de 40 km.Visarion M. Săndulescu... 1988, pag. 211-222 Dacă se suprapune harta structural-seismică peste bazinul Văii Mostiștei, se poate observa coincidența dispunerii afluenților de parte stângă cu amplasarea plăcilor tectonice secundare și principale ce manifestă o activitate seismică.Grecu... 2010, pag. 100
Valea Mostiștei se caracterizează prin: numărul mare al văilor constitutive, lărgimea relativă și adâncimea lor; solul de antestepă; vegetație, crânguri și păduri întinse care au acoperit regiunea până nu de mult; insule de vegetație arborescentă; o mulțime de așezări umane care sunt răspândite cu predilecție pe văile râului.