Prințul Emanoil (sau Emanuel) Vogoride-Conachi (în , ) a fost un aristocrat și politician român, cunoscut mai ales ca pretendent la tronul Principatului Bulgariei în anii 1878 și 1887. A fost fiul caimacamului Moldovei Nicolae Vogoride și al Cocuței Conachi, fiica logofătului Costache Conachi, aparținând uneia dintre cele mai vechi familii boierești moldovene.
Origini și familie Emanoil Vogoride-Conachi provenea dintr-o familie extrem de bogată, cu ramuri atât în spațiul românesc, cât și în Balcani. Pe linie paternă, Vogorizii aveau origini bulgărești (zona Tărnovo), fiind ulterior fanariotizați prin stabilirea în cartierul Fanar al Constantinopolului și integrarea în elita administrativă otomană. Bunicul său a fost Ștefan Vogoride, iar tatăl, Nicolae Vogoride, a fost caimacam al Moldovei.
Pe linie maternă, Emanoil era nepotul logofătului Costache Conachi, poet și mare boier moldovean. Mama sa, Ecaterina Cocuța Conachi, a avut un rol esențial în demascarea fraudării alegerilor ad-hoc din 1857, contribuind decisiv la realizarea Unirii de la 1859, fapt ce a generat un conflict deschis cu soțul ei, Nicolae Vogoride.
Emanoil a fost cel mai mare dintre cei trei copii ai cuplului. Surorile sale au fost: Maria Vogoride (1851–1931), soția contelui grec Petros de Romas; Lucia Vogoride (1855–1938), căsătorită succesiv cu Nicolae Rosetti-Roznovanu și cu politicianul conservator Dimitrie Greceanu.
Educație și viață personală Născut în 1847 la conacul Conachi din Țigănești (Tecuci), Emanoil Vogoride-Conachi a beneficiat de o educație occidentală, studiind la Paris. A trăit mare parte din viață în Franța și Austria, locuind perioade îndelungate la Paris și Viena. El a cunoscut limba bulgară și a menținut relații cu cercuri politice și intelectuale bulgare.
A fost căsătorit de două ori: prima dată cu Olga Sturdza, fiica lui Grigore M. Sturdza, iar a doua oară cu contesa Sophie de Puysegur, văduva unui conte german. Nu a avut copii. Spre sfârșitul vieții și-a vândut majoritatea proprietăților din România, inclusiv conacul de la Țigănești (vândut lui Tache Anastasiu).
Activitate politică în România Deși nu a avut o carieră politică remarcabilă, Emanoil Vogoride-Conachi a fost deputat de Tecuci în legislaturile din 1871 și 1875, într-o perioadă în care mandatele parlamentare erau atribuite mai degrabă pe criterii sociale decât electorale. Activitatea sa parlamentară a fost însă redusă, absențele sale frecvente fiind notabile, deoarece trăia mult la Paris.
Candidaturi la tronul Bulgariei Emanoil Vogoride-Conachi este cunoscut în special pentru tentativele sale de a accede pe tronul Bulgariei, în contextul reorganizării politice a Balcanilor după Războiul ruso-turc din 1877–1878.
În 1878, după Tratatul de la Berlin, Bulgaria a devenit principat autonom sub suzeranitate otomană. Vogoride s-a numărat printre candidații oficiali la tron, mizând pe originea bulgărească a familiei sale și pe sprijin diplomatic internațional. Cu toate acestea, Rusia l-a susținut pe prințul Alexandru de Battenberg, ales de Adunarea Națională bulgară în aprilie 1879.
În 1887, după abdicarea forțată a lui Alexandru I, deoarece nu a mai câștigat un nou mandat de deputat în România, Emanoil Vogoride-Conachi a revenit printre pretendenți, alături de unchiul său Alexandru Vogoride. De această dată, bulgarii au optat pentru un alt principe străin, Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha.
Relații cu mișcarea națională bulgară
În 1876, Emanoil Vogoride-Conachi s-a întâlnit cu liderii bulgari Dragan Țankov și Marko Balabanov, implicați în demersuri diplomatice pe lângă Marile Puteri pentru îmbunătățirea situației bulgarilor din Imperiul Otoman.
Memorialistul Dobri Gancev îl descrie într-o întâlnire din 1881 cu exarhul Iosif I ca pe un aristocrat elegant, vorbind franceza, interesat de situația Exarhatului și de problema Macedoniei. Cu această ocazie, Vogoride ar fi donat 75 de napoleoni pentru școlile bulgărești din Macedonia.
Ultimii ani și moartea După eșecurile politice din 1887, Emanoil Vogoride-Conachi s-a retras definitiv din viața publică, ducând o existență luxoasă, dar solitară, în Occident. A murit în anul 1935 la Paris, la vârsta de 88 de ani. Odată cu el s-a stins practic linia Vogoride-Conachi.
Note
Categorie:Nașteri în 1847 Categorie:Nașteri pe 10 aprilie Categorie:Decese în 1935 Categorie:Decese pe 19 august Categorie:Decese în Paris Categorie:Oameni din județul Galați Categorie:Nobili români Categorie:Români de origine bulgară Categorie:Deputați români Categorie:Români expatriați în Franța