Amintiri (titlu original: Memories) este un film japonez de antologie de animație științifico-fantastic din 1995. este producătorul executiv al antologiei și scenariul este bazat pe trei dintre povestirile sale manga.
Filmul este compus din trei scurtmetraje (episoade): , regizat de co-fondatorul Studio 4°C Kōji Morimoto și scris de Satoshi Kon; , regizat de Tensai Okamura și scris de Otomo, și , scris și regizat de Otomo.
A fost lansat în cinematografele din Japonia la 23 decembrie 1995. A fost lansat inițial pe suport video pentru acasă () în America de Nord de către Sony Pictures Home Entertainment. Discotek Media a cumpărat drepturile de distribuție în 2020 împreună cu Mill Creek Entertainment. Versiunea lor pe Blu-ray din 2021 include subtitrări în limba engleză și un dublaj nou în engleză produsă de NYAV Post (pentru Trandafirul Magnetic) și Sound Cadence Studios (pentru Bomba biologică și Carne de tun).
Rezumat
Trandafirul magnetic / Magnetic Rose În 2092, Corona, o navă spațială care transportă patru muncitori însărcinați cu eliminarea deșeurilor, se află într-o misiune când recepționează un SOS și răspunde la acesta. Echipajul ajunge într-un cimitir de nave spațiale care orbitează o stație spațială gigantică. Heintz și Miguel intră în stație pentru a o cerceta mai de aproape. Odată ajunși înăuntru, descoperă un interior european opulent și mai multe camere mobilate în diferite stări de degradare, dar nu găsesc niciun semn de viață.
Cei doi descoperă că stația aparține unei dive de operă cândva celebre, pe nume Eva Friedel, care a dispărut după uciderea logodnicului ei, Carlo Rambaldi, un alt cântăreț. Continuând să caute sursa semnalului SOS, inginerii se despart, fiecare experimentând întâlniri paranormale, inclusiv zgomote ciudate și viziuni cu Eva.
Miguel ajunge în subsolul dărăpănat al stației și, într-o cameră cavernoasă, descoperă un pian stricat care transmitea semnalul SOS. Începe să aibă halucinații, iar Eva aleargă brusc să-l sărute.
Heintz ajunge într-o scenă de teatru și o vede pe Eva, care îl înjunghie când se apropie. Paralizat brusc, Heintz retrăiește o amintire cu soția și fiica sa, Emily. Iluzia dispare când Eva ia forma soției sale și îi spune că „nu-l va părăsi niciodată”.
Heintz se grăbește să-l salveze pe Miguel, dar acesta dispare și mai adânc în peșteră, fiind sedus de Eva să creadă că ea este Carlo. Eva îi dezvăluie lui Heintz că l-a ucis pe adevăratul Carlo pentru că a refuzat să se căsătorească cu ea și de atunci i-a forțat pe alții să joace rolul lui. Îl face pe Heintz să retrăiască moartea lui Emily și îl convinge să rămână cu sosia fiicei sale. Heintz rezistă și trage în computerul masiv care se află în tavanul peșterii, provocând defecțiunea hologramei Evei, bazată pe inteligență artificială.
Între timp, nava Corona se luptă cu un câmp magnetic puternic care are sursa pe stație, trăgând nava spre ea. În disperare, membrii echipajului, Aoshima și Ivanov, trag cu un tun puternic de energie; săpând suficient de adânc în structură pentru a ajunge la cavernă și la Heintz, câteva momente înainte ca nava lor să fie distrusă. Heintz este ejectat în spațiu împreună cu scheletele îmbrăcate în costume spațiale ale fostelor victime ale Evei, în timp ce Eva cântă tulburător unui public invocat. Corona este distrusă și devine parte a structurii în formă de trandafir din jurul stației. Este prezentat locul unde se află Eva adevărată (decedată de mult), iar o reprezentare a Evei este văzută vorbind romantic cu Miguel (acum îmbrățișând pe deplin noua sa identitate: a lui Carlo). Heintz este văzut ultima dată plutind în spațiu, încă în viață.
Bomba biologică/ Stink Bomb Tehnicianul de laborator Nobuo Tanaka, care este răcit, confundă niște pastile experimentale cu medicamente și înghite una. Pastilele erau destinate să ajute soldații să contracareze armele biologice, dar aceasta reacționează la un vaccin antigripal pe care l-a făcut anterior, ceea ce face ca trupul său să producă cantități uriașe dintr-un gaz extrem de toxic. În timp ce trage un pui de somn, mirosul pe care îl emană îi ucide pe toți cei din laborator. Îngrozit, raportează incidentul sediului central, care îl instruiește să aducă medicamentul experimental la Tokyo. Nobuo devine o armă vie de distrugere în masă.
Între timp, mirosul pe care îl emană devine mai puternic, câțiva kilometri din zona înconjurătoare, ucigând fiecare animal care inhalează gazul, deși plantele supraviețuiesc expunerii la agentul chimic necunoscut și par să le priască (toate sunt în floare). Gazul toxic este atât de puternic încât nici măștile de gaze, nici costumele NBC nu oferă vreo protecție împotriva efectelor sale.
În timp ce Nobuo călătorește prin prefectura Yamanashi, mirosul mortal ucide toate animalele din calea sa, inclusiv toți cei 200.000 de locuitori ai orașului Kōfu. Nobuo continuă călătoria spre Tokyo, fără să știe de morțile pe care le provoacă, dar restul țării este în panică.
Șeful companiei de cercetare și armata japoneză deduc că Tanaka este cauza gazului otrăvitor și se ordonă uciderea lui.
Forțele de Autoapărare Japoneze încearcă în zadar să-l oprească pe Nobuo cu ajutorul artileriei și rachetelor, în timp ce substanțele chimice interferează cu sistemele de țintire ale armelor.
Armata americană, care a observat situația până în acel moment, invocă Tratatul de Securitate SUA-Japonia pentru a prelua operațiunea de recuperare a lui Nobuo și cheamă o unitate NASA cu costume spațiale pentru a încerca să-l prindă pe Nobuo viu. După ce Nobuo intră într-un tunel, armata japoneză prăbușește o parte a podului și tunelul din spatele lui, lăsându-l prins cu o singură ieșire. Apoi pornesc generatoare eoliene în încercarea de a opri avansul mirosului. Pe măsură ce soldații în costume spațiale se apropie de Nobuo, acesta se sperie și mai mult iar mirosul său izbucnește din el, dezactivând luminile și generatoarele eoliene.
După ce norul se așterne, se pare că soldații l-au prins pe Nobuo. Unul dintre soldații în costum este escortat la sediul militar din Tokyo și livrează medicamentul. Soldatul deschide viziera, dar se dezvăluie că este Nobuo, care a fost pus în costum de unul dintre ceilalți soldați, dar încă nu este conștient de starea sa. Apoi își deschide complet costumul, ucigând pe toți cei din cameră.
Carne de tun / Cannon Fodder Într-un oraș împrejmuit cu ziduri, aflat în perpetuu război, existența tuturor depinde de întreținerea și tragerea cu tunurile enorme care alcătuiesc cea mai mare parte a orașului. Aproape fiecare clădire din oraș este echipată cu tunuri de diferite dimensiuni, capabile să tragă obuze uriașe de artilerie peste zidurile orașului.
Povestea are loc într-o singură secvență lungă, care transmite viața de zi cu zi a unui tânăr școlar; a tatălui său, care lucrează ca un simplu încărcător de tunuri; și a mamei sale, muncitoare la o fabrică de muniții.
Orașul este înconjurat de un pustiu plin de cratere, acoperit de nori de fum și praf provocați de tragerile cu tunurile. În ciuda propagandei care subliniază amenințarea inamicului, nu există nicio confirmare vizuală că acest lucru este adevărat sau chiar dacă există un inamic.
Tatăl băiatului este însărcinat cu unul dintre cele mai mari tunuri ale orașului: un enorm tun feroviar roșu, care este declanșat personal de un ofițer îmbrăcat somptuos. Tatăl este învinovățit pentru o problemă de siguranță și obligat să stea lângă tun fără echipament de siguranță în timp ce cu acesta se trage din nou.
În aceea noapte, familia se află acasă și ascultă o știre care anunță devastarea dezlănțuită asupra orașului inamic. Băiatul îl întreabă apoi pe tatăl său de ce și cu cine se luptă, iar tatăl său îi spune că va înțelege când va fi mai mare. În timp ce băiatul se urcă în pat, își imaginează că este ofițerul însărcinat cu tragerea cu tunul feroviar. În timp ce doarme, sună o sirenă a apărării civile și o lumină albastră mătură fereastra.
Distribuție +DistribuțiePersonajJaponezăEnglezăTrandafirul magneticHeintz BecknerMarc SwintIvanovFrank TodaroMiguel CostrelaAoshimaEmilyAmi HasegawaAlexa CarecciaEva Friedel Bomba biologicăNobuo TanakaStephen FuOomaedaChris GuerreroKamataGianni MatragranoBunicaNirasakiSteven KellySakikoOfițer generalCarne de tunBăiatJack BrittonTatălMamaEllen-Ray Hennessey (as Elley Ray)ProfesorRyuuji NakagiOperator de încărcareNobuaki FukudaPhillip SacramentoComandantRay Hurd
Producție
Trandafirul magnetic Este regizat de Kōji Morimoto și animat de Studio 4°C. Scenariul este realizat de renumitul regizor de anime Satoshi Kon, bazat pe o povestire a lui Katsuhiro Otomo. Muzica acestui episod a fost compusă de Yoko Kanno și influențată în mare măsură de Madama Butterfly și Tosca de Giacomo Puccini. Este un segment foarte complex, reflectând natura serioasă și intensă pe care o capătă filmul pe măsură ce progresează.
Arii din Un bel dì, vedremo, Con onor muore și Tu, tu piccolo Iddio au fost alese în mod specific din opera Madama Butterfly, în timp ce Non la sospiri, la nostra casetta a fost prelevată din Actul I din Tosca.
Bomba biologică Este regizat de Tensai Okamura și animat de Madhouse. Scenariul este scris de Katsuhiro Otomo. Muzica este compusă de Jun Miyake și folosește jazz-ul și funk-ul ca principale influențe, contribuind la natura haotică și comică a filmului.
În interviu se menționează că povestea se bazează pe un eveniment real: .
Inițial, Otomo i-a cerut lui Yoshiaki Kawajiri să regizeze filmul, dar Kawajiri nu a acceptat deoarece scenariul era diferit de stilul său. Kawajiri a fost implicat în revizuirile povestirii ca supervizor și a lucrat, de asemenea, la scena cu tunelul ca principal.
Carne de tun Este scris și regizat de Katsuhiro Otomo și animat de Studio 4°C. Muzica este compusă de Hiroyuki Nagashima. Coloana sonoră este dificil de clasificat; aceasta îmbină tehnici de fanfară, orchestrale și compoziționale avangardiste.
Prin tehnici de animație neobișnuite, se creează iluzia că filmul constă dintr-o singură cadru continuu sau o singură secvență lungă. Regizorul de filme de animație Sunao Katabuchi a fost invitat special să conceapă această tehnică.
Recepție Filmul a avut recenzii pozitive, cu toate că fiecare dintre cele trei segmente au fost primite cu o atitudine diferită.
În 2001, revista Animage a clasat Amintiri pe locul 68 în lista celor mai bune 100 de producții anime.
Trandafirul magnetic a fost în general considerat cel mai bun episod, iar criticii de la Anime Meta-Review și THEM Anime au afirmat că acesta este singurul episod care merită vizionat.
Anime Academy a considerat că Trandafirul magnetic este „o pură încântare simfonică de la început până la sfârșit” și „durând doar patruzeci și cinci de minute, poate fi totuși comparat cu cele mai mari producții anime în fiecare aspect, de la animație la firul narativ”.
John Wallis de la DVD Talk a numit Trandafirul magnetic „un început excelent, o poveste puternică și emoționantă despre dragoste, pierdere, suferință sfâșietoare și fiori de groază”.
Trandafirul magnetic a fost, de asemenea, considerat „o minune science fiction” de Mark McPherson de la Homemademech, care a lăudat dialogul și prezentarea realistă a fizicii spațiului cosmic. Chris Beveridge de la Mania.com, însă, a considerat că are „o oarecare senzație că (povestirea) a mai fost făcută înainte, într-o oarecare măsură”.
Comentariile despre Bomba biologică și Carne de tun au fost mai puțin favorabile. Criticul de anime THEM, Carlos Ross, a afirmat că „celelalte două episoade nu egalează pe deplin excelența primului episod”.
McPherson a considerat Carne de tun, „în comparație cu celelalte episoade din Amintiri, ... ca cel mai slab și mai puțin creativ...”, în timp ce Chad Clayton de la Anime Jump a considerat că nu „se potrivește cu complexitatea celor două filme precedente”.
Cu toate acestea, Carne de tun a fost lăudat pentru umorul și calitatea înaltă a imaginilor.