Biserica Evanghelică din Germania (în , prescurtat EKD) este o uniune confesională alcătuită din 20 de biserici luterane, reformate și protestante unite. Cele 20 de biserici componente își păstrează fiecare confesiunea specifică, dar își recunosc reciproc unitatea de credință, așa încât credincioșii pot participa la slujbele religioase din oricare din entitățile componente.
Istoric La 27 septembrie 1817 regele Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei, în calitatea sa de summus episcopus (episcop suprem) al protestanților, a dispus unirea credincioșilor reformați (calvini) și evanghelici (luterani) într-o singură biserică. Astfel a luat ființă .
În 1918, după abdicarea împăratului Wilhelm al II-lea, bisericile protestante au rămas fără conducător. Din acest motiv a fost adoptată în 1922 o nouă constituție bisericească (Kirchenordnung), biserica numindu-se „Evangelische Kirche der altpreußischen Union“ (EKapU respectiv ApU, Altpreußische Union). Provinciile bisericești au fost democratizate.
După ajungerea la putere a NSDAP naziștii l-au impus pe Ludwig Müller în funcția de „episcop al Reichului” (Reichsbischof). Mai mulți pastori și profesori grupați în Biserica Mărturisitoare s-au opus transformării protestantismului într-o marionetă a naziștilor. Membrii Bisericii Mărturisitoare au fost aspru persecutați.
În 1949, după cel de-al Doilea Război Mondial, în fruntea Bisericii Evanghelice din Germania a fost ales Gustav Heinemann, devenit în 1969 președintele Republicii Federale Germania.
Note
Categorie:Organizații creștine Categorie:Protestantism în Germania Categorie:Membri ai Consiliului Mondial al Bisericilor