Mănăstirea „Schimbarea la Față” Prislop este un așezământ monahal ortodox situat în Pasul Prislop, la o altitudine de aproximativ 1.413–1.416 m pe drumul național DN18, la limita dintre Maramureș și Bucovina, în administrarea orașului Borșa, județul Maramureș. Mănăstirea este construită în vecinătatea unui cimitir militar unde sunt înhumați 136 de soldați români, germani, polonezi și ruși căzuți în Primul Război Mondial.

Așezământul este cunoscut atât ca loc de rugăciune și pelerinaj, cât și ca spațiu de comemorare a eroilor căzuți în conflictele militare ale secolului al XX-lea.

Istoric

Mănăstirea Prislop este situată în Pasul Prislop, la altitudinea de aproximativ 1.416 m, fiind construită în vecinătatea cimitirului militar unde sunt înhumați 136 de soldați români, germani, polonezi și ruși căzuți în Primul Război Mondial.

Inițiativa înființării așezământului monahal a aparținut credinciosului Dumitru Timiș (Tuță), sprijinit de alți locuitori ai orașului Borșa și cu sprijinul Primăriei Orașului Borșa și al Consiliului Local.. La 13 august 2000, un sobor format din preoții Ilie Mariș, Ioan Constantin Pop și Maftei Andreica a pus piatra de temelie a viitoarei biserici, cu hramul „Schimbarea la Față”.

În același an a început construcția bisericii de zid, lucrările desfășurându-se pe parcursul mai multor ani și fiind finalizate în anul 2014. Până în anul 2008, coordonarea lucrărilor a fost asigurată de Dumitru Timiș (Tuță).

În anul 2004, așezământul a primit statut de schit, fiind începută și construcția unei case monahale. În anul 2008, schitul a fost ridicat la rang de mănăstire, cu hramurile „Schimbarea la Față” și „Sfânta Treime”, fiind numit ca stareț ieromonahul Andrei Reziuc. În această perioadă, în incinta mănăstirii a fost ridicată și o troiță din marmură.

În anul 2010 a fost montat iconostasul sculptat din lemn de tei, realizat în localitatea Vânători, județul Neamț, iar icoanele au fost pictate la Târgu Frumos. Tot atunci au fost achiziționate trei clopote pentru mănăstire.

Sub conducerea starețului protosinghel Andrei Reziuc, la 21 iulie 2010 a fost pusă piatra de temelie pentru un paraclis din lemn, cu hramul „Sfântul Cuvios Antonie cel Mare”, de către PS Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Paraclisul, construit din bârne rotunde de brad de o echipă de meșteri din localitatea Fălticeni, a fost ridicat în perioada 2010–2013.

La 22 iulie 2013, paraclisul de lemn a fost târnosit de către PS Iustin Sigheteanul. În același an, conducerea mănăstirii a fost preluată de protosinghelul Celestin Ceușan, sub care au fost finalizate lucrările exterioare ale bisericii mari, iar interiorul a fost pregătit pentru pictură.

În anul 2014 a fost construită poarta de intrare în incinta mănăstirii, prevăzută cu turn-clopotniță.

La 21 iulie 2015, biserica mare a mănăstirii a fost târnosită de către PS Iustin Sigheteanul, ocazie cu care lăcașul de cult a primit și al treilea hram: „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș”.

Începând cu anul 2017, conducerea mănăstirii este asigurată de protosinghelul Dometie Pițiș, perioadă în care a fost începută pictarea bisericii și au continuat lucrările de extindere ale corpului nou al casei monahale.

Din punct de vedere administrativ, coordonarea lucrărilor a fost asigurată de Dumitru Timiș (Tuță) în perioada 2000–2008, iar între anii 2017–2018 administrarea a fost realizată de preotul Grec Vasilică.

Stareții mănăstirii au fost: 2008–2013: protosinghel Andrei Reziuc 2013–2017: protosinghel Celestin Ceușan 2018–prezent: protosinghel Dometie Pițiș

Cimitirul eroilor

Cimitirul adăpostește mormintele a 136 de soldați români, germani, polonezi și ruși căzuți în Primul Război Mondial, precum și ale unor militari și muncitori care au lucrat la construirea și întreținerea liniei ferate Borșa–Iacobeni.

Conducere și administrare

Între anii 2000–2008, coordonarea lucrărilor a fost realizată de Dumitru Timiș (Tuță). În perioada 2017–2018, administrarea a fost asigurată de preotul Grec Vasilică.

Stareții mănăstirii: 2008–2013: protosinghel Andrei Reziuc 2013–2017: protosinghel Celestin Ceușan 2018–prezent: protosinghel Dometie Pițiș

Târnosirea bisericii

Slujba de târnosire a bisericii mănăstirii a avut loc la 21 iulie 2015 și a fost oficiată de PS Iustin Sigheteanul, înconjurat de un sobor de peste 50 de preoți, în frunte cu protopopul Vișeului, Mihai Chira. Din sobor au mai făcut parte, printre alții, arhimandritul Teofil Pop, starețul Mănăstirii Moisei, arhimandritul dr. Casian Filip, ecleziarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, și ieromonahul Agaton Oprișan, starețul Mănăstirii „Izvorul Tămăduirii” din Petrova.

Cu ocazia acestui eveniment, PS Iustin Sigheteanul a oferit Mănăstirii Prislop și al treilea hram, „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș”, ocrotitorul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

Târnosirea a fost oficiată conform rânduielii ortodoxe, fiind unse cu Sfântul și Marele Mir exteriorul bisericii, iconostasul și Icoana Maicii Domnului „Portărița”, pictată în Muntele Athos. Tot atunci a fost sfințită și icoana Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș, la care credincioșii s-au închinat în curtea mănăstirii.

Pe locul mănăstirii era un orășel iluminat electric

La începutul secolului al XX-lea, în Pasul Prislop a existat un important complex tehnic feroviar, legat de construirea și exploatarea liniei ferate Borșa–Iacobeni, cu o lungime de aproximativ 77 km. Funcționarea acestei linii a impus amenajarea unei stații de încrucișare și revizie, linii de garare, o mică gară și prezența permanentă a personalului de întreținere și reparații.

Pentru cazarea muncitorilor și a personalului feroviar a fost construit un adevărat orășel de barăci, iluminat cu ajutorul unor generatoare electrice, fapt considerat remarcabil pentru perioada de dinainte de anul 1920. În acest așezământ temporar au locuit, timp de aproximativ trei ani, circa 560 de persoane.

Unele dintre aceste barăci erau amplasate chiar pe locul actualelor biserici și al clădirilor monahale. După dezafectarea liniei ferate, construcțiile au fost demontate, materialele recuperate, iar așezarea a dispărut, lăsând locul liber pentru amenajarea cimitirului militar și, ulterior, pentru ridicarea mănăstirii.

Fotogalerie

Note și referințe

Legături externe

Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului – Mănăstirea Prislop Graiul Maramureșului – articol despre târnosirea mănăstirii Adevărul – articol despre istoria mănăstirii Primăria Orașul Borșa