Ionel Ciupureanu () este un poet român contemporan.
Biografie Ionel Ciupureanu a absolvit în 1975 Liceul Teoretic nr. 5 din Constanța, apoi a urmat cursurile Facultății de Electrotehnică în cadrul Universității din Craiova, absolvită în 1979. A fost angajat la SC Electroputere Craiova.
A debutat editorial în anul 1994 cu volumul Pacea poetului, volum premiat în cadrul concursului de debut organizat de Fundația Bibliotecii Franceze „Omnia” și Fundația „Ramuri” din Craiova. Volumul a beneficiat de o prezentare critică semnată de Nicolae Manolescu, care a caracterizat poezia autorului printr-o tonalitate întunecată și accentuat existențială.Cristea, Dan. „Amsterdam-Craiova” în Luceafărul, nr. 25 din 23 noiembrie 1994 Uniunea Scriitorilor din România a acordat acestui volum Premiul pentru debut. Au urmat volumele Amos (1996), Fălci (1999) și Krampack (2002), ultimele două primind Premiul USR - Filiala Craiova. Următoarele volume de poezie: Adormisem și mă gândeam (2005), Mișcări de insectă (2010, Premiul USR Craiova), Venea cel care murisem (2014) și E timpul să visăm un măcel (2018), l-au consacrat drept unul dintre cei mai originali poeți români contemporani.Conkan, Marius. „Epistolar de dincolo” în Steaua (Anul 69), nr. 8 din 1 august 2018, p. 32 De asemenea, autorul a scris versuri pentru formația punk Terror Art, care a lansat în 1999 albumul Plămâni de noroi.
Apreciere critică Ionel Ciupureanu se conturează în critica literară drept unul dintre cei mai originali poeți români contemporani, un autor care a evoluat de la un imaginar al corporalității dezagregate spre o poetică a cuvântului însuși. În primele sale volume, universul liric este dominat de materie putredă, de „duhorile cosmice” și de un corp agresat sau în descompunere, imaginile fiziologice fiind intensificate până la grotesc. Poezia sa explorează o „mitologie a cărnii bolnave, a protoplasmei colcăitoare și a unui psihism atins de cangrenă”, într-un discurs fragmentat, tensionat semantic, care produce efecte de șoc și distorsiune. În ansamblu, Ciupureanu este receptat ca un poet al extremelor, situat în descendența vizionarismului bacovian sau a sensibilităților negre din lirica lui Virgil Mazilescu, dar reușind să construiască o voce proprie, de o intensitate greu de asociat cu alți autori contemporani.Răcaru, Roxana. „O carte care se vrea șocantă” în România_literară (Anul 35), nr. 21 din 29 mai 2002, p. 4
Potrivit comentariilor critice, poezia lui Ionel Ciupureanu alternează între fragmente de confesiune poetică intensă și pasaje mai puțin unitare din punct de vedere compozițional, reflectând o poetică a tensiunii și a dezagregării interioare. Textele poetice sunt construite ca succesiuni de fragmente ce combină elemente de realitate cu imagini halucinatorii. Critica literară a remarcat prezența unor motive recurente precum dezintegrarea corporală, pierderea sensului și dezordinea percepției, alături de pasaje de poezie vizionară.
Poetul nu s-a afiliat explicit unei generații literare și nu a fost asociat programatic cu gruparea nouăzecistă, aspect remarcat și de critica literară. Octavian Soviany l-a caracterizat drept un autor solitar, situat în afara principalelor formule generaționiste. Critica a semnalat, de asemenea, un fundal modernist în care gesturile cotidiene sunt încărcate de semnificații, similar unor direcții întâlnite la poeți precum Ion Mureșan sau Ioan Es. Pop.Cristea-Enache, Daniel. „Pagina și poezia” în Observator Cultural (Anul 12), nr 589 din 25 august 2011, p. 11 Ionel Ciupureanu se remarcă prin fervoarea experimentalistă, postavangardistă, demonstrând posibilitatea „regenerării” limbajului poetic.Buzera, Ion. „Imfralimbajele cotidianului” în Observator Cultural (Anul 3), nr. 122 din 25 iunie 2002, p. 9
Potrivit criticilor, poezia lui Ionel Ciupureanu explorează frecvent experiențe iraționale ale conștiinței, în care logica discursivă este adesea suspendată sau contrazisă. Poetul utilizează deliberat procedee care nesocotesc convențiile poetice, construind un limbaj fragmentat și tensionat, cu o voce distinctă, marcată de discontinuități și accente sonore aspre. Deși sunt detectabile influențe ale imaginarului suprarealist, poezia sa nu poate fi redusă la un simplu exercițiu de imitație. Un rol central îl ocupă motivul visului, conceput ca un spațiu care depășește limitele conștiinței individuale și interferează cu realitatea imediată. În acest cadru, granița dintre animat și inanimat este frecvent estompată prin procedee de antropomorfizare. Erotismul apare într-o formă problematică, asociată unor stări de dezagregare și de boală, iar relațiile umane sunt adesea golite de funcționalitatea lor instinctuală. În ansamblu, poezia lui Ionel Ciupureanu a fost caracterizată ca una concentrată asupra registrului grotescului și al dezabuzării existențiale.Tomuța, Sorin. „Poezie la puterea a cincea” în Orizont (Anul 8), nr. 8 din 15 august 1996, p. 5Miu, Florea. „Cronica literară” în Gazeta_de_Sud (Anul 2), nr. 503 din 2 noiembrie 1996, p. 11
Opera
Pacea poetului (1994) Amos (1996) Fălci (1999) Krampack (2002) adormisem și mă gândeam (2005) Mișcări de insectă (2010) Venea cel care murisem (2014) e timpul să visăm un măce l(2018) hangare (2022)
Note
Legături externe
Ionel Ciupureanu: "Eu, de obicei, scriu într-o stare de tensiune, iar scrisul e un fel de terapie" - Radio România Cultural Ionel Ciupureanu - versuri Revista Tomis
Categorie:Nașteri în 1957 Categorie:Nașteri pe 5 septembrie Categorie:Craioveni Categorie:Poeți români contemporani Categorie:Ingineri români