thumb|right|Reprezentare pe portativ a compoziției O Maria salvatoris de John Browne din cartea de cor Eton Choirbook (c. 1490)

Muzica medievală englezescă (în ) se referă la muzica compusă și interpretată în Anglia de-a lungul Evului Mediu, adică de la sfârșitul stăpânirii romane a fostei provincii Britannia (concomitent cu invazia anglo-saxonilor sau Adventus Saxonum în limba latină) la mijlocul secolului al V-lea până la Reforma din secolul al XVI-lea. Acest tip de muzică medievală a inclus muzică sacră (i.e. cânturi gregoriene, polifonie timpurie, motete sau muzică pentru liturghii) cât și cea seculară sau laică (i.e. cântece de curte, balade, muzică de dans, interpretate de menestrei sau trubaduri) și a variat de la populară la cultă. După Bătălia de la Hastings din 1066 (adică după cucerirea normandă a Angliei anglo-saxone), normanzii și-au lăsat amprenta asupra muzicii medievale englezești de asemenea în decursul Angliei anglo-normandă.

Descriere generală thumb|right|Ilustrație de Henrietta Elizabeth Marshall din English Literature for Boys and Girls (c. 1910) înfățișând un menestrel din epoca anglo-saxonă a Angliei (i.e. din Evul Mediu timpuriu) cântând la voce și harpă legende eroice în sala miedului (sau mead hall în limba engleză) în fața unei căpetenii locale (earl), în vechea tradiție germanică, identică cu cea a vikingilor din Scandinavia.

Sursele muzicii seculare engleze sunt mult mai limitate decât pentru muzica ecleziastică. Muzicienii medievali aveau la dispoziție o mare varietate de instrumente muzicale (e.g. harpă, lăută, vielă, flaut, cimpoi și orgă portativă). Bardul (poetul sau povestitorul de curte; scop în limba engleză) și menestrelul medieval timpuriu anglo-saxon (gleeman, chiar skald în limba engleză) au fost înlocuiți ulterior în secolul al XIII-lea de menestreii propriu-ziși ai Evului Mediu Clasic.

De-a lungul Evului Mediu Timpuriu, muzica ecleziastică era dominată de cântul plainchant monofonic, dezvoltarea separată a creștinismului britanic până în secolul al VIII-lea ducând la dezvoltarea unei forme distincte de cânt liturgic celtic. Aceasta a fost înlocuită, din secolul al XI-lea, de cântul gregorian. Anglia a păstrat forme unice de muzică și de instrumentație, dar muzica engleză a fost puternic influențată de evoluțiile continentale, în timp ce compozitorii britanici au adus o contribuție importantă la multe dintre mișcările majore din muzica veche din Europa, inclusiv polifonia Ars Nova și au pus unele dintre bazele muzicii clasice naționale și internaționale ulterioare. Muzicienii englezi au dezvoltat, de asemenea, unele forme distinctive de muzică, inclusiv Contenance Angloise, rota, antifoanele votive polifonice precum și colindul (carol) și balada (ballad).

Impactul umanismului asupra muzicii poate fi observat în Anglia de la sfârșitul secolului al XV-lea. Regele Eduard al IV-lea a înființat și a patronat prima breaslă de muzicieni din Londra în 1472, un model copiat în alte orașe importante, pe măsură ce muzicienii au format bresle sau waites, creând monopoluri locale cu o organizare mai mare, dar, probabil, punând capăt rolului menestrelului itinerant. La curte exista un număr tot mai mare de muzicieni străini, în special cei din Franța și Olanda. Rezultatul a fost un stil foarte elaborat care a echilibrat numeroasele părți ale decorului și a prefigurat evoluțiile renascentiste din alte părți.

Tipuri de muzică Muzica ecleziastică cântată în biserică; Ars nova; Rota (un tip de canon); Contenance Angloise; Balade; Colinde; Antifoane votive.

Compozitori notabili Următorii sunt doi compozitori notabili din perioada medievală englezească târzie, mai precis:

Leonel Power, maestru de cor în Lancaster și Canterbury (muzica acestuia a fost influențată de Ars Nova franceză respectiv de Ars subtilior) John Dunstable, compozitor de muzică religioasă, reprezentant al tipului de muzică contenance angloise (i.e. manieră engleză), un tip de polifonie cu armonii bogate

Exemple de compoziții notabile Mirie it is while sumer ilast (Merry it is while summer lasts), secolul al XIII-lea Sumer is icumen in (Summer is coming in, Summer Canon sau Cuckoo Song), secolul al XIII-lea Deo gratias Anglia redde pro Victoria! (The Agincourt Carol), secolul al XV-lea Scarborough Fair (legat adesea de cântecul tradițional scoțian The Elfin Knight din care este posibil ca balada să fie derivată), o baladă medievală care reprezintă o elegie, asociată cu târgul din Scarborough din Yorkshire (balada a fost popularizată în anii 1960 de duoul folk rock american Simon & Garfunkel)

Instrumente notabile Hurdy-gurdy

Legături externe Western music, The Middle Ages pe website-ul Encyclopædia Britannica Miri it is while sumer ilast, înregistrare pe YouTube 'Sumer is icumen in' - Mediaeval English Folk Song pe YouTube Scarborough Fair - English Folk Song pe YouTube English songs of the Middle Ages - Sequentia: Barbara Thornton, Benjamin Bagby pe YouTube Melodious Melancholye, the sweet sound of medieval England - Ensemble Belladonna pe YouTube

Note

Categorie:Istoria muzicii