Alexandre Lenoir () a fost un medievist francez, conservator de muzeu, cunoscut pentru că a creat și administrat Muzeul Monumentelor Franceze. El a fost primul maestru al lui Honoré Daumier.
Biografie Elev la Collège des Quatre-Nations sub îndrumarea preoților oratori, Alexandre Lenoir a intrat în 1778 la Academia Regală de Pictură și Sculptură și și-a făcut ucenicia pe lângă pictorul . El a abandonat rapid această carieră și a încercat să scrie.
La începutul Revoluției Franceze, s-a decis reunirea tuturor obiectelor de artă provenite din bunurile naționale confiscate de la diversele așezăminte religioase, pentru a evita dispersarea și distrugerea lor, astfel încât acestea să fie depozitate în același loc. Adunarea Constituantă l-a numit pe Alexandre Lenoir, datorită sprijinului lui Jean Sylvain Bailly, custode al depozitului de la Petits-Augustins (1791–1795) și l-a instalat în fosta mănăstire a Petits-Augustins.
La 1 august 1793, Convenția a decretat distrugerea mormintelor „foștilor regi” de la basilica Saint-Denis. Alexandre Lenoir a fost martorul distrugerii mormintelor regale, al osemintelor aruncate într-o groapă sau furate. El s-a opus furiei profanatorilor și prăduitorilor, în timp ce un nou termen și-a făcut apariția în vocabularul francez: „vandalism”. Rănit în timp ce voia să salveze de la distrugere mausoleul lui Richelieu provenind de la castelul său din Poitou, el a reușit să salveze de la jaf statuile și monumentele funerare pe care le-a depozitat în mănăstirea Petits-Augustins.
El a reușit să salveze in extremis câteva relicve regale macabre — în special omoplatul lui Hugo Capet, un femur al lui Carol al V-lea, coastele lui Filip cel Frumos și ale lui Ludovic al XII-lea, mandibula Ecaterinei de Medici, tibiile cardinalului de Retz sau ale lui Carol al VI-lea — care au fost readuse un secol mai târziu în cripta Bourbonilor din basilica Saint-DenisDosarul „Osemintele regale”, sub-seria H8, clasat la 1864, Arhivele Muzeelor Naționale, Paris..
În 1795, Muzeul Monumentelor Franceze, unde a fost numit administrator (funcție pe care a păstrat-o până la desființarea acestuia în 1816), și-a deschis porțile pentru public. Acest muzeu propunea un parcurs cronologic de săli dedicate fiecărei perioade, iar instituția a avut o influență durabilă, deși Lenoir a pus în scenă și a reconstituit monumente fără nicio garanție științifică. Mișcarea romantică a fost profund impregnată de acesta (Victor Hugo în primul rând: adolescent fiind, locuia nu departe de muzeu), iar amprenta sa asupra istoriografiei este semnificativă. Imperiul, care i-a susținut acțiunea în favoarea patrimoniului, i-a acordat Legiunea de Onoare. Muzeul a fost desființat în 1816, la începutul Restaurației, iar spațiile au fost atribuite noii Școli de Arte Frumoase.
Continuându-și opera, Alexandre Lenoir a încercat în zadar să salveze fațadele castelului Anet, ale catedralei din Cambrai și biserica abației din Cluny.
Tot în 1816, Ludovic al XVIII-lea l-a însărcinat pe Alexandre Lenoir să reașeze rămășițele regale și l-a numit administrator al mormintelor din basilica Saint-Denis.
El a murit în 1839, profund afectat de dispariția „muzeului său”.
Scriitor prolific, Alexandre Lenoir a lăsat în urmă peste o sută de lucrări de toate tipurile (eseuri, rapoarte, cataloage, teatru…).
Alexandre Lenoir a fost cel mai mare dintre cei opt copii ai Catherinei Louise Adam († 1790) și ai lui Alexandre Lenoir tatăl (1723–1802), negustor de galanterie al regelui, a cărui prăvălie se afla pe , lângă palatul Tuileries. Tatăl său se recăsătorise cu Marie Charlotte Mouton, care i-a dăruit alți patru frați și surori.
La 7 februarie 1794, Alexandre Lenoir s-a căsătorit cu Adélaïde Binart, pictoriță, elevă a lui , la fel ca el. Aceștia au avut trei copii: Zélia (1795–1813), elevă a lui Jacques-Louis David, înmormântată în cimitirul Saint-Sulpice din Vaugirard, Albert (1801–1891, arhitect istoric, fondator al Muzeului Evului Mediu și tatăl lui Alfred Lenoir) și Clodomir (1804–1887, pictor istoric).
Iconografie Se cunosc mai multe portrete ale lui Alexandre Lenoir: De Marie-Geneviève Bouliard, un tablou expus la salonul din 1796, achiziționat în 1899 de muzeul Carnavalet. De Pierre-Maximilien Delafontaine, o pânză, datată din 1799, care a fost dăruită în 1921 de Alfred-Charles Lenoir, nepotul modelului, Muzeului Național al Castelului de la Versailles. Alexandre Lenoir ține urna care conține cenușa lui Molière (mutată la Muzeul Monumentelor Franceze) și stă în fața mormântului lui Francisc I, care fusese reasamblat în muzeu. De Jacques-Louis David, tabloul intitulat Portretul lui Alexandre Lenoir, început în Franța și terminat la Bruxelles în 1817, achiziționat în 1921 de Muzeul Luvru.
Publicații Numeroase publicații, printre care: Notice historique des monumens des arts, réunis au Depot national, rue des Petits Augustins ; suivis d'un traité de la peinture sur verre (în ), editura Cussac, Paris, anul IV al Republicii. Description historique et chronologique des monuments de sculpture réunis au Musée des monuments français, suivie d'un Traité historique de la peinture sur verre (în ), Paris, Muzeul Monumentelor Franceze, anul V (1795–1796) (ediția a 3-a; se observă o a 7-a ediție publicată în anul XI (1802–1803)). Musée des monuments français ou Description historique et chronologique des statues en marbre et en bronze, bas-reliefs et tombeaux des hommes et des femmes célèbres, pour servir à l'histoire de France et à celle de l'art ; ornée de gravures et augmentée d'une dissertation sur les costumes de chaque siècle (în ): volumul 1, „Monumens antiques. Monumens français. Monuments celtiques. Monumens du Moyen Âge. Monumens du XIIIe siècle. Description de plusieurs monumens qui n'ont pu se comprendre dans les précédentes dissertations : monumens du VIIIe siècle, monumens du XIIe siècle” (în ), tipografia Guilleminet, Paris, 1800. volumul 2, „Chronologie des rois de France. Monumens du XIVe siècle. Monumens du XVe siècle” (în ), tipografia Hacquart. volumul 3, „Monumens du XVIe siècle. Première partie” (în ), tipografia Guilleminet, Paris, 1802. volumul 4, „Monumens du XVIe siècle. Seconde partie” (în ), tipografia Hacquart, 1805. volumul 5, „Monumens du XVIIe siècle. Résumé général. Table alphabétique et historique des matières” (în ), tipografia Hacquart, 1806. volumul 6, „Histoire de la peinture sur verre, et description des vitraux anciens et modernes, pour servir à l’histoire de l’art, relativement à la France; ornée de gravures, et notamment de celles de la fable de Cupidon et Psyché, d’après les dessins de Raphael” (în ), tipografia Guilleminet, Paris, 1803. volumul 7, „Aperçu historique des arts du dessin” (în ), editura Nepveu, Paris, 1821. Recueil de portraits inédits des hommes et des femmes qui ont illustré la France sous différens règnes, dont les originaux sont conservés dans ledit musée (în ), Paris, 1809. Histoire des arts en France, prouvée par les monuments. Suivie d’une description chronologique des statues en marbre et en bronze, bas-reliefs et tombeaux des hommes et des femmes célèbres, réunis au Musée impérial des monuments français (în ), Hacquart, Paris, 1810. Musée impérial des monuments français : histoire des arts en France, et description chronologique des statues en marbre et en bronze, bas-reliefs et tombeaux des hommes et des femmes célèbres, qui sont réunis dans ce musée (în ), Hacquart, Paris, 1810. Traité historique de la peinture sur verre et description des vitraux anciens et modernes, pour servir à l'histoire de l'art en France (în ), J.-B. Dumoulin, Paris, 1856.
Distincții și societăți Cavaler al Legiunii de Onoare (1814) Cavaler al Ordinului Regal și Militar de Sfântul Ludovic Ordinul Pintenului de Aur (1815) Membru al Academiei Celtice din Franța Membru al Societății Filotehnice Membru al Ateneului Limbii Franceze Membru de onoare al Academiei Italiene Membru al Societății Libere de Științe, Litere și Arte din Soissons Membru al Societății Libere de Științe, Litere și Arte din departamentul Loire-Inférieure Membru de onoare al Societății Anticarilor din Londra Membru de onoare al Academiei Arcadelor Membru al Academiei din Stanislas (Societatea Liberă de Științe, Litere și Arte din Nancy) Membru al Lojii Saint-Jean sau Saint-Alexandre d'Écosse et le Contrat social (adunarea din Paris), al Lojii Le Grand Sphinx (conventul din Paris), al Lojii-Mamă a Ritului Scoțian Filosofic din Franța (adunarea din Paris, 1 ianuarie 1813), Mare Adept (1818–1820) al Ordinului Templului, marea casă metropolitană a Ordinului Orientului (1818), apoi scutier al Ordinului Templului (adunarea din Paris, circa 1824).
Documentație O parte din arhivele sale este depusă la Institutul Național de Istorie a Artei.
Note
Bibliografie
Legături externe
Resurse relevante pentru de arte plastice:
Resurse relevante pentru cercetare:
Resurse relevante pentru viața publică:
Note în dicționare sau enciclopedii generale:
Categorie:Nașteri în 1761 Categorie:Nașteri pe 27 decembrie Categorie:Decese în 1839 Categorie:Decese pe 11 iunie Categorie:Oameni din Paris Categorie:Decese în Paris Categorie:Francezi din secolul al XIX-lea Categorie:Curatori Categorie:Personalități ale Revoluției Franceze Categorie:Cavaleri ai Legiunii de onoare Categorie:Înmormântări în cimitirul Montparnasse