Alcazarul din Segovia este un castel medieval situat în orașul Segovia, în Castilia și León, Spania. Existența sa datează cel puțin din secolul al XII-lea, fiind unul dintre cele mai renumite castele medievale din lume și unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Spania.

Edificiul se ridică pe un promontoriu la extremitatea vestică a vechiului oraș Segovia, inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1985,Archivo General Militar de Segovia (in Spanish): El Alcázar fue erigido como fortaleza hispano-árabe sobre las ruinas de un castro romano de los varios que defendían la ciudad. deasupra confluenței râurilor Eresma și Clamores. De la declararea sa ca Arhivă Națională printr-un decret regal în 1998, a fost folosit ca muzeu și tezaur militar. A funcționat, de asemenea, ca închisoare de stat, Colegiu Regal de Artilerie și academie militară. Istorie Consolidare Alcazarul din Segovia, asemenea multor fortificații din Spania, a avut la origine un castru roman,Archivo General Militar de Segovia (in Spanish): El Alcázar fue erigido como fortaleza hispano-árabe sobre las ruinas de un castro romano de los varios que defendían la ciudad. însă, în afară de fundații, puține elemente ale structurii originale au fost păstrate. Alcazarul a fost construit de dinastia berberă a Almoravizilor. Arta și arhitectura acestora sunt puțin discutate în literatura de specialitate, parțial din cauză că foarte puține lucrări fizice au supraviețuit în Spania. În plus, dinastia almoravidă a avut o existență relativ scurtă, motiv pentru care o mare parte din moștenirea acelei perioade a fost ulterior distrusă sau transformată de succesorii lor.

Prima mențiune a acestui castel datează din anul 1120, la aproximativ 32 de ani după cucerirea orașului Segovia de către creștini (în timpul Reconquistei, când regele Alfonso al VI-lea al Leonului și Castiliei a recucerit teritoriile de la sud de râul Duero, până la Toledo și dincolo de acesta). În anul 1258, în timpul domniei regelui Alfonso al X-lea al Castiliei (r. 1252–1284), o furtună puternică a provocat un incendiu care a distrus mai multe încăperi, ceea ce a dus la o reconstrucție care s-a întins pe parcursul mai multor secole, în timpul domniilor a diferiți regi.

Alcazarul a fost, începând cu secolul al XIII-lea, una dintre preferatele reședințe regale, fapt care a contribuit, la rândul său, la dezvoltarea patronajului secular asupra orașului Segovia. În această perioadă, cea mai mare parte a clădirii actuale a fost construită de Casa de Trastámara.

Descriere

Exteriorul alcazarului prezintă o curte în stil hererian, un șanț de apărare, un pod rabatabil și un donjon. Spațiile interioare includ o capelă și mai multe săli nobiliare (cuartos del Trono, de la Galera, de las Piñas, de los Reyes și altele) care pot fi vizitate în prezent. Un arc de triumf, situat în partea de sud-est a castelului, dincolo de șanț, era probabil ornamentat cu simboluri heraldice, și servea drept intrare principală în edificiu. Cu toate acestea, astăzi nu mai există. A fost modificat în perioada habsburgică, probabil în secolul al XVI-lea.

Castelul se află pe un promontoriu cu vedere asupra orașului, având patru turnuri și mai multe încăperi construite cu bolți cilindrice și ferestre duble. Sălile și camerele personale au fost decorate de pictori și artiști mudejari.

În prezent, alcazarul găzduiește Muzeul Armurii și Arhiva Militară Generală din Segovia, cea mai veche arhivă istorică a Forțelor Armate Spaniole. Turnul lui Ioan al II-a al Castiliei

Turnul regelui Ioan al II-lea al Castiliei (r. 1406–1454) a fost edificat în prima jumătate a secolului al XV-lea. Stilistic, acesta se înscrie în arhitectura gotică spaniolă, evidențiind influențe ale artei islamice, precum arcul maur identificat pe latura sudică, în cursul lucrărilor de restaurare. Structura turnului prezintă o amplă terasă panoramică, cu două arcade ogivale de înălțimi diferite, integrate în pereții laturilor estice și vestice. Pe fațada estică se remarcă o fereastră gotică dublă, extinsă până la nivelul pardoselii și orientată spre orașul Segovia, concepută astfel încât silueta regelui să fie vizibilă trecătorilor atunci când acesta se afla în picioare, încadrat de fereastră.

Latura orientată spre oraș a fost utilizată inițial ca spațiu de paradă, o practică frecvent întâlnită în arhitectura militară. Accesul către partea superioară a turnului este asigurat de două scări elicoidale abrupte, fiecare având 156 de trepte. La capătul primei porțiuni se află o încăpere destinată gărzii. Pe peretele frontal al acesteia este fixat un pat, unde ar fi dormit paznicul turnului.

Sala Tronului

Pereții Sălii Tronului sunt decorați în mare parte cu portrete ale diverșilor regi, aparținând colecției regale comandate de regina Isabella a II-a a Spaniei. Acestea sunt semnate de artiștii autori: portretul Isabelei I a Castiliei poartă semnătura lui Madrazo, iar cel al lui Ferdinand al II-lea de Aragon este semnat de Montañés.

În plus, este prezentă și o reprezentare a suveranului însuși en siella (așezat pe tron). Aceasta reflectă faptul că documentele scrise păstrate din secolul al XIV-lea desemnau Sala Tronului drept rey en siella (regele așezat pe tron). În mod frecvent, astfel de încăperi erau utilizate pentru diverse ceremonii politice, inclusiv primirea ambasadelor străine, banchete, reprezentații muzicale și evenimente literare. Spațiile puteau fi amenajate diferit, prin utilizarea unor obiecte variate – precum veselă sau textile (inclusiv tapiserii) – care permiteau adaptarea decorului în funcție de natura evenimentului.

Sala Regilor

Regele Alfonso al X-lea a ordonat construirea Sălii Regilor. Spațiul este prevăzut cu plafoane ornamentale, iar partea superioară a celor patru pereți este decorată cu țesături din numeroase straturi.

Proiectarea și organizarea Sălii Regilor se inspiră din iconografia Palatului Alhambra. În secolul al XV-lea, regele Henric al IV-lea al Castiliei (r. 1454–1474) a avut un rol esențial în configurarea finală a acestui spațiu. Elemente de referință istorice și literare sunt evidente în decor, printre care figura legendarului cavaler castilian El Cid. Decizia lui Henric al IV-lea de a include în decor o galerie cu reprezentări ale diverșilor suverani ai Castiliei și Leónului, redați în poziție șezândă, a fost menită să sublinieze legitimitatea politică a puterii în Spania secolului al XV-lea.

În cultura populară Silueta și aspectul general al alcazarului au inspirat castelul clasic din primul lungmetraj Disney, Albă ca Zăpada și cei șapte pitici (1937). Alcazarul a fost folosit ca decor pentru Brobdingnag, țara uriașilor, în filmul Cele trei lumi ale lui Gulliver (1960). Alcazarul a fost folosit de Orson Welles în filmul Falstaff (1965). Alcazarul a servit, de asemenea, ca reședință franceză a lui Sir Lancelot du Lac, Joyous Gard, în filmul Camelot (1967). Prezentat ca fiind castelul lui Koka, este prima fortăreață care apare în manga Berserk. Castelul Sylvain, o temniță din jocul RPG de acțiune din 1995, Terranigma, este inspirat de alcazar. Alcazarul a fost folosit ca decor pentru Ghealdan în serialul The Wheel of Time (2021-2025).

Note

Legături externe

Sitio web oficial La arquitectura del poder: Un ejemplo tras otro en el Alcázar de Segovia

Categorie:Castele din Spania Categorie:Atracții turistice din Spania Categorie:Muzee din Spania Categorie:Patrimoniul mondial din Spania