Nicolae Grigore Mărășanu (n. 7 decembrie 1937, Mărașu, județul Brăila) este un poet, eseist și publicist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Montreal, Canada, al P.E.N. România, al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Academiei Oamenilor de Știință din România.
Biografie Este fiul lui Bunea Grigore Chiriță și al Elenei (n. Moraru). Căsătorit cu Ariana-Oltea (n. Tarnavski), prima soție; Natalia (n. Paul), a doua soție, ambele decedate.
Studii și formarea literară Nicolae Grigore Mărășanu a urmat cursurile gimnaziale în localitatea natală, Mărașu, continuându-și studiile liceale la Liceul nr. 5 din Galați. Ulterior, s-a orientat către studiile juridice, devenind licențiat al Facultății de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, promoția 1969. Pregătirea sa academică a fost completată prin studii postuniversitare la Universitatea din București, urmate între anii 1977 și 1980.
În perioada studenției la Iași, a participat activ la viața culturală a orașului, frecventând cenaclurile literare de prestigiu: cel al Facultății de Filologie (condus de Ion Popescu), cel al Casei Studenților (sub îndrumarea poetului Ion Chiriac) și cel al Casei de Creație (coordonat de criticul Virgil Cuțitaru).
Debutul editorial Debutul său editorial a avut loc în anul 1973 cu volumul de versuri intitulat Insula, apărut la Editura Albatros.
Carieră profesională
Activitatea profesională a lui Nicolae Grigore Mărășanu a debutat în domeniul jurnalismului, activând în presa centrală între anii 1969 și 1973. O etapă semnificativă a carierei sale s-a desfășurat la revista Flacăra, unde, în perioada 1974–1990, a ocupat funcțiile de secretar general de redacție și redactor șef-adjunct.
În domeniul ecologiei, a fost un pionier al publicistica de profil din România, fondând în anul 1990 revista Eco, prima publicație de acest gen din țară, urmată de Ecomagazin și Ecosofia. Preocupările sale pentru protecția mediului s-au concretizat și prin înființarea Fundației Europene de Cultură Ecologică, precum și prin participarea sa ca membru în primul Consiliu Științific al Rezervației Biosferei Delta Dunării.
În plan administrativ și juridic, a activat ca expert parlamentar în cadrul Camerei Deputaților între anii 1994 și 2010. De asemenea, este avocat titular în cadrul Baroului București, conducând propriul birou de avocatură.
Din punct de vedere cultural, a contribuit la structurarea vieții literare regionale în calitate de cofondator și vicepreședinte al Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România. Totodată, a pus bazele Cenaclului literar „Mihail Sebastian” din Brăila.
Debut publicistic Gazeta cooperației, 362/5 sept. 1956Gazeta cooperației, 362/5 sept. 1956
Debutul poezie
Primele manifestări poetice ale lui Nicolae Grigore Mărășanu datează din anul 1957, în perioada stagiului militar efectuat la o unitate de transmisiuni radio din Pitești. Sub pseudonimul soldat Grigore Neculae, acesta a compus „Imnul telegrafistului”, la solicitarea comandantului unității. Textul poeziei a fost expus simbolic pe peretele sălii de recepție radio a unității, marcând simbolic începutul activității sale creative.
Debutul publicistic propriu-zis a avut loc în octombrie 1960, în revista Tomis, unde a fost prezentat de scriitorul Romulus Vulpescu. Concomitent, poemele sale au apărut și în revista Familia, aflată sub conducerea poetului Alexandru Andrițoiu.
Debut editorial Insula, versuri, Edit. Albatros, 1973 Insula, versuri, Edit. Albatros, 1973
Colaborări la publicații periodice
Nicolae Grigore Mărășanu a avut o prezență constantă în paginile celor mai importante publicații culturale și literare din România și din străinătate. Printre revistele la care a colaborat de-a lungul carierei se numără: România literară, Viața Studențească, Luceafărul, Amfiteatru, Cronica, Iașul literar, Tomis, Ateneu, Familia, Flacăra și Contemporanul.
De asemenea, semnătura sa a apărut în publicații precum Literatorul, Convorbiri literare, Antares, Porto-Franco, Caligraful, Arena literară, Vatra veche, Spații culturale, Oglinda literară, Ex Ponto, Colocvii dunărene și Leviathan. Activitatea sa publicistică s-a extins și în afara granițelor, colaborând cu revistele Limba Română din Chișinău și Destine literare din Montreal, Canada.
Opera tipărită 38 volume.
Poezie Insula, Editura Albatros, 1973. Corabia de fosfor, Editura Eminescu, 1976. Umbra fluviului, Editura Eminescu, 1979. Enisala, Editura Albatros, 1980. Distanța dintre mine și un iepure, Editura Eminescu, 1983. Capriciu pentru cele patru vânturi, Editura Eminescu, 1986. Îngeri și banjouri, Editura Eminescu, 1998. Marțea canonului, Editura Eminescu, 2001. Sufletul cântă despre sine, Editura Decebal, Severin, 2002. Imparele, sonete, Editura Grai și Suflet/Cultura Națională, 2007. Mașinăriile mișcării, Editura Vinea, 2012. Arderea lui A, Editura Convorbiri literare, 2013. Deșertul invizibil, Editura Tipo Moldova, 2014. Parfumul de frezie auree, Editura Grai și Suflet, 2015. Puiul vidrei (poezii pentru copii), Editura Grai și Suflet, 2018. Comedia valahă, trilogie (Iubiri și martiraje, Baladele din Țara Crucii, Eudaimonia, memoria pierdută), Editura Istros, Muzeul Brăilei „Carol I”, 2018. Ainos, Cartea Nataliei, Editura Grai și Suflet, 2025.
Reeditări Imparele, sonete, ediție revăzută și adăugită, prefață Viorel Coman, Istros, Muzeul Brăilei “Carol I” , 2013, cu un eseu al autorului - Seducția imparului.
Antologii de autor Leviathanul, Graișisuflet/Cultura Națională, 2004
Prezent în antologii de poezie (selectiv) Sireteanu, Popescu Ion: Poezia ieșeană contemporană, Iași, 1968; Simionescu, Cornel: E scris pe tricolor Unire, Minerva, 1980; Popescu, Florentin: Glas al libertății, glas al Unirii, Minerva,1988; Munteanu, Ion: Cartea Dunării, Sapiens, Brăila, 1997; Popescu, Florentin: Poezie română religioasă, Ed. Coresi, 2002; Cârneci, Radu: Cinegetica, vol. 3, ediția a II-a, Orion, 2003; Balcanica (poeți români și sârbi), Ex Libris, Brăila, 2007; Opt pentru Europa, Fundația Antares, Galați, 2009; Cârneci, Radu, Antologia sonetului românesc, Muzeul Național al Literaturii Române 2010; Rodica Rodean, Antologie literară brăileană, colecția Cărțile Chirei, Nicolae Grigore Mărășanu, pp. 147/156, Ed. PIM, Iași, 2016; acad. Cimpoi, Mihai & Vasilcău, Traian, Antologia poeziei românești din mileniul III (Chișinău), 2013; Madeva, Chelu Florian: Antologia liedului românesc, vol. 3 (sonet), Primus, Oradea, 2013; Stancu, Valeriu. Antologie de poezie română contemporană, vol. II, Opera Omnia, Tipo Moldova, Iași, 2013; Antologie de poezie românească - O sută de poeți români de azi și poemul lor identitar, de Barbu, Mihai și Doman, Dumitru Augustin, Editura Hoffman, 2026, altele.
Traduceri în volume Fiara Impară / The Odd Beast, versiune engleză, Iamandi, Petru, Graișisuflet, 2008 Zvucot na zborot / Sunetul din cuvânt, versiune macedoneană, Dimcev, Dimo, Arka, Skopie, 2009 Oda na Slaveiot / Odă privighetorii, în macedoneană de Cuvata, Dina, Matitza Makedonska, Skopie, 2009 Triumful inocenței / Triumfi i pafajësisë, versiune albaneză, Ymeri, Baki, prefață Topciu, Luan (critic albanez), Graișisuflet/Cultura Națională, 2011.
Traduceri în antologii Antologie de poezie indiano-română, Academia Mihai Eminescu, Delhi, 1983, versiune indiană Anca, George Insomnia cuvintelor, antologie de poezie română-albaneză, București 2010, versiunea albaneză Ymeri, Baki Videle 3, Pancevo, Macedonia, 2008, versiune macedoneană Cuvata, Dina Antologia Festivalului Internațional Euro-Poezia, septembrie, 2016 Antologia Festivalului internațional de Poezie Naji Naaman’s, arabă și alte limbi internaționale, Liban, 2018. Alte traduceri sunt în periodice.
Eseuri și publicistică Geamandura, reportaje, Sport-Turism,1985; Mireasma dintre cele două temple, eseu, Tipo Moldova, 2013; Pumnalul lui Brutus, publicistică, Tipo Moldova, 2015; Multimilenara Hiperboreea, Marea Întregirie, 1918, publicistică, Graișisuflet / Cultura Națională, 2018; Izma sălbatică, o carte cu și despre Fănuș Neagu, Graișisuflet/Cultura Națională, 2019; În labirintul rostirii, Torțele, eseu, Editura Graișisuflet / Cultura Națională, București, 2022; Deltaicul, spațiul dublei răsfrângeri, eseu, Ed. Academiei Române, 2022; Nostalgia izbăvirii, eseu, Editura GraișiSuflet/Cult. Națională, 2024.
Premii și distincții
Recunoașterea activității literare și publicistice a lui Nicolae Grigore Mărășanu s-a concretizat de-a lungul deceniilor printr-o serie de distincții naționale și internaționale. Debutul palmaresului său a fost marcat în 1960 de premiul publicației gălățene Viața Nouă, fiind urmat, în 1987, de premiul acordat de Uniunea Ziariștilor din România. De asemenea, a fost decorat prin decret prezidențial cu Medalia Tudor Vladimirescu
Recunoaștere națională La nivel național, autorul a fost recompensat în repetate rânduri de Uniunea Scriitorilor din România (USR), Filiala Sud-Est, primind premii în 2009 și 2021, precum și premiul „Opera Omnia” în 2012. Contribuția sa la promovarea spațiului danubian în literatură a fost validată în 2006 de Asociația Română pentru Patrimoniu, care i-a oferit Premiul și Diploma de Excelență. Alte distincții notabile includ Premiul „Constant Tonegaru” (2012), premiul Ministerului Culturii (2004) și Diploma de Onoare a Asociației Scriitorilor București (2010). În anii 2018 și 2019, poetul a fost nominalizat la Premiul Național „Steaua Dunării”.
Recunoaștere internațională Dimensiunea internațională a operei sale este susținută de numeroase trofee. În 2007, a primit premiul „Balcanica” în cadrul Festivalului Poeților din Balcani, iar în 2014 a fost onorat cu Diploma de Onoare a Association Rencontres Européennes-Europoésie la Paris. În Republica Moldova, a fost distins cu premiul „Grigore Vieru” (2012) și premiul Festivalului „Primăvara Europeană a Poeților” (2013). Alte premii internaționale includ trofeul „Euro-Poezia” (2016) și premiul pentru poezie „Naji Naaman’s” din Liban (2018).
O distincție insolită o reprezintă premiul „Steaua de pe cer”, oferit în 2007 de către Enciclopedia Who’s Who și Registrul Internațional al Stelelor din Elveția; cu această ocazie, steaua din constelația Hercules a primit numele poetului.
Onoruri locale Cetățean de onoare al comunei Mărașu (2005) și al municipiului Brăila (2006). Începând cu 26 octombrie 2016, Școala Gimnazială din comuna natală, Mărașu, poartă numele „Nicolae Grigore Mărășanu”. Referințe critice
În dicționare și lucrări de referință Eugen Simion (coord.), Dicționarul general al literaturii române, vol. IV (L-M), pp. 294-295, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005. Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, vol. II (M-Z), p. 78, Editura Paralela 45, Pitești, 2006. Boris Crăciun, Daniela Costin, Dicționarul scriitorilor români de azi, p. 316, Editura Porțile Orientului, Iași, 2011. Toader Buculei, Brăileni de seamă în spiritualitatea românească, pp. 229-230, Editura Proilavia, Brăila, 2012. Ioan Holban (coord.), Un Dicționar al Scriitorilor Români Contemporani, vol. 3, pp. 329-338, Editura Tipo Moldova, Iași, 2016.
În istorii literare Eugen Barbu, O istorie polemică și antologică a literaturii române, de la origini până în prezent, p. 463, Editura Eminescu, București, 1975. Laurențiu Ulici, Literatura română contemporană, vol. I, Promoția 70, pp. 276-278, Editura Eminescu, București, 1995. Dumitru Micu, Istoria literaturii române de la creația populară la postmodernism, p. 142, Editura Saeculum, Focșani, 2000. Marian Popa, Istoria literaturii române, vol. II, pp. 172, 418, 470, 1033, Editura Fundația Luceafărul, București, 2001. Artur Silvestri, Critica poeziei, 4 volume, Editura Carpathia, București, 2014.