Masacrul de la Koriukivka a fost o crimă de război împotriva a 6.700–7.000 de locuitoriЮрій Поташній. Корюківка: забута трагедія. Як нацисти знищили 7-тисячне містечко // Історична правда. 2 березня 2011 (în ucraineană) din Koriukivka, Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, în perioada 1-2 martie 1943, de către forțele SS ale Germaniei naziste și Divizia 105 Ușoară a Armatei Regale Maghiare. 1290 de case din Koriukivka au fost arse și au supraviețuit doar zece clădiri din cărămidă și o biserică. Locuitorii localităților învecinate au fost intimidați și au refuzat să-i ajute pe locuitorii din Koriukivka. Pe 9 martie, germanii s-au întors la Koriukivka și au ars de vii câțiva bătrâni care se întorseseră în sat după ce evadaseră crezând că este în siguranță.
Conform dovezilor criminalistice, decesele au fost cauzate în special de împușcături cu arme automate, cum ar fi pistoale mitralieră și mitraliere ușoare, precum și de lovituri cu obiecte contondente și ardere. Unele persoane au fost arse de vii. Crima în masă a fost comisă ca răzbunare pentru activitățile partizane sovietice conduse de Oleksi Fedorov. Koriukivka a fost eliberată de trupele sovietice pe 19 martie 1943. Un raport privind numărul victimelor și pagubele provocate a fost întocmit în același an. Masacrul de la Koriukivka a fost cea mai mare operațiune punitivă germană împotriva civililor din cel de-al Doilea Război Mondial.
Înainte de începerea războiului germano-sovietic, Koriukivka avea o populație de aproximativ 10.000 de locuitori, majoritatea lucrând la rafinăria locală de zahăr. În septembrie 1941, orașul a fost ocupat de naziști, instalând un nou guvern local și înființând o forță de poliție. Naziștii și aliații lor maghiari au început o campanie de exterminare împotriva evreilor, romilor și a celor suspectați că se opuneau conducerii lor.
În timpul ocupației germane, orașul Koriukivka a fost un centru al războiului partizan sovietic în regiunea Cernihiv, deoarece peisajul împădurit al zonei a contribuit la activități de gherilă. Partizanii locali au stabilit un comandament unic condus de Oleksii Fedorov, care a coordonat operațiunile unităților sale cu Moscova. Partizanii au organizat servicii de informații, atacuri de sabotaj și uciderea colaboratorilor. Ca răspuns la atacurile partizanilor, forțele de ocupație s-au angajat în pedepsirea colectivă a localnicilor, care a inclus uciderea în masă a civililor și incendierea unor sate întregi.
După ce partizanii lui Fedorov au aflat că doi fii minori ai comandantului unei unități partizane sovietice locale dintr-un sat din apropiere fuseseră închiși în închisoarea Koriukivka, au încercat să-i elibereze. În noaptea de 27 februarie 1943, partizanii au atacat garnizoana Axei staționată în oraș, formată în mare parte din maghiari. În timpul raidului, se pretinde că 78 de soldați ai Axei au fost uciși și opt capturați. Deținuții au fost eliberați, iar sediul partizanilor a raportat capturarea a două mitraliere, 119 puști și 2500 de cartușe, precum și a cinci ocupanți. Mai mulți prizonieri au fost eliberați, iar unele clădiri au fost aruncate în aer. Partizanii îi avertizaseră pe locuitorii din Koriukivka despre posibilele represalii germane, dar a doua zi după raidul partizan, ieșirea a fost blocată. Cu toate acestea, cel puțin o femeie cu trei copii a reușit să scape din Koriukivka în acea zi.
Există diferite explicații pentru motivația din spatele atacului partizan asupra orașului Koriukivka. Unii cercetători susțin că Mykola Popudrenko, care a condus operațiunea, a urmărit să demonstreze succesul în fața comandamentului său de la Moscova pentru a primi mai mult sprijin. Alții cred că atacul a fost planificat pentru a complica relațiile dintre ocupanții naziști și localnici, cu scopul de a-i mobiliza pe aceștia din urmă în rândurile partizanilor.
Masacrul În dimineața zilei de 1 martie 1943, o unitate SS a sosit la Koriukivka din Snovsk și a izolat orașul. Inițial, germanii au încercat să-i adune pe toți locuitorii din centrul satului. Când unii locuitori, anticipând masacrele iminente, au încercat să scape, germanii au început să intre în toate casele, împușcându-i pe toți ocupanții. Cei care erau adunați în centrul satului au fost împușcați în cele mai mari clădiri ale satului, restaurantul și teatrul. În restaurant, aproximativ 500 de persoane au fost ucise. Cinci dintre civilii adunați la restaurant au reușit să supraviețuiască. S-a emis un ordin de a-i împușca pe toți locuitorii din Koriukivka care fugiseră în așezările învecinate.
Echipa de punire a primit ordinul de a demola întregul oraș Koriukivka, dar acțiunile lor au afectat și așezarea din apropiere, Oleksiivka. În același timp, o serie de zone periferice ale orașului Koriukivka nu au fost atacate, probabil din cauza faptului că autorii au crezut în mod eronat că sunt așezări separate.
În ciuda prezenței unui număr mare de partizani sovietici în zona Koriuskivka în timpul masacrului, forțele acestora nu au intervenit pentru a opri uciderea civililor. O cauză a acestei situații a fost superioritatea numerică a ocupanților, în timp ce un alt factor a fost raidul partizan planificat asupra Volîniei, pregătirile pentru care partizanii au forțat să-și economisească efectivele de oameni și muniția. Potrivit martorilor prezentați chiar de foști partizani, mulți luptători erau dornici să apere orașul, dar au fost împiedicați să o facă de către comanda lor.
Făptași Potrivit istoricului Dmitro Vedeneyev, masacrul a fost comis de SS și poliția auxiliară colaboraționistă.Dmytro Vedeneyev - Koriukivka (in Ukrainian) Mass executions of civilians, the destruction of settlements in the Chernihiv region, other war crimes and atrocities on the territory of the region from October 1942 to September 1943 were carried out by servicemen of the Hungarian 105th Light Division on the orders of the commander of the group, Lieutenant General Aldea-Papa Zoltana Johan, born in 1895, native of Budapest. The names of Nazi executioners become known. Numărul autorilor masacrului este estimat la 300-500.
Conform documentelor eliberate din arhivele rusești la cererea Institutului Ucrainean al Memoriei Naționale în 2011, autorii masacrului au fost soldații Diviziei 105 Infanterie ușoară maghiară, sub comanda generalului-locotenent Zoltan Algya-Pap, în cooperare cu un batalion Schutzmannschaft de colaboratori locali. În 1947, Algya-Pap a fost judecat pentru crimele sale și condamnat la lagăre de muncă. Ordinul a fost emis de locotenent-colonelul Bruno Franz Bayer, comandantul biroului comandantului de teren al Regimentului 399 (districtul Konotop) din teritoriul ocupat.
Victime
În total, 6700 de locuitori din Koriukivka au fost uciși de naziști pe 1, 3 și 9 martie, iar 1290 de case din oraș au fost distruse. 5.612 victime ale masacrului rămân neidentificate.
Amintire Masacrul de la Koriukivka a început să fie cunoscut pe scară largă abia în anii 1960, iar înainte de aceasta fusese cunoscut în mare parte de localnici. A fost umbrit de masacrul de la Khatyn, care, în ciuda faptului că a dus la aproape 50 de ori mai puține victime, a devenit principalul simbol al crimelor de război naziste în propaganda sovietică. În 1977, un monument dedicat victimelor masacrului a fost instalat pe locul restaurantului din centrul orașului, unde aproape 500 de oameni fuseseră arse în 1943. Începând cu 2011, construcția unui cimitir memorial la periferia orașului Koriukivka este în curs de desfășurare, dar finalizarea acestuia a fost amânată din cauza invaziei rusești în Ucraina.
Note
Categorie: Evenimente violente Categorie: Genocid