FC Corvinul Hunedoara

Asociația Club Sportiv F.C. Corvinul Hunedoara 1921, cunoscut sub numele de Corvinul Hunedoara, pe scurt Corvinul, este un club de fotbal profesionist din Hunedoara, județul Hunedoara, care evoluează în prezent în . Numele Corvinul este inspirat de la Castelul Corvinilor, dar și istoria locală a familiei Corvineștilor. Prima sa prezență în prima ligă națională a avut loc în 1954, când a retrogradat după numai un sezon.

În anii 1980, sub comanda lui Mircea Lucescu, echipa a obținut cele mai mari performanțe din istoria sa, locul al treilea în campionat și calificarea în Cupa UEFA. De-a lungul timpului, un număr mare de fotbaliști, plecați „de sub furnalele Hunedoarei”, s-au remarcat la echipa națională și în campionatele occidentale precum: Radu Nunweiller, Florea Dumitrache, Romulus Gabor, Ioan Andone, Mircea Rednic, Michael Klein, Florea Văetuș sau Ioan Petcu. Căderea comunismului în România a însemnat sfârșitul perioadei de glorie pentru industria fierului și mineritul, două dintre motoarele economiei naționale ale anilor 1970 și 1980. Județul Hunedoara a fost una dintre cele mai afectate regiuni din cauza economiei sale, ce se baza tocmai pe aceste două sectoare de activitate, astfel încât căderea economiei a afectat-o direct pe Corvinul, care a retrogradat în Divizia B în 1992 și nu a promovat niciodată înapoi. Ulterior, clubul a fost dezafiliat de la FRF în 2004 pentru datorii față de jucători.

Între 2005 și 2021, Corvinul a fost succedat de Corvinul 2005, apoi de FC Hunedoara și CS Hunedoara, însă niciuna dintre aceste entități nu a fost recunoscută drept succesor oficial, din cauza proceselor legale și a pierderii mărcii originale. Marca „FC Corvinul 1921” a fost recuperată în 2021 de Municipiul Hunedoara, cu ocazia centenarului lui Corvinul, când administrația locală l-a cumpărat cu 47.000 de euro de la Octavian Marian, ultimul proprietar. În vara anului 2022, ultima entitate activă, CS Hunedoara, a fuzionat cu marca originală (FC Corvinul 1921), devenind succesorul clubului de fotbal inițial și reunind istoria Corvinulului din 2005 până în prezent.

Istorie Nume Perioadă Corvinul Hunedoara 1921–1943 Uzinele de Fier Hunedoara 1943–1948 I.M.S Hunedoara 1948–1950 Metalul Hunedoara 1950–1956 Energia Hunedoara 1956–1958 Corvinul Hunedoara 1958–1962 Siderurgistul Hunedoara 1962–1964 Metalul Hunedoara 1964–1970 Corvinul Hunedoara 1970–2008 FC Hunedoara 2009–2016 CS Hunedoara 2016–2022 Corvinul Hunedoara 2022–prezent Mândria muncitorilor de fier (1921–1953) dreapta|miniatura|UF Hunedoara în 1930. Fotbalul se practica în Hunedoara, neorganizat, încă de la începutul anilor 1900, fiind adus de tinerii localnici care studiau în marile orașe ale țării sau în străinătate, așa cum sa întâmplat cu majoritatea începuturilor fotbalistice din Transilvania. Anul 1921 va fi primul în care s-a organizat un Campionat de Fotbal între granițele Regatului României, campionat care se desfășura ca un turneu cu ligi regionale și o etapă finală națională. În același an, la Hunedoara, din inițiativa mai multor pasionați de sport, conduși de Ludovic Rimbaș, a luat ființă prima echipă de fotbal organizată, Fero Sport Hunedoara. Noul club de fotbal a funcționat sub patronajul Uzinei de Fier din localitate. Președinte a fost ales Iosif Onciu (pe atunci director al Uzinei de Fier), iar Ludovic Rimbaș a ocupat atât funcția de secretar al clubului, cât și funcția de manager al echipei. Sediul firmei se afla în fostul sediu al „Unirii Roșii” din strada Severin.

Prima echipă de fotbal organizată a Hunedoarei a stârnit un mare entuziasm în rândul localnicilor, dar mai ales în rândul angajaților Uzinei, care au acceptat să contribuie fiecare cu 1% din salariu pentru susținerea noii echipe de fotbal. Totodată, fotbaliștii erau premiați în mod regulat de conducerea Uzinei și aveau prioritate la angajare. Astfel, de la bun început, echipa de fotbal a avut o legătură strânsă cu Uzina de Fier din localitate, care ulterior a devenit Oțelărie.

Din 1924, echipa și-a schimbat numele în UFH (Uzinele de Fier Hunedoara), iar în 1936, în Iancu Corvin Hunedoara. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial situația era foarte grea, echipa a jucat pe diverse terenuri improvizate, mai mult sau mai puțin amenajate. Situația financiară a clubului a fost deosebit de dificilă, dar clubul a supraviețuit. În 1943, numele echipei a revenit la UFH (Uzinele de Fier Hunedoara). Odată cu reorganizarea României sub regimul comunist, echipa a preluat noua denumire a vechii Uzini de Fier, ISS Hunedoara (Întreprinderile Siderurgice de Stat Hunedoara). În același an, echipa de fotbal a jucat în gradul al treilea (Divzia C) sub denumirea de IMS Hunedoara (Întreprinderea Muncitorească Siderurgică Hunedoara) și un an mai târziu, conducerea clubului a fost preluată de sindicatul din cadrul unității siderurgice, numele s-a schimbat din nou și a devenit Metalul Hunedoara.

În 1953, Metalul a fost promovat pentru prima dată în clasamentul de top (Divizia A), moment care a rămas în istorie ca prima dată când un club de fotbal cu sediul în „Orașul de Oțel” a trecut pragul primului nivel. În acel sezon, Hunedoara a terminat pe primul loc în Seria a II-a, la 4 puncte de secunda, o altă echipă susținută financiar de Industria Oțelului din România, Metalul Câmpia Turzii.

O perioadă de lupte (1954–1975) Metalul a luptat cu mândrie în primul său sezon de top (1954), dar în cele din urmă a retrogradat după ce s-a clasat pe locul 11 ​​din 14, prima echipă plasată sub linia retrogradării. Anii 1950 au continuat cu cinci apariții consecutive în Divizia B : (1955 – 6, 1956 – 2, 1957–58 – 2, 1958–59 – 4 și 1959–60 – 1).  În 1956 Metalul Hunedoara a fost redenumit Energia Hunedoara, dar în 1958 denumirea a fost schimbată din nou, de data aceasta în Corvinul Hunedoara. Clubul de fotbal cu sediul în Hunedoara și-a schimbat frecvent numele între 1921 și 1958 pentru a-și crea o identitate personalizată, ceva mai special, care să rămână în mintea oamenilor și să fie direct asociată cu Hunedoara. Chiar dacă numele Corvinul nu a prins imediat, performanțele de mai târziu și unicitatea sa în peisajul fotbalistic românesc l-au lipit de clubul de fotbal cu sediul în Hunedoara.

Corvinul a promovat în Divizia A în vara anului 1960 și părea că o nouă eră începe „sub furnalele”, dar, din nou, echipa a retrogradat după doar un sezon în top după ce a fost clasată pe ultimul loc din cadrul celor 14 echipe participante al competitiei. Situația a început să devină dramatică după încă un an, când Corvinul a făcut unul dintre cele mai proaste sezoane și s-a clasat pe ultimul loc în Divizia B, retrogradând în gradul trei, pentru prima dată în ultimul deceniu. După retrogradare, autoritățile locale au decis să schimbe din nou denumirea, pentru că numele Corvinul a fost considerat ''ghinionist" și a redenumit clubul în Siderurgistul Hunedoara, susținut din nou financiar de Uzina de Fier. Uzina de Fier din Hunedoara nu era la fel de consacrata ca Combinatul siderurgic din Galați, deci automat avea o putere financiară mai mică. Drept urmare, Siderurgistul (din nou Metalul Hunedoara din 1964) a jucat nu mai putin de cinci sezoane consecutive in Divizia C. În cele din urmă, „oțelerii” au promovat încă din 1967, când se aflau pe locul 1, la patru puncte în fața unei alte „echipe de fabrică”, Tractorul Brașov.

De la mijlocul anilor 1960 până la mijlocul anilor 1970, Metalul Hunedoara, redenumit apoi din nou Corvinul Hunedoara, s-a instalat ca o formație importantă a Diviziei B, clasându-se între locurile 4 și 13, dar niciodată cu șanse cu adevărat importante de promovare.

Epoca de aur a Corvinului (1975–1990) stanga|miniatura|Mircea Lucescu la Corvinul la începutul anilor 1980. La sfârșitul sezonului 1975–76, Corvinul a promovat înapoi în Divizia A, după 15 ani de absență și lupte. A fost chiar începutul ascensiunii hunedorene în fotbalul românesc. În prima jumătate a sezonului, echipa a fost condusă de Ladislau Vlad și Constantin Toma, apoi în a doua jumătate de Ilie Savu, Victor Cojocaru și Remus Vlad. Lotul a fost alcătuit din următorii jucători: Gheorghe Bologan, Romulus Cocu și Emeric Moritz – Ioan Stan, Nicolae Jurcă, Remus Vlad, Vasile Ghiță, Dorin Nicșa, Ioan Petcu, Alexe Lazăr, Marian Deacu, Octavian Cojocaru, Virgil Stoica, Ilie Ologu, Clemen Șureghin, Eremia Șumulanschi, Ioan Bucur, Ioan Năstase, Petre Șchiopu, Gheorghe Albu, Vasile Dina, Gheorghe Georgescu, Florea Văetuș și Dan Pintilie.

În 1975 secția de fotbal a fost separată de Clubul Sportiv Corvinul și echipa a fost redenumită Fotbal Club Corvinul Hunedoara. A fost al treilea club de fotbal din România care a adoptat abrevierea „FC” în numele său, după FC Argeș Pitești și FC Bihor Oradea. În anii 1970, pasiunea hunedorenilor pentru fotbal a crescut odată cu dezvoltarea orașului. Fabrica de oțel a fost o forță în industria națională. Începând cu primăvara anului 1976, tineri fotbaliști ai clubului precum Dorin Nicșa, Ioan Petcu, Florea Văetuș, Gheorghe Albu sau Mihai Viespe încep să fie convocați la loturile naționale de juniori și tineret. Un fapt firesc, mai ales că, la sfârșitul anilor 1976–77 sezonul rezervelor Corvinul s-a clasat pe un onorabil loc 3 in campionat.

În același an 1976, Gelu Simoc (unul dintre cei 28 de membri fondatori ai FC Corvinul Hunedoara, pe atunci șef al Serviciului Personal din cadrul Oțelului Hunedoara) a reușit să-l convingă pe Radu Nunweiller, starul al fotbalului românesc la acel moment, să vină la Hunedoara, gândindu-se că, dacă ani la rând s-a construit naționala de fotbal a României, în jurul lui, la fel s-ar fi putut întâmpla și la Hunedoara. Cu toate acestea, experiența dinamovistului i-ar fi fost extrem de utilă echipei la a treia apariție în Divizia A. Un an mai târziu, tot la sfârșitul carierei, și Mircea Lucescu a fost convins să vină la Hunedoara. Directorul Oțelului de la acea vreme, Sabin Faur, a condus negocierile finale. Totuși, principalul merit pentru venirea lui Lucescu la Hunedoara l-a avut același bărbat, Gelu Simoc. După un loc 14 (1976–77) și un loc 8 (1977–78), Corvinul a retrogradat înapoi în gradul doi, la finalul sezonului 1978–79. După meciul în care „Oțelului” a pierdut orice șansă de a rămâne în top, Mircea Lucescu a avut unul dintre cele mai plăcute „șocuri” din viața sa când a fost scos de pe stadion pe brațe și condus în urale și încurajare. la el acasă de suporteri, ca un erou, deși echipa tocmai retrogradase. miniatura|Lotul Corvinul în sezonul 1981–82. Acel moment a rămas în istoria Hunedoarei ca fiind momentul în care s-a născut o echipă memorabilă. Chiar dacă Corvinul a retrogradat, echipele de tineret ale clubului au evoluat la un nivel înalt, atunci Mircea Lucescu și-a asumat rolul de manager și l-a convins pe Florea Dumitrache, o legendă a naționalei de fotbal a României a anilor ’70, să semneze cu Corvinul. În anii următori, „pătratul” format din Radu Nunweiller – Florea Dumitrache – Remus Vlad – Mircea Lucescu a servit drept suport pentru ascensiunea extraordinară a tinerilor fotbaliști, printre ei: Michael Klein, Romulus Gabor, Ioan Andone, Mircea Rednic și alții. Corvinul a promovat înapoi în Divizia A după doar un sezon în liga secundă, câștigându-și seria. La sfârșitul sezonului 1980–81, Corvinul s-a clasat pe locul 6, apoi în sezonul următor „Corbii” au obținut cea mai bună performanță, un loc 3. În acel sezon, echipa cu sediul în Hunedoara a fost și liderul ligii pentru o perioadă și în prima echipă s-au născut 9 jucători în județul Hunedoara. Lotul a fost condus de Mircea Lucescu si a fost format din urmatorii jucatori: Niculai Alexa, Marian Ioniță – Ioan Andone, Mircea Rednic, Ioan Bogdan, Dumitru Gălan, Florin Dubinciuc, Michael Klein, Constantin Dumitriu, Victor Oncu, Dorin Nicșa, Dorin Mateuț, Ioan Petcu, Romulus Gabor, Florea Văetuș, Florea Dumitrache și Mircea Lucescu. miniatura|14 august 1985. Corvinul Hunedoara - Rapid București 9-0. Au marcat: Dubinciuc, Cojocaru, Mateut, Gabor, Văetuș, Bardac.