Tulburarea de sadism sexual este o afecțiune caracterizată prin apariția excitației sexuale ca răspuns la durerea, suferința sau altor persoane. Mai mulți alți termeni sunt folosiți pentru a descrie această afecțiune, care poate suprapune cu alte condiții ce implică provocarea de durere. Ea se distinge clar de situațiile în care persoane consimțitoare folosesc durere ușoară sau simulată ori umilire pentru excitație sexuală. Cuvintele sadism și sadist provin de la numele scriitorului și francez Marchizul de Sade, care a scris mai multe romane ce descriu tortură și violență cu conotații sexuale.

Termeni și afecțiuni înrudite

Terminologie actuală Tulburarea de sadism sexual este termenul folosit în versiunea actuală a Manualului de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM-5) al . Acesta se referă la „excitația sexuală recurentă și intensă provocată de suferința fizică sau psihologică a unei alte persoane, manifestată prin fantasme, impulsuri sau comportamente” (p. 696). Este clasificată ca una dintre parafiliile, denumită „” (p. 685), care face parte din „preferințele de activitate anomală” (p. 685). Diagnosticul formal de tulburare de sadism sexual se aplică dacă individul a acționat asupra acestor impulsuri cu o persoană non-consimțitoare sau dacă impulsurile cauzează suferință semnificativă individului.

Tulburarea de sadism sexual coercitiv este termenul utilizat în versiunea actuală a Clasificării statistice internaționale a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite (). Diagnosticul necesită un pattern de excitație sexuală orientat către persoane non-consimțitoare. Pacientul trebuie să fi acționat asupra acestor gânduri sau să fie marcat afectat de ele. Sadismul și masochismul consensuale sunt în mod explicit excluse din diagnostic. Conform grupului de lucru, pattern-urile de excitație consensuală nu reprezintă tulburări mintale și au fost eliminate din clasificările de tulburări.

se referă la preferința pentru parteneri sexuali non-consimțitori în detrimentul celor consimțitori. Se deosebește de tulburarea de sadism sexual prin faptul că, deși persoana poate provoca durere sau amenințări cu durerea pentru a obține conformitatea victimei, provocarea durerii nu reprezintă scopul real al individului. Afecțiunea este descrisă de obicei ca o parafilie și continuă să fie studiată, dar nu apare în DSM-ul sau ICD-ul actual. Termeni alternativi includ , Tulburare Parafilică Coercitivă și Viol Preferențial.

BDSM sau „bondage/disciplină, dominație/supunere, sadomasochism” este un termen colocvial care se referă la subcultura persoanelor care se angajează voluntar și consensual în forme ușoare sau simulate de durere ori umilire. Nu este în prezent o afecțiune diagnosticabilă nici în DSM, nici în ICD. Termeni alternativi includ Bondage și Disciplină (B&D), Dominație și Supunere (D&S) și Sadism și Masochism (S&M). În cercetarea științifică, această preferință sexuală a fost numită și pattern de hiperdominanță a comportamentului sexual. Spre deosebire de persoanele cu tulburare de sadism sexual sau tulburare parafilică coercitivă, persoanele cu hiperdominanță urmăresc să provoace plăcere partenerului/partenerilor prin durere, umilire sau ambele.

Terminologie anterioară Sadomasochismul a apărut în versiunea anterioară a Clasificării statistice internaționale a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite () a Organizației Mondiale a Sănătății. Acesta se referea la „preferința pentru activitatea sexuală care implică legare sau provocarea de durere ori umilire” (p. 172) și împărțea sadomasochismul în sadism și masochism, în funcție de preferința individului de a fi furnizor sau destinatar. ICD-10 specifica faptul că formele ușoare de sadomasochism „sunt utilizate frecvent pentru a spori o activitate sexuală altfel normală” (p. 172) și că diagnosticul se aplica doar dacă comportamentul este preferat sau necesar pentru gratificarea sexuală. Afecțiunea era clasificată ca una dintre tulburările de preferință sexuală, care includea parafiliile (p. 170).

Sadismul sexual a fost termenul folosit în DSM-III-R,American Psychiatric Association. (1987). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (3rd ed., revised). Washington, DC: Author. DSM-IVAmerican Psychiatric Association. (1994). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (4th ed.). Washington, DC: Author. și DSM-IV-TR,American Psychiatric Association. (2000). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (4th ed., text rev.). Washington, DC: Author., unde era clasificat ca parafilie. În aceste versiuni, sadismul sexual se referea doar la provocarea de suferință reală (nu simulată) (p. 530). Termenul a fost redenumit tulburare de sadism sexual în DSM-5.

Sadismul sexual era termenul folosit în DSM-III,American Psychiatric Association. (1980). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (3rd ed.). Washington, DC: Author. clasificându-l ca parafilie. DSM-III menționa că „imageria dintr-o parafilie, cum ar fi legarea simulată, poate fi jucăușă și inofensivă și poate fi pusă în practică cu un partener care consimte reciproc[...] În forme mai extreme, imageria parafilică este pusă în practică cu un partener non-consimțitor și este nocivă și vătămătoare pentru acesta” (p. 267). În DSM-III, sadismul sexual putea fi diagnosticat dacă individul:

provoca în mod repetat și intenționat suferință unei persoane non-consimțitoare pentru a experimenta excitație sexuală; prefera în mod repetat sau exclusiv suferința simulată sau ușoară cu un partener sexual consimțitor; folosea suferință extinsă, permanentă sau potențial fatală pentru a obține excitație sexuală, indiferent de consimțământul celeilalte persoane.

Sadismul era termenul folosit în DSM-II.American Psychiatric Association. (1968). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (2nd ed.). Washington, DC: Author. Acolo, afecțiunea era clasificată ca deviație sexuală, termen folosit pentru a descrie „indivizi ale căror interese sexuale sunt direcționate în principal către[…] coitus realizat în circumstanțe bizare” (p. 44). Termenul „parafilie” nu exista în DSM-II, iar diagnosticele nu aveau criterii specifice până la DSM-III.

Sadismul sexual a fost menționat în DSM-I ca una dintre deviațiile sexualeAmerican Psychiatric Association. (1952). Diagnostic and Statistical Manual: Mental Disorders. Washington, DC: Author. (p. 39), dar nici acesta (nici celelalte deviații sexuale) nu a primit o etichetă specifică sau criterii de diagnostic. Termenul parafilie nu exista în DSM-II, iar criteriile specifice au apărut abia în DSM-III.

Tulburarea de personalitate sadică nu se referă de fapt la niciun interes sexual, ci la o lipsă generalizată de considerație față de bunăstarea altor persoane. Este de obicei asociată cu un istoric de violență și criminalitate (care poate include, dar nu se limitează la infracțiuni sexuale).

Caracteristici În tulburarea parafilică coercitivă, individul folosește suficientă forță pentru a supune victima, dar în tulburarea de sadism sexual, individul continuă adesea să provoace suferință indiferent de conformitatea victimei, ceea ce poate escalada până la moartea victimei și chiar la mutilarea corpului. Ceea ce este experimentat de sadist ca fiind sexual nu pare întotdeauna evident sexual pentru non-sadiști: violurile sadice nu includ neapărat penetrare peniană a victimei. Într-un studiu al infracțiunilor, 77 % din cazuri au inclus legare sexuală, 73 % viol anal, 60 % traumă contondentă, 57 % viol vaginal și 40 % penetrare a victimei cu un obiect străin. În 40 % din cazuri, agresorul a păstrat un obiect personal al victimei ca suvenir.

La testarea personalității, violatorii sadici prinși de forțele de ordine au prezentat scoruri ridicate la trăsături de impulsivitate, hipersexualitate, insensibilitate și psihopatie.

Deși pare să existe un continuum de severitate de la forme ușoare (hiperdominanță sau BDSM) la moderate (tulburare parafilică coercitivă) și severe (tulburare de sadism sexual), nu este clar dacă acestea sunt cu adevărat înrudite sau doar aparent legate superficial.

Se cunoaște foarte puțin despre modul în care se dezvoltă tulburarea de sadism sexual. Majoritatea persoanelor diagnosticate cu această tulburare ajung în atenția autorităților prin comiterea de infracțiuni cu motivație sexuală. Au fost efectuate și sondaje care includ persoane interesate doar de forme ușoare și consensuale de durere/umilință sexuală (BDSM).

Majoritatea persoanelor cu tulburare de sadism sexual complet dezvoltată sunt bărbați, în timp ce raportul de sex al persoanelor interesate de BDSM este mai apropiat de 2:1 bărbați:femei.

Persoanele cu tulburare de sadism sexual au o probabilitate crescută de a avea și alte interese sexuale parafilice.

Note

Vezi și Tulburarea de masochism sexual Sadomasochism Marchizul de Sade, după care este numit sadismul Leopold von Sacher-Masoch, după care este numit masochismul Tulburare de personalitate sadică

Categorie:Parafilii