Diavolul din clondir (în engleză The Bottle Imp) este o povestire fantastică de Robert Louis Stevenson, publicată inițial în volumul The Island Night Entertainments („Nopți albe pe insulă”) în anul 1893. Opera a fost scrisă după călătoriile autorului prin insulele din Pacific și reflectă fascinația acestuia pentru peisajele și cultura polineziană.

În România a fost publicată în anul 1957, în traducerea lui Annie Popper în cadrul Colecției „Povestiri științifico-fantastice” (numărul 67), editată de revista „Știință și Tehnică”.

Rezumat Rezumatul acțiunii Protagonistul povestirii este Keawe, un marinar sărac, dar destoinic din Hawaii. Aflat în San Francisco, el achiziționează cu 50 de dolari o sticlă misterioasă, cu aspect lăptos, în care trăiește un „drac” capabil să îndeplinească orice dorință (bogăție, faimă, dragoste).

Totuși, clondirul vine cu reguli stricte și periculoase:

Pactul cu iadul: Dacă posesorul moare înainte de a vinde sticla, sufletul său va fi condamnat la chinurile veșnice ale iadului. Vânzarea în pierdere: Sticla nu poate fi vândută decât la un preț mai mic decât cel de achiziție. Dacă este vândută cu aceeași sumă sau mai mult, ea se întoarce în mod magic la fostul proprietar. Distrugerea imposibilă: Obiectul nu poate fi spart sau aruncat; el revine mereu la posesorul său de drept.

Keawe își folosește prima dorință pentru a obține o casă luxoasă pe coasta Konei. Dorința i se împlinește în mod tragic: unchiul și vărul său mor, lăsându-i moștenire terenul și banii necesari construcției. Speriat de prețul plătit, Keawe reușește să vândă sticla prietenului său, Lopaka, care își dorea o goeletă.

Teme principale Mirajul bogăției: Povestirea simbolizează nefericirea și sacrificiile morale pe care le aduce goana după avere. Realismul fantastic: Deși utilizează un element supranatural, Stevenson păstrează un realism profund în descrierea caracterelor umane și a moravurilor societății. Sacrificiul: Acțiunea dramatică pune accent pe zbuciumul interior al oamenilor care încearcă să scape de sărăcie într-o lume în care acest lucru pare imposibil fără intervenție divină sau demonică.

Tema spiritului din sticlă poate fi găsită în legenda germană publicată `Spiritus familiaris” din colecția Frații Grimm Deutsche Sagen. Această legendă a stat la baza piesei din 1828 a lui Richard Brinsley Peake, The Bottle Imp, pe care Stevenson a recunoscut-o ca sursă pentru propria sa poveste. (Stevenson atribuie piesa lui „O. Smith” — probabil actorul principal, Richard John Smith; iar soția sa, Fanny, lui Edward Fitzball.) Spiritul lui Stevenson seamănă, de asemenea, cu duhul din lampă din O mie și una de nopți.

Povestea lui Stevenson reflectă trăirile sale în timpul unei vizite de cinci luni în Regatul Hawaii-ului în 1889.Robert Louis Stevenson: Travels in Hawaii. University of Hawaii Press, Honolulu 1991. O parte a acțiunii are loc în micul oraș Hoʻokena de pe coasta Kona a insulei Hawaii, pe care autorul l-a vizitat.cf. scrisorii adresate lui Charles Baxter (Honolulu, 10 mai 1889): "I have just been a week away alone on the lee coast of Hawaii, the only white creature in many miles, riding five and a half hours one day, living with a native ..." Într-o scenă care are loc în Honolulu, Stevenson îl menționează pe Heinrich Berger, dirijorul Royal Hawaiian Band.cf. The Bottle Imp: "Thither he went, because he feared to be alone; and there, among happy faces, walked to and fro, and heard the tunes go up and down, and saw Berger beat the measure, and all the while he heard the flames crackle, and saw the red fire burning in the bottomless pit." Numele soției lui Keawe face referire la cuvântul hawaian kōkua,Hawaiian Dictionaries care înseamnă ajutor. În 1889, Stevenson a vizitat și colonia de leproși de pe insula Molokaʻi și s-a întâlnit acolo cu Father Damien. Astfel, a avut o experiență directă asupra destinului leproșilor.cf. his letter to Sidney Colvin (Honolulu, June 1889): "I am just home after twelve days journey to Molokai, seven of them at the leper settlement, where I can only say that the sight of so much courage, cheerfulness, and devotion strung me too high to mind the infinite pity and horror of the sights." De mai multe ori, Stevenson folosește cuvântul hawaian Haole, termenul obișnuit pentru caucazieni, de exemplu pentru a descrie ultimul proprietar al sticlei.vgl. The Bottle Imp: "Now there was an old brutal Haole drinking with him, one that had been a boatswain of a whaler, a runaway, a digger in gold mines, a convict in prisons." Când „The Bottle Imp” a fost publicată în 1891, sistemul monetar al Regatului Hawaii includea monede de cent care circulau la paritate cu penny-ul american.

Povestea poate fi considerată atât o continuare, cât și un contrapunct mai lejer la tema vânzării sufletului Diavolului, prezentă în numeroase reprezentări ale lui Doctor Faust, precum și în povești precum „The Devil and Tom Walker” de Washington Irving și „The Devil and Daniel Webster” de Stephen Vincent Benét.

Publicare Anul 1891 a marcat publicarea în foileton a Diavolului din clondir. Aceasta a avut loc atât în limba engleză — apărând pentru prima dată în numărul din 28 martie 1891 al revistei Black & White — cât și în traducere samoană realizată de Misi Talatonu, sub titlul „O Le Tala I Le Fagu Aitu” — apărând pentru prima dată în numărul din mai al revistei misionare O le sulu Samoa (Torța samoană). În prima variantă, Stevenson oferă o notă introductivă în care indică faptul că „povestea a fost concepută și scrisă pentru un public polinezian...”

Paradoxul sticlei Premisa poveștii creează un paradox logic similar cu paradoxul spânzurării neașteptate. În mod clar, nicio persoană rațională nu ar cumpăra-o pentru un cent, deoarece acest lucru ar face imposibilă vânzarea ei în pierdere. Totuși, rezultă că nicio persoană rațională nu ar cumpăra-o nici pentru doi cenți dacă ar urma să o vândă ulterior doar unei persoane raționale în pierdere. Prin inducție inversă, sticla nu poate fi vândută pentru niciun preț într-o lume perfect rațională. Și totuși, acțiunile personajelor din poveste nu par deosebit de nechibzuite.Sorensen calls this "Sharvy’s Bottle Imp paradox" or "Sharvy’s paradox", see

Adaptări

Cinema Un film mut pierdut bazat pe povestea lui Stevenson a fost lansat în 1917. Scenariul a fost adaptat de Charles Maigne. Filmul a fost regizat de Marshall Neilan și i-a avut în distribuție pe Sessue Hayakawa, Lehua Waipahu, H. Komshi, George Kuwa, Guy Oliver și James Neill.

Käthe von Nagy a jucat în filmul german Love, Death and the Devil (1934) și în filmul francez The Devil in the Bottle (1935), ambele inspirate de poveste.

Cineaștii vest-germani frații Diehl au folosit povestea ca bază pentru un lungmetraj realizat cu o combinație de animație cu păpuși și acțiune live, lansat în 1952 sub titlul Der Flaschenteufel.

Televiziune O adaptare TV italiană, „Il diavolo nella bottiglia”, a fost difuzată pe Rai 2 la 23 iunie 1981, ca parte a seriei antologice horror I giochi del diavolo.

Radio The Witch's Tale, o serie radio antologică horror, a adaptat povestea sub titlul „The Wonderful Bottle” în 1934.

„The Imp in the Bottle” a fost episodul numărul 143 din CBS Radio Mystery Theater, difuzat în 1974.

BBC Radio 4 a difuzat o adaptare audio a poveștii în 1994, narată de David Rintoul și cu participarea lui Tony Osoba și Nina Wadia.

Operă The Devil Inside, o operă bazată pe povestirea lui Stevenson, scrisă de romanciera Louise Welsh și compozitorul Stuart MacRae, a avut premiera la Theatre Royal, Glasgow în ianuarie 2016. Opera a fost o coproducție între Scottish Opera și Music Theatre Wales.

Jocuri Povestea a inspirat un joc de cărți conceput de Günter Cornett. A fost lansat pentru prima dată în 1995 de Bambus Spieleverlag, și a fost republicat de mai multe ori de atunci.

Note

Categorie:Cărți din 1891 Categorie:Povestiri fantastice