miniatura|Graffiti „Free Love” în Tel Aviv miniatura|Palm Springs, California, în timpul unui festival de „spring break” din 1969 Dragostea liberă (în engleză: free love) este o mișcare socială care acceptă toate formele de dragoste. Scopul inițial al mișcării a fost separarea statului de chestiunile sexuale și romantice, precum căsătoria, contracepția și adulterul. Susținătorii acesteia afirmau că astfel de probleme privesc exclusiv persoanele implicate și pe nimeni altcineva.McElroy, Wendy. "The Free Love Movement and Radical Individualism." Libertarian Enterprise .19 (1996): 1. Mișcarea a apărut în secolul al XIX-lea și a fost dezvoltată ulterior de comunitatea hippie în anii 1960 și începutul anilor 1970.
Mișcarea pentru dragoste liberă a promovat ideea că relațiile sexuale și emoționale consensuale între adulți ar trebui să fie libere de interferența statului sau a religiei, punând accent pe , autonomia sexuală și drepturile femeii. Deși strâns legată de feminism și de pledoaria pentru schimbări sociale radicale, mișcarea a fost adesea dominată de voci masculine și criticată pentru eșecul de a modifica semnificativ normele de gen tradiționale.
De-a lungul istoriei, diverse mișcări utopice și radicale au adoptat conceptul de dragoste liberă ca o provocare la adresa căsătoriei convenționale. Exemple timpurii includ și mazdakiții, care respingeau căsătoria și promovau relații sexuale comunale. În Europa medievală, secte precum catarii și au fost persecutate pentru credințele lor neortodoxe, inclusiv pentru criticile la adresa căsătoriei și susținerea celibatului sau a dragostei libere.
Gânditori ai Iluminismului, precum Mary Wollstonecraft și William Blake, au denunțat căsătoria ca fiind opresivă. Wollstonecraft a portretizat autonomia sexuală feminină în romanele și în viața sa personală, în timp ce Blake a criticat castitatea religioasă, militând pentru o dragoste pasională neîngrădită de lege. Poeți romantici precum Percy Bysshe Shelley și Mary Shelley au întruchipat, de asemenea, idealurile dragostei libere în scrierile și relațiile lor. Aceste idei au continuat prin socialismul utopic al unor gânditori precum Charles Fourier și , care considerau suprimarea libertății sexuale ca fiind dăunătoare social. Până în secolul al XIX-lea, figuri precum Herbert Spencer argumentau în favoarea divorțului liber, reflectând asocierea tot mai strânsă între dragostea liberă, feminism și libertatea individuală. din 1967 a ajutat la integrarea idealurilor Generației Beat în curentul principal, alimentând o contracultură mai largă și mișcarea Noua Stângă, care susțineau dragostea liberă, sentimentele și liberarea sexuală.
Principii O mare parte a tradiției dragostei libere reflectă o filozofie liberală care caută eliberarea de reglementările statului și de interferența bisericii în relațiile personale. Conform acestui concept, ale adulților (sau ale persoanelor care au atins vârsta consimțământului) sunt relații legitime care ar trebui respectate de toate părțile terțe, fie că sunt relații emoționale sau sexuale. În plus, unele scrieri despre dragostea liberă au susținut că atât bărbații, cât și femeile au dreptul la plăcere sexuală fără constrângeri sociale sau legale. În Epoca victoriană, aceasta era o noțiune radicală. Mai târziu, s-a dezvoltat o nouă temă care lega dragostea liberă de schimbarea socială radicală, prezentând-o ca pe un precursor al unei noi sensibilități și antirepresive.
Conform stereotipului modern, americanii din clasa de mijloc din perioadele trecute doreau ca propriul cămin să fie un loc de stabilitate într-o lume incertă. Acestei mentalități îi sunt atribuite roluri de gen strict definite, care au dus la o reacție minoritară sub forma mișcării pentru dragostea liberă.Spurlock, John C. Free Love Marriage and Middle-Class Radicalism in America. New York: New York UP, 1988.
Deși sintagma „dragoste liberă” este adesea asociată cu promiscuitatea în imaginația populară, în special cu referire la , din punct de vedere istoric, mișcarea nu a promovat neapărat partenerii sexuali multipli sau relațiile pe termen scurt. Mai degrabă, s-a argumentat că relațiile sexuale liber consimțite nu ar trebui reglementate prin lege și pot fi începute sau încheiate la voința părților implicate. Totuși, s-a recunoscut că mulți bărbați care au participat la mișcare au văzut în dragostea liberă o cale de a obține sex facil și fără obligații.
Termenul „radical sexual” este adesea folosit interschimbabil cu cel de susținător al „dragostei libere”. Susținătorii aveau două convingeri puternice: opoziția față de ideea de activitate sexuală forțată într-o relație și pledoaria pentru dreptul femeii de a-și folosi corpul în orice mod dorește.Passet, Joanne E. Sex Radicals and the Quest for Women's Equality. Chicago, IL: U of Illinois P, 2003.
Legile care vizau direct mișcările pentru dragostea liberă includeau cele care interziceau concubinajul, cele care reglementau adulterul și divorțul, precum și vârsta consimțământului, contracepția, homosexualitatea, avortul și, uneori, prostituția; deși nu toți susținătorii erau de acord asupra tuturor acestor subiecte. O altă preocupare a fost abrogarea drepturilor individuale în cadrul căsătoriei — de exemplu, unele jurisdicții nu recunoșteau sau îl tratau cu mai puțină severitate. De asemenea, mișcările au apărat dreptul de a discuta public despre sexualitate și au luptat împotriva legilor privind obscenitatea.
Relația cu feminismul Istoria dragostei libere este strâns legată de istoria feminismului. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea, feministe de seamă, precum Mary Wollstonecraft, au contestat instituția căsătoriei, multe pledând pentru abolirea acesteia.Kreis, Steven. "Mary Wollstonecraft, 1759–1797". The History Guide. 23 November 2009 <http://www.historyguide.org/intellect/wollstonecraft.html >.
Conform criticilor feministe, o femeie căsătorită era privită doar ca soție și mamă, fiindu-i refuzată posibilitatea de a urma alte ocupații; uneori, acest lucru era legiferat, cum ar fi interdicțiile ca femeile căsătorite și mamele să lucreze ca profesoare. În 1855, susținătoarea dragostei libere (1810–1884) descria căsătoria drept „anihilarea femeii”, explicând că femeile erau considerate proprietatea bărbaților în fața legii și a opiniei publice, permițând bărbaților tiranici să își priveze soțiile de orice libertate.
Adepții dragostei libere susțineau că mulți copii se nășteau în căsătorii lipsite de dragoste din constrângere, când ar fi trebuit să fie rezultatul alegerii și afecțiunii — totuși, copiii născuți în afara căsătoriei nu aveau aceleași drepturi ca cei cu părinți căsătoriți.
Figurile centrale ale mișcării au fost adesea bărbați, atât în conducerea organizațiilor, cât și în contribuțiile ideologice. Aproape toate cărțile care susțineau dragostea liberă în anii 1850 au fost scrise de bărbați, cu excepția autobiografiei lui din 1855.Spurlock 1994, p. 36 Aceasta a fost prima lucrare de amploare împotriva căsătoriei scrisă de o femeie.Spurlock 1994, p. 37
Pentru susținătorii dragostei libere, actul sexual nu era doar despre reproducere. Accesul la metode contraceptive era considerat un mijloc pentru independența femeilor. Radicalii sexuali s-au concentrat pe încercările de a susține dreptul unei femei de a-și controla corpul și de a discuta liber probleme precum contracepția, abuzul sexual marital și educația sexuală. Ei credeau că vorbind despre sexualitatea feminină, vor ajuta la emanciparea femeilor.Passet, Joanne E. Sex Radicals and the Quest for Women's Equality. Chicago, IL: U of Illinois P, 2003. Cu toate acestea, multe feministe au subliniat că mișcarea anilor 1960 nu a schimbat semnificativ opiniile despre rolul femeii în societatea americană tradițională.
Istorie
Precedente timpurii miniatura|Adamiții au fost o sectă care respingea căsătoria. În imagine, aceștia sunt arestați pentru viziunile lor considerate eretice. O serie de mișcări sociale utopice de-a lungul istoriei au împărtășit viziunea dragostei libere. O sectă , cunoscută sub numele de , a existat în Africa de Nord în secolele II-IV și a respins căsătoria. Aceștia practicau nudismul și credeau că sunt lipsiți de păcatul originar.
În secolul al VI-lea, adepții mazdakismului din Persia pre-islamică ar fi susținut un tip de dragoste liberă în locul căsătoriei.Crone, Patricia, Kavad's Heresy and Mazdak's Revolt, in: Iran 29 (1991), S. 21–40
Karl Kautsky, scriind în 1895, a remarcat că o serie de mișcări „comuniste” din Evul Mediu au respins, de asemenea, căsătoria.Kautsky, Karl (1895), Die Vorläufer des neuen Sozialismus, vol. I: Kommunistische Bewegungen in Mittelalter, Stuttgart: J.W. Dietz. Tipic pentru astfel de mișcări, catarii din Europa de Vest (secolele X-XIV) și-au eliberat adepții de orice interdicție morală și obligație religioasă, dar îi respectau pe cei care trăiau simplu și erau celibatari. Femeile aveau o egalitate și o autonomie neobișnuite pentru acea vreme. Catarii și grupuri similare (valdenzi, și husiții) au fost catalogați drept eretici de către Biserica Romano-Catolică și suprimați. Alte mișcări, precum , au pledat pentru relații sexuale libere în locul celibatului.
Gândirea iluministă stanga|miniatura|Pagina de titlu din (1792), de Mary Wollstonecraft. Idealurile dragostei libere și-au găsit campioana în una dintre primele feministe engleze, Mary Wollstonecraft. În scrierile sale, ea a contestat instituția căsătoriei și a pledat pentru abolirea ei. Romanele sale au criticat construcția socială a căsătoriei și efectele acesteia asupra femeilor. Wollstonecraft a considerat că femeile nu ar trebui să renunțe la libertate și la controlul propriei sexualități; astfel, nu s-a căsătorit cu partenerul ei, , deși au avut un copil împreună în timpul Terorii din Revoluția Franceză.
Membru al cercului de intelectuali radicali din Anglia a fost și poetul romantic William Blake, care a comparat explicit opresiunea sexuală a căsătoriei cu sclavia în lucrări precum (1793). Blake a fost critic la adresa legilor căsătoriei din vremea sa și a atacat noțiunile creștine tradiționale de castitate ca virtute. Pentru Blake, legea și dragostea erau opuse.
Socialismul utopic Idealurile dragostei libere au fost împărtășite și de comunitățile socialiste utopice de la începutul secolului al XIX-lea din Franța și Marea Britanie, asociate cu scriitori precum Henri de Saint-Simon și Charles Fourier. Fourier, care a inventat termenul de feminism, a argumentat pentru o libertate adevărată, fără suprimarea pasiunilor, susținând că orice exprimare sexuală ar trebui să fie permisă atât timp cât nu există abuz.
Originile mișcării moderne Sociologul Herbert Spencer a argumentat în Principles of Sociology pentru implementarea divorțului liber. El susținea că, odată cu pierderea afecțiunii între soți, uniunea legală ar trebui să se dizolve automat.
Statele Unite miniatura| a fost un grup utopic care a practicat o formă de dragoste liberă. Dragostea liberă a început să se cristalizeze ca mișcare la jumătatea secolului al XIX-lea. Termenul a fost inventat de scriitorul socialist creștin , care a fondat în 1848, o comunitate utopică ce respingea căsătoria convențională ca fiind o formă de proprietate a bărbaților asupra femeilor.
Feminista americană Victoria Woodhull (1838–1927), prima femeie care a candidat la președinția S.U.A. în 1872, a fost supranumită „marea preoteasă a dragostei libere”. În 1871, Woodhull scria: „Da, sunt o adeptă a dragostei libere (Free Lover). Am un drept inalienabil, constituțional și natural de a iubi pe cine doresc, pentru cât timp doresc; de a schimba acea dragoste în fiecare zi dacă vreau, și niciun om sau lege nu are dreptul să interfereze”."And the Truth Shall Make You Free" (1871)
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, numeroase publicații au susținut mișcarea, printre care , și . Deși minoritară, o parte a liber-cugetătorilor a sprijinit, de asemenea, aceste idealuri.