Stanislav Volodîmîrovîci Asieiev (în ; ) un scriitor și jurnalist ucrainean, activist pentru drepturile omului și fondator al Justice Initiative Fund. Este veteran al războiului ruso-ucrainean. Cea mai cunoscută lucrare a sa este romanul Lagărul de tortură de pe strada Paradisului (2020). În mai 2014, orașul său natal, Donețk, a căzut sub controlul forțelor separatiste ruse, iar el a rămas acolo. Din 2015 până în 2017, Asieiev și-a publicat reportajele (scriind sub pseudonimul Stanislav Vasin) pentru ziarul și alte mijloace de informare în masă ucrainene. La 2 iunie 2017, acesta a dispărut. La 16 iulie, un agent al Ministerului Securității de Stat al Republicii Populare Donețk (RPD) a confirmat că a fost răpit de militanți din RPD.

În ciuda sprijinului internațional copleșitor, Asieiev a fost condamnat la 15 ani de închisoare și a petrecut 962 de zile în închisoarea Izoleațiia. A fost eliberat în cadrul unui schimb de prizonieri și predat autorităților ucrainene la 29 decembrie 2019.

Biografie Asieiev s-a născut la Donețk în 1989. În 2006, a absolvit școala secundară în orașul Makiivka și a început studiile la Institutul de Informatică și Inteligență Artificială al Universității Naționale Tehnice din Donețk. Acolo, a obținut o diplomă de master în studii religioase cu onoruri în 2012.

Interesele sale filozofice au inclus ontologia franceză și germană din secolul al XX-lea. Conform unei biografii publicate în revista Yunost, după absolvirea universității, Asieiev a călătorit la Paris, unde a aplicat pentru serviciul în Legiunea Străină Franceză, apoi s-a întors în Ucraina și a încercat numeroase profesii, precum hamal, stagiar la o bancă, gropar, operator într-o companie de mesagerie și vânzător.

Jurnalismul în Donețk Asieiev a rămas în Donețk după ce acesta a fost capturat de militanții pro-ruși în 2014. El a descris războiul din Donbas și viața sa sub ocupație în romanul său și în reportajele jurnalistice.

Răpirea Mama lui Asieiev (care locuia în Makiivka, lângă Donețk) i-a vizitat apartamentul și a observat urme de intrare prin efracție și percheziție ilegală.

Colegul său de studii și fostul deputat Iehor Firsov a raportat dispariția lui Asieiev la 6 iunie, acuzând militanții susținuți de Rusia de răpire. Ulterior, acest fapt a fost comentat de Serviciul de Securitate al Ucrainei, Misiunea ONU de Monitorizare a Drepturilor Omului în Ucraina și Uniunea Jurnaliștilor din Ucraina.

La 16 iulie 2017, un agent al Ministerului Securității de Stat al RPD a confirmat mamei lui Asieiev că fiul ei se află în custodia lor și că este suspectat de spionaj. Mijloacelor de informare în masă independente nu le-a fost permis să relateze de pe teritoriul controlat de RPD.

În iulie 2018, s-a raportat că Asieiev a început o grevă a foamei în timp ce era încarcerat.

În octombrie 2019, Curtea Supremă a RPD l-a găsit pe Asieiev vinovat de acuzațiile de organizare a unui grup extremist, spionaj și instigare la spionaj, precum și de acțiuni publice menite să încalce integritatea teritorială a RPD; el a fost condamnat la 15 ani de închisoare. O campanie internațională pentru eliberarea jurnalistului, #FreeAseyev, a fost lansată între 2017 și 2019, fiind susținută de autorități, comunități profesionale și activiști pentru drepturile omului. Ultimele evenimente ale campaniei au avut loc cu câteva săptămâni înainte de eliberarea sa, la 15 noiembrie 2019. Oamenii s-au adunat de „Ziua scaunului gol” la Kiev, Liov, Kramatorsk, New York, Roma și Londra.

Amnesty International, Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor, Federația Europeană a Jurnaliștilor, Human Rights Watch, Comitetul Helsinki din Norvegia, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, PEN International, Reporteri fără frontiere și Misiunea Statelor Unite pe lângă Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa au cerut eliberarea sa imediată. Senatorii americani și Marco Rubio și-au exprimat, de asemenea, sprijinul pentru Asieiev.

Stas Asieiev și colegul său mai puțin cunoscut, Oleh Halaziuk, au fost eliberați (ca parte a unui schimb controversat de prizonieri între RPD, Republica Populară Lugansk și Ucraina) și predați autorităților ucrainene la 29 decembrie 2019.

Activitate politică

După eliberarea sa, Asieiev a adoptat o poziție socială și politică activă, ocupându-se de drepturile prizonierilor din închisorile ilegale din Rusia și din teritoriile ocupate. La 29 ianuarie 2020, Asieiev a susținut un discurs la Consiliul Europei, în care a cerut statelor membre să exercite presiuni asupra Rusiei pentru eliberarea captivilor. La 15 februarie 2020, jurnalistul a vorbit la Conferința de Securitate de la München, unde a relatat despre tratamentul inuman aplicat prizonierilor de către militanți.

La 14 februarie 2020, Asieiev s-a întâlnit cu un grup de senatori americani la biroul din Praga al Radio Liberty pentru a discuta despre eliberarea restului prizonierilor din teritoriile ocupate ale regiunii Donețk.

Cazul „Palîci”

La un an și jumătate după eliberarea sa din închisoarea Izoleațiia, Asieiev a aflat că fostul comandant al închisorii — Denis Kulikovski, cunoscut sub numele de „Palîci” — trăia liber în Kiev. Împreună cu Christo Grozev și colonelul în rezervă al serviciilor speciale ucrainene, Roman Cervinski, Asieiev a desfășurat o investigație care a dus la descoperirea adresei lui Palîci în Kiev și la arestarea acestuia de către Serviciul de Securitate al Ucrainei.

În prezent, Kulikovski-Palîci ispășește o pedeapsă de 15 ani de închisoare, la care a fost condamnat de o instanță din Kiev.

Forțele Armate ale Ucrainei

În 2023, Asieiev s-a înrolat în Forțele Armate ale Ucrainei ca infanterist. În 2024, Asieiev a suferit o contuzie în timpul luptelor din Donbas și a urmat un program de reabilitare într-un spital, după care s-a întors pe front. Două luni mai târziu, Asieiev a suferit din nou o rană mai gravă, cauzată de schijele unei mine, la nivelul gâtului și al pieptului, în urma căreia a ajuns din nou la spital.

În toamna anului 2024, Asieiev a fost demobilizat din rândurile armatei ucrainene pe baza faptului că fusese eliberat din captivitate. Motivul demobilizării a fost desființarea batalionului său din cauza pierderilor și refuzul comandamentului de a-l transfera pe Asieiev la Direcția Principală de Informații. Pentru serviciul său, a fost decorat cu Crucea Brigadei.

Închisoarea Sednaya

Asieiev a devenit primul jurnalist ucrainean care a raportat din lagărul morții Sednaya din Siria. El a sosit la Damasc însoțit de ofițeri ai Direcției Principale de Informații, care erau implicați în evacuarea cetățenilor ucraineni din Siria. Asieiev a mers apoi la închisoarea Sednaya și a realizat un fotoreportaj de acolo, devenind primul ucrainean care a vorbit în mass-media națională despre ororile închisorii sub regimul lui Bashar al-Assad.

Literatură Înainte de capturarea și întemnițarea sa ilegală, Asieiev a publicat o lucrare de proză — romanul autobiografic Elefantul de melchior sau Omul care gândea (în rusă). Acesta a fost publicat pentru prima dată la Moscova, în revista Yunost (nr. 1 — 6, 2015), iar în anul următor a apărut în format cartonat la editura Kaiala din Kiev. Potrivit editorului revistei Yunost, Evgheni Malevici: „perspectiva sa nu este una de jurnalist, nici de scriitor, ci este un tânăr filozof. În romanul său, Stanislav se destăinuie complet, prezentând lumea unui oraș mic și războiul care a sfâșiat țara în două”.

Rămânând în regiunea sa natală, Donbas, de la începutul ostilităților susținute de Rusia, Asieiev a contribuit cu scurte relatări despre situația de pe teren la importante mijloace de informare în masă ucrainene și internaționale, scriind sub pseudonimul Vasin. O carte de relatări colectate, intitulată În izolare (în ucraineană și rusă), a apărut în timp ce acesta se afla încă în captivitate.

În urma eliberării sale, Asieiev a publicat o lucrare autobiografică intitulată Lagărul de tortură de pe strada Paradisului (în ucraineană), descriind perioada petrecută în închisoarea ilegală Izoleațiia și relele tratamente și torturile la care au fost supuși prizonierii de către administrația controlată de Rusia.

Premii Free Media Awards 2020 Premiul Național pentru Libertatea de Exprimare 2020 Premiul Național al Ucrainei „Taras Șevcenko” 2021 Premiul Dianna Ortiz pentru Curaj 2023 Premiul „Ușa spre libertate” al Festivalului Internațional de Film NNW Crucea Brigadei pentru serviciu Premiul Libertății 2024

Operă Șestoi den: sb. poem, rasskazov i stihov (în ) (2011) Anderhillskie vedmî: drama: v 2 ci. Proza (în ) (2011) Melhiorovîi slon, ili Celovek, kotorîi dumal (în ) (2015/2016) V izoliatsii (în ) (2018) In Isolation: Dispatches from Occupied Donbas (în ) (2022) Svitlîi Șliah: istoriia odnoho kontstaboru (în ) (2020) The Torture Camp on Paradise Street (în ) (2021/2022)

Note

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1989 Categorie:Nașteri pe 1 octombrie Categorie:Ucraineni în viață Categorie:Oameni din Donețk Categorie:Scriitori ucraineni Categorie:Jurnaliști ucraineni Categorie:Bloggeri Categorie:Militari ucraineni Categorie:Persoane dispărute Categorie:Greviști ai foamei Categorie:Ostatici Categorie:Prizonieri și deținuți Categorie:Victime ale torturii Categorie:Victime ale încălcării drepturilor omului