miniatura|Palatul Westminster din Regatul Unit.
O cameră legislativă sau cameră parlamentară este o adunare deliberativă în cadrul unui legislativ care se întrunește și votează separat de celelalte camere ale legislativului. Legislaturile sunt de obicei unicamerale sau bicamerale, dar există exemple rare de legislative de legislative multicamerale. Republica Socialistă Federativă Iugoslavia este singura țară care a avut un legislativ pentacameral, urmat de un legislativ hexacameral.
Bicameralism miniatura|Camera legislativă a camerei inferioare a Parlamentului Regatului Unit, Camera Comunelor. miniatura|Congresul SUA în timpul unei declarații guvernamentale a președintelui Barack Obama. Într-o legislatură bicamerală, cele două organisme sunt adesea denumite o cameră superioară și o cameră inferioară, cea din urmă fiind considerată mai ales ca fiind reprezentanții poporului. Camera inferioară este aproape întotdeauna inițiatorul legislației, iar camera superioară este organul care oferă „a doua analiză” și decide dacă să respingă sau să aprobe proiectele de lege. În majoritatea țărilor, camera inferioară are controlul exclusiv sau predominant asupra chestiunilor legate de finanțe și impozitare.
Camera inferioară a unui parlament este de obicei compusă din cel puțin 100 de membri, în țările cu populații de peste 3 milioane. Numărul de locuri rareori depășește 400, chiar și în țările foarte mari. Printre țările cu camere inferioare mari se numără Franța (cu o populație de peste 60 mil. locuitori), unde Adunarea Națională are 577 de membri, și Japonia (cu o populație de peste 120 mil. locuitori), unde Camera Reprezentanților are 475 de membri. Camera superioară a unui parlament are de obicei între 20 și 200 de locuri, dar aproape întotdeauna semnificativ mai puține decât camera inferioară.
Fuziunea camerelor
Până în 1953, parlamentul Danemarcii (rigsdag) era împărțit în două camere (folketing și landsting), dar de atunci a devenit o legislatură unicamerală. Același lucru este valabil și pentru Suedia și parlamentul său până în 1971. Parlamentul norvegian a fost oficial împărțit în două camere între 1814 și 2009, dar în practică a funcționat ca o singură cameră, o situație numită unicameralism calificat.
Plen și comitet Denumirea adunării complete este „plen”, iar o comisie este o adunare deliberativă mică, de obicei subordonată plenului. În Regatul Unit, Spania și alte țări, oricare dintre camere poate alege să examineze un proiect de lege în sesiunea plenară, mai degrabă decât în comisie.
După țară
Regatul Unit În Regatul Unit, înainte de excluderea majorității colegilor ereditari, Camera Lorzilor avea mai mulți membri decât Camera Comunelor.
Italia Conform Constituției Republicii Italiene, care este legea fundamentală a statului și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1948, Parlamentul este compus din două adunări (camere), fiecare cu puteri egale:
Camera Deputaților Senatul Republicii
În Italia, legislația poate proveni din oricare dintre Camere și, spre deosebire de multe alte țări, nu este posibil ca o Cameră să o anuleze pe cealaltă.
Camera inferioară (Camera Deputaților) are 400 de membri. Camera superioară (Senatul Republicii) are 200 de membri plus senatori pe viață. Parlamentarii sunt aleși la fiecare cinci ani de către toți cetățenii care au împlinit vârsta majoratului (optsprezece ani). Parlamentul este responsabil pentru conducerea și supravegherea Guvernului, care trebuie să aibă încrederea Guvernului pentru a putea guverna. În activitatea sa, Parlamentul lucrează în contact constant cu Guvernul, care propune principalele proiecte de lege și este întotdeauna prezent în toate fazele activității parlamentare.
Note
Vezi și
Uniunea Interparlamentară Witanagemot
Categorie:Alegeri Categorie:Puterea legislativă