Toată lumina pe care nu o putem vedea (roman)

Toată lumina pe care nu o putem vedea (titlu în ) este un roman de război publicat în 2014, scris de autorul american Anthony Doerr. Acțiunea este plasată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și urmărește destinele a două personaje principale: Marie-Laure LeBlanc, o fată franceză nevăzătoare care se refugiază în casa unchiului său din Saint-Malo după ocuparea Parisului de către naziști, și Werner Pfennig, un băiat german talentat, admis la o școală militară datorită abilităților sale în domeniul radioului. Romanul alternează capitolele dedicate celor două personaje, într-o structură narativă neliniară. Temele centrale ale romanului includ impactul distrugător al războiului și fascinația autorului pentru știință și natură.

Romanul a fost publicat pe 6 mai 2014 de editura Scribner și a avut un succes atât comercial, cât și critic. A rămas peste 200 de săptămâni în topul The New York Times Best Seller și a vândut peste 15 milioane de exemplare. Mai multe publicații l-au inclus printre cele mai bune cărți ale anului 2014. A fost distins cu Premiul Pulitzer pentru ficțiune și Andrew Carnegie Medal for Excellence in Fiction și a fost nominalizat la National Book Award. O adaptare pentru televiziune, produsă de 21 Laps Entertainment, a fost anunțată în 2019 și lansată pe platforma Netflix ca miniserie în patru părți pe 2 noiembrie 2023.

Rezumat

Romanul este construit pe o structură narativă neliniară: episoadele care au loc în timpul Bătăliei de la Saint-Malo din august 1944 sunt intercalate cu secvențe din trecut, prezentate în ordine cronologică începând cu anul 1934. Narațiunea alternează, de asemenea, între perspectivele celor două personaje principale, Marie-Laure LeBlanc și Werner Pfennig.

Marie-Laure LeBlanc Marie-Laure este o fată care trăiește la Paris împreună cu tatăl ei, Daniel, lăcătuș-șef la Muzeul de Istorie Naturală. Ea își pierde vederea la vârsta de șase ani, în 1934, iar tatăl ei o ajută să se adapteze construindu-i o machetă detaliată a orașului și învățând-o să se orienteze prin atingere. Venind des la muzeu, unde lucrează tatăl ei, Marie-Laure aude povești despre un diamant legendar aflat în custodia muzeului. Marea de Flăcări, este un diamant despre care se spune că oferă nemurire, dar aduce nenorociri celor din jurul posesorului; singura modalitate de a rupe blestemul este returnarea pietrei în mare.

În 1940, odată cu invazia Franței de către Germania nazistă, muzeul realizează trei copiii ale diamantului Marea de Flăcări pentru a face cât mai dificilă confiscarea acestuia de către naziști. Originalul și cele trei copii sunt împărțite diferiților membrii din personalul muzeului fără ca vreunul dintre posesori să știe dacă a primit originalul sau o copie. Unul cei selectați pentru această sarcină este Daniel, tatăl lui Marie-Laure. Marie-Laure și tatăl ei părăsesc Parisul și se refugiază în orașul de coastă Saint-Malo, unde se adăpostesc la unchiul ei Etienne — un veteran retras și traumatizat din Primul Război Mondial, care își petrece timpul difuzând în Europa înregistrări audio educative realizate de fratele său decedat.

La scurt timp, Daniel este arestat sub suspiciunea de conspirație și dispare, lăsând-o pe Marie-Laure în grija lui Etienne și a menajerei lor, Madame Manec. Madame Manec și Etienne fac parte din Rezistența franceză, menajera ocupându-se cu culegerea de informații cu ajutorul unui grup de femei în vârstă din oraș. Etienne transmite aceste informații cu ajutorul radioului.

Activitățile lor în cadrul Rezistenței au un oarecare succes, însă sănătatea lui Madame Manec se deteriorează treptat, iar aceasta se îmbolnăvește grav și moare. După dispariția ei, Marie-Laure și Etienne continuă, pe parcursul următorilor ani, munca începută de aceasta, implicându-se activ în rețeaua clandestină: folosesc un emițător radio pentru a transmite mesaje strict secrete, contribuind la coordonarea acțiunilor împotriva ocupației germane.

Într-o zi, în timp ce Marie-Laure se întoarce acasă după ce livrase un mesaj obișnuit al Rezistenței de la brutărie, este vizitată de Reinhold von Rumpel, un sergent-major german și specialist în pietre prețioase, aflat în slujba regimului nazist. Acesta caută obsesiv legendarul diamant „Marea de Flăcări” și a reușit să-i urmărească urma până la Saint-Malo. Grav bolnav de cancer și conștient că se apropie de moarte, von Rumpel este convins că diamantul, potrivit legendei, îi poate salva viața. Înfricoșată, Marie-Laure este interogată de acesta, care o întreabă dacă tatăl ei i-a lăsat ceva; ea răspunde că nu are decât „o machetă banală”, construită pentru a o ajuta să se orienteze prin oraș. Ofițerul pleacă, aparent neconvins.

După acest incident, Etienne preia rolul de curier al mesajelor Rezistenței, pentru a o proteja pe Marie-Laure. Ulterior, explorând macheta orașului, fata deschide reproducerea casei unchiului său și descoperă ascuns în interior diamantul „Marea de Flăcări”. În cele din urmă, Etienne este arestat de autoritățile germane sub acuzații false de terorism și este trimis la Fort National. (O fortăreață situată pe o insulă, la câteva sute de metri în largul orașului fortificat Saint-Malo).

Werner Pfennig În Germania Nazistă, Werner Pfennig crește ca orfan într-un oraș minier sărac, unde viața este dominată de muncă grea și lipsuri. Încă din copilărie se remarcă prin inteligența sa ieșită din comun și printr-o înclinație naturală către tehnologie, în special către aparatele radio. În 1934, la doar opt ani, găsește împreună cu sora sa mai mică, Jutta, un radio defect pe care reușește să-l repare. Acest moment îi schimbă profund viața: prin intermediul undelor radio, Werner descoperă o lume mai largă, ascultând emisiuni de știință și muzică transmise din diferite colțuri ale Europei, ceea ce îi trezește curiozitatea și dorința de cunoaștere.

În 1940, talentul său este remarcat, iar Werner primește o bursă la Institutul Național Politic de Educație din Schulpforta, o instituție de elită a regimului nazist, cunoscută pentru disciplina sa dură și pentru indoctrinarea elevilor în spiritul ideologiei oficiale. Decizia de a accepta această oportunitate creează tensiuni între el și Jutta, care, ascultând emisiuni radio străine despre atrocitățile comise în timpul războiului, devine tot mai critică față de regim. Înainte de a pleca, Werner îi promite că se va întoarce peste doi ani și că vor părăsi împreună orașul, visând la o viață diferită.

La Schulpforta, Werner se implică în studiul tehnologiei radio sub îndrumarea profesorului Hauptmann și lucrează alături de Frank Volkheimer, un elev robust și disciplinat, considerat modelul ideal al tineretului nazist. În contrast cu acesta, Werner leagă o prietenie cu Frederick, un coleg sensibil și visător, disprețuit de ceilalți pentru lipsa sa de conformism. Mediul ostil și brutal al școlii culminează atunci când Frederick este agresat violent de colegi, suferind răni grave care îi afectează definitiv sănătatea mintală. Incidentul îl marchează profund pe Werner, accentuând conflictul interior dintre conștiința sa și sistemul din care face parte.

După doi ani de studiu, Werner încearcă să părăsească instituția, însă profesorul său intervine și, falsificându-i vârsta, îl trimite direct în armată. Astfel, Werner ajunge într-o unitate a Wehrmacht, condusă de Volkheimer, alături de inginerul Walter Bernd și alți soldați. Misiunea lor este să localizeze și să elimine emițătoarele radio ilegale folosite de rezistență, ceea ce implică adesea execuția celor descoperiți. În timpul acestor misiuni, Werner se îmbolnăvește de o febră persistentă, ale cărei efecte îl vor urmări mult timp.

Experiențele de pe front îi erodează treptat convingerile. Un moment decisiv are loc atunci când unitatea sa ucide o fată nevinovată, în urma unei erori de identificare a unui semnal radio — o tragedie care îl afectează profund și îi amplifică sentimentul de vinovăție. Când ajunge în Saint-Malo, Werner detectează semnalul emis de Etienne. Spre surprinderea sa, recunoaște vocea și muzica din emisiunile pe care le asculta în copilărie la orfelinat, ceea ce îi trezește amintiri și emoții puternice. Alegând să nu raporteze descoperirea, el urmărește în secret sursa semnalului până la casa lui Etienne, unde o observă pe Marie-Laure. Fascinat de prezența ei și marcat de tot ceea ce a trăit, Werner decide să ascundă existența emițătorului, un gest care reflectă ruptura tot mai profundă dintre el și rolul pe care este obligat să-l joace în război.

Bătălia de la Saint-Malo și urmările În august 1944, când forțele SUA asediază orașul Saint-Malo, Marie-Laure ia diamantul Marea de Flăcări și se ascunde în pivniță. A doua zi dimineață, după ce se trezește, iese pentru scurt timp ca să caute apă. Între timp, Reinhold von Rumpel pătrunde în casă în căutarea pietrei prețioase, iar Marie-Laure se refugiază în pod, unde rămâne ascunsă mai multe zile. Folosind emițătorul lui Etienne, încearcă să ceară ajutor, transmițând la radio fragmente dintr-o versiune în braille a romanului 20 de mii de leghe sub mări, împletite cu apeluri disperate de salvare. În tot acest timp, von Rumpel, tot mai slăbit de boală și cuprins de disperare, percheziționează casa fără succes, realizând că diamantul nu se mai află în macheta orașului.

În paralel, Werner, Volkheimer și Bernd rămân prinși sub dărâmături într-o pivniță, după ce bombardamentele americane distrug hotelul în care erau cazați. Bernd este grav rănit și moare la scurt timp. În încercarea de a găsi ajutor, Werner repară un radio și recepționează transmisiunile lui Marie-Laure. După câteva zile, conștient că nu mai pot supraviețui mult timp închiși acolo, Volkheimer îl convinge pe Werner să folosească o grenadă pentru a-și croi o ieșire. După ce reușesc să scape, Werner se îndreaptă spre casa lui Etienne pentru a o salva pe Marie-Laure. Acolo îl găsește pe von Rumpel, ajuns într-o stare de delir din cauza eșecului său. După o confruntare tensionată, Werner îl împușcă și îl ucide, apoi o întâlnește pe Marie-Laure.

În timp ce părăsesc orașul devastat, Marie-Laure ascunde diamantul într-o grotă închisă, inundată de apa mării, încercând să-l returneze oceanului, așa cum cere legenda. Îi dă cheia porții lui Werner, iar acesta o scoate pe fată în siguranță din oraș. Werner este ulterior capturat și trimis într-un lagăr american de prizonieri de război. Slăbit de boală și fără să se fi refăcut complet, într-o noapte, aflat în delir, iese din cortul medical și calcă pe o mină germană, murind pe loc. Între timp, Etienne este eliberat din Fort National și se reunește cu Marie-Laure, însă nu află niciodată ce s-a întâmplat cu Daniel, tatăl ei.

Treizeci de ani mai târziu, Volkheimer primește lucrurile lui Werner de la momentul morții, inclusiv macheta în care fusese ascuns diamantul. El o găsește pe Jutta, devenită profesoară de matematică și căsătorită, și îi înmânează obiectele, spunându-i că Werner a fost văzut ultima dată în Franța. Jutta călătorește în Franța împreună cu fiul ei, Max, pentru a descoperi adevărul, și o întâlnește pe Marie-Laure la Paris, unde aceasta lucrează ca biolog marin la Muzeul de Istorie Naturală. Deschizând macheta, Marie-Laure găsește cheia grotei și se întreabă ce s-a întâmplat cu diamantul: dacă a rămas în ocean sau dacă Werner l-a luat cu el. Povestea se încheie în 2014, cu Marie-Laure, ajunsă la vârsta de optzeci și șase de ani, plimbându-se pe străzile Parisului alături de nepotul ei, Michel.

Surse de inspirație