Grăsimea ginoidă este grăsimea corporală care se formează în jurul părții inferioare a corpului, în special pe șolduri, coapse și fese. „Pe măsură ce femeile ajung la pubertate, grăsimea se acumulează în regiunile adipoase ginoide, în special pe fese, coapse și șolduri [3, 10].”

Grăsimea ginoidă la femei are rolul de a asigura nutriția urmașilor și este adesea numită „grăsime reproductivă”. Acest lucru se datorează faptului că aceasta conține (PUFA) cu lanț lung, care sunt esențiali în dezvoltarea fetușilor.Thornhill, Randy (2008). The Evolutionary Biology of Human Female Sexuality, p. 113. Oxford University Press, USA. .

Caracteristici

Compoziție Grăsimea ginoidă este compusă în principal din acizi grași polinesaturați cu lanț lung. Se sugerează că bebelușii alăptați la sân au șanse mai mari de a avea capacități cognitive sporite datorită prezenței acestor acizi grași în laptele matern, deoarece s-a propus că aceștia ajută la dezvoltarea timpurie a creierului la fetuși și nou-născuți. Cei mai notabili acizi grași găsiți în laptele matern uman sunt acidul docosahexaenoic (DHA) și acidul arahidonic (ARA), despre care s-a demonstrat că joacă roluri cruciale în formarea sănătoasă și funcționarea neuronilor.

Localizare Grăsimea ginoidă contribuie la pe care fetele încep să o dezvolte la pubertate; aceasta este stocată în șolduri, coapse și fese. Acest proces este modulat de estrogen, hormonul sexual feminin, determinând organismul feminin să stocheze niveluri mai ridicate de grăsime decât cel masculin, care este afectat în principal de testosteron.

Diferența față de grăsimea androidă

Localizarea grăsimii androide diferă prin faptul că se adună în jurul depozitelor interne de grăsime și al trunchiului (incluzând toracele și abdomenul). Grăsimea androidă are mai degrabă un rol de supraviețuire și este utilizată de organism ca sursă de energie atunci când rezervele sunt scăzute, spre deosebire de funcțiile reproductive ale grăsimii ginoide.Lancaster, J. B. (1986). Human adolescence and reproduction: An evolutionary perspective. School-Age Pregnancy and Parenthood. Hawthorne, NY: Aldine de Gruyter, 17-39.

Funcția reproductivă Grăsimea ginoidă este considerată o trăsătură atractivă din punct de vedere fizic, servind ca un indicator al potențialului reproductiv al unei femei.

Ea reprezintă în principal o rezervă de energie destinată îngrijirii urmașilor, atât pentru a oferi resurse energetice adecvate în timpul sarcinii, cât și pentru sugar în etapa de alăptare.Plowman, Sharon & Smith, Denise (2007). Exercise Physiology for Health, Fitness, and Performance, p. 218. Lippincott Williams & Wilkins. Atunci când mediul nu oferă resurse energetice suficiente sau când există probleme de sănătate care necesită consum de energie, rezervele de grăsime ginoidă ale unei femei tind să se reducă. Prin urmare, o femeie cu niveluri ridicate de grăsime ginoidă ar semnala bărbaților că se află într-o stare optimă pentru reproducere și creșterea copiilor. Acest lucru este evidențiat de faptul că al unei femei atinge minimul optim în perioadele de fertilitate maximă — sfârșitul adolescenței și începutul vârstei adulte, crescând ulterior în viață.Thornhill, Randy (2008). The Evolutionary Biology of Human Female Sexuality, p. 117. Oxford University Press, USA.

Pe măsură ce capacitatea reproductivă a femeii se apropie de sfârșit, distribuția grăsimii în corpul feminin începe o tranziție de la tipul ginoid către o distribuție mai degrabă de tip android. Acest lucru este demonstrat de procentele de grăsime androidă mult mai mari la femeile aflate la post-menopauză comparativ cu cele aflate la pre-menopauză.

Diferențe sexuale

Dimorfism sexual Hormonul estrogen inhibă depunerea grăsimii în regiunea abdominală a corpului și stimulează depunerea acesteia în zonele gluteofemurale (fese și șolduri). Anumite dezechilibre hormonale pot afecta distribuția grăsimii atât la bărbați, cât și la femei.

Femeile cu sindromul ovarelor polichistice, caracterizat prin niveluri scăzute de estrogen, prezintă o distribuție a grăsimii mai apropiată de tipul masculin, cum ar fi un raport talie-șold mai ridicat. Invers, bărbații tratați cu estrogen pentru a contracara boli legate de testosteron, cum ar ce cancerul de prostată, pot observa o reducere a raportului talie-șold.Johansen, Magnus D. Exercise and Health Research. Nova Publishers, 2007, p. 3.

Diferențele de grăsime ginoidă dintre bărbați și femei pot fi observate în silueta tipică de „” a femeii, comparativ cu triunghiul inversat caracteristic siluetei masculine. Femeile au, de obicei, un procent de grăsime corporală mai mare decât bărbații, iar depunerea grăsimii în zone specifice este considerată a fi controlată de hormonii sexuali și (GH).Jürimäe, J., Hills, A. P., & Jürimäe, T. Cytokines, Growth Mediators and Physical Activity in Children during Puberty. Karger Medical and Scientific Publishers, 2010, p. 7.

S-a crezut că dimorfismul sexual în distribuția grăsimii ginoide apare în jurul pubertății, însă conform datelor din 2005, s-a constatat că acesta există și mai devreme.Goran, M. I. & Sothern, M. S. Handbook of Pediatric Obesity: Etiology, Pathophysiology, and Prevention. CRC Press, 2005, p. 42.

La persoanele transgender

și cei care încep observă o redistribuire a grăsimii corporale în decurs de 3-6 luni. În termen de 5 ani, testosteronul poate determina reducerea semnificativă a grăsimii ginoide.

Invers, sau cele care încep experimentează formarea grăsimii ginoide alături de dezvoltarea naturală a sânilor.

Relevanța în atractivitatea feminină

Raportul talie-șold

Distribuția corporală a grăsimii ginoide este măsurată prin raportul talie-șold (WHR). Studiile au găsit corelații între WHR și nivelurile coeficientului de inteligență (IQ). S-a constatat nu numai că femeile cu un WHR mai scăzut (care semnalează niveluri mai mari de grăsime ginoidă) aveau niveluri mai ridicate de IQ, dar și că un WHR scăzut la mame a fost corelat cu niveluri mai ridicate de IQ la copiii lor.

Distribuția androidă a grăsimii este, de asemenea, legată de WHR, dar este opusă grăsimii ginoide.

Proporția de grăsime ginoidă față de cea androidă a unei femei este utilizată pentru a măsura WHR-ul acesteia, astfel încât cu cât WHR-ul este mai mic, cu atât raportul grăsime ginoidă/androidă este mai mare. Cercetările privind atracția umană sugerează că femeile cu niveluri mai ridicate de distribuție a grăsimii ginoide sunt percepute ca fiind mai atractive. WHR este legat de diverși markeri de sănătate și fertilitate; de exemplu, un WHR ridicat este corelat cu: un raport scăzut estrogen/testosteron; probleme ale sistemului circulator, cum ar fi atacurile de cord și accidentele vasculare cerebrale; incidență mai mare a bolilor (de exemplu, cancer); și este un semn general de vârstă înaintată și, implicit, fertilitate scăzută. Această corelație cu fertilitatea a fost susținută de diverse studii, de exemplu, în studiile de inseminare artificială, unde cel mai bun predictor al succesului este un WHR scăzut. În mod similar, un WHR ridicat a fost asociat cu o scădere a ratei de succes a sarcinii în procedurile de fertilizare in vitro (IVF).

Chirurgie estetică poate crea iluzia unei distribuții diferite a grăsimii ginoide. Alte exemple includ chirurgia de microgrefă prin , care implică depunerea de țesut adipos, recoltat anterior de pe talie, în zona feselor. Acest lucru realizează, din nou, scăderea WHR-ului și obținerea formei feminine de „pară” sau „clepsidră”.

Deși liposucția modifică WHR-ul aparent, aceasta nu rezolvă problemele metabolice subiacente.

Diferențe culturale Nu au existat suficiente dovezi care să sugereze existența unor diferențe semnificative în percepția atractivității între culturi.

Femeile considerate cele mai atractive se încadrează, în general, în intervalul de greutate normală, cu un raport talie-șold (WHR) de aproximativ 0,7, indiferent de indicele de masă corporală (IMC); această constatare este consistentă în rândul tinerilor din Indonezia, China, precum și în rândul populațiilor albe și afro-americane. Psihologii susțin că procesele de selecție evolutivă au facilitat această relație între WHR și atractivitatea feminină, ceea ce a dus la un consens care pare să depășească granițele culturale.

Note

Categorie:Corpul uman