miniatura|Edgar Morin, filosof comunist francez, sociolog, ofițer de informații și fondator al metodelor și tehnicilor moderne de influență și manipulare a maselor (2024) Subversiune se referă la un proces prin care valorile și principiile unui sistem existent sunt contrazise sau inversate în încercarea de a sabota ordinea socială stabilită și structurile sale de putere, autoritate, tradiție, ierarhie și norme sociale.
Subversiunea străină este în general percepută ca un atac ostil și tinde să fie mai degrabă ascunsă decât evidentă. Subversiunea străină se referă la „amestecul ostil în politica internă a unui rival, împotriva dorințelor regimului existent, pentru a-l slăbi sau a-i schimba politica externă”. Subversiunea este distinctă de război, pe de o parte, și de diplomație, pe de altă parte. Subversiunea străină poate lua forma „[încercării] de a recruta și a ajuta actorii politici și militari indigeni să-și răstoarne guvernul prin lovitură de stat”. Subversiunea sub acoperire este folosită ca instrument pentru atingerea obiectivelor politice, deoarece, în general, prezintă mai puține riscuri, costuri și dificultăți, spre deosebire de beligeranța deschisă sau subversiunea evidentă. Dacă subversiunea eșuează în scopul său de a provoca o lovitură de stat, este posibil ca actorii și acțiunile grupului subversiv să se transforme în insurecție, insurgență și/sau război de gherilă.
Un subversiv este ceva sau cineva care are potențialul unui anumit grad de subversiune. În acest context, un „subversiv” este uneori numit „trădător” în raport cu (și de obicei de către) guvernul aflat la putere. Subversiunea este adesea un obiectiv al comedianților și artiștilor. În acest caz, a fi subversiv poate însemna a pune sub semnul întrebării, a batjocori și a submina ordinea stabilită în general.
Tipuri miniatura|Elitele conducătoare și politice sunt țintele finale ale persuasiunii deoarece ele controlează instrumentele fizice ale puterii de stat. Subversiunea poate fi, în general, împărțită în subversiuni interne și externe, însă această distincție nu are scopul de a implica faptul că fiecare urmează un set specific de instrumente și practici unice și separate. Fiecare campanie subversivă este diferită din cauza diferențelor sociale, politice, economice, culturale și istorice pe care le are fiecare țară. Paul W. Blackstock identifică că elitele conducătoare și politice sunt țintele finale ale persuasiunii deoarece ele controlează instrumentele fizice ale puterii de stat. Subversiunea poate implica utilizarea unor metode insidioase, necinstite, monetare sau violente pentru a produce o astfel de schimbare. Aceasta este în contrast cu protestul, o lovitură de stat sau utilizarea mijloacelor tradiționale într-un sistem politic pentru a produce schimbarea.
Subversiunea internă reprezintă acțiuni întreprinse de cei din interiorul unei țări și poate fi folosită ca instrument de putere. În majoritatea cazurilor, utilizarea sau amenințarea cu forța este ultimul pas al subversiunii interne.
Subversiunea externă reprezintă acțiuni întreprinse de o altă țară în cooperare cu cei din interiorul țării subversive și poate fi folosită ca instrument de guvernare. Motivul este că indivizii pot împărtăși în mod legitim cauza disidenților subversivi interni și s-au oferit voluntari în mod legitim. Numai atunci când guvernul însuși furnizează unei națiuni bani, arme, provizii sau alt ajutor disidenților poate fi numită subversiune externă.
În general, grupurile teroriste, nu folosesc subversiunea ca instrument pentru a-și atinge obiectivele. Subversiunea este o strategie care necesită multă forță de muncă, iar multe grupuri nu au forța de muncă și conexiunile politice și sociale necesare pentru a desfășura activități subversive. Cu toate acestea, acțiunile întreprinse de teroriști pot avea un efect subversiv asupra societății.
Instrumente și practici miniatura|Organizațiile de fațadă folosesc adesea fațadele unor afaceri legitime pentru a acoperi activități ilegale. Acțiunile subversive pot fi, în general, grupate în trei categorii interconectate:
Constituirea de grupuri de fațadă și penetrarea și manipularea partidelor politice existente; Infiltrarea forțelor armate, a poliției și a altor instituții ale statului, precum și a unor organizații neguvernamentale importante; Generarea de tulburări civile prin demonstrații, greve și boicoturi.
Infiltrarea și înființarea de grupuri de front Pentru ca un grup să aibă succes în subminarea unui guvern, grupul în sine și ideile sale trebuie văzute ca o alternativă acceptabilă la status quo. Cu toate acestea, grupurile care lucrează pentru subminarea unui guvern, în multe cazuri, urmează idei și promovează obiective care, la prima vedere, nu ar primi sprijinul populației. Prin urmare, „pentru a câștiga credibilitate publică, a atrage noi susținători, a genera venituri și a dobândi alte resurse, grupurile trebuie să întreprindă activități politice care sunt complet separate sau par separate de activitățile evident violente ale acelor grupuri. Uneori, acest lucru se realizează prin infiltrarea partidelor politice, a sindicatelor, a grupurilor comunitare și a organizațiilor caritabile.”
Infiltrarea organizațiilor este un instrument important deoarece aceste instituții sunt deja văzute ca fiind legitime în ochii oamenilor și oferă o platformă pentru a-și exprima ideile. Atunci când se infiltrează, disidentul identifică nevoile organizației și apoi le leagă de soluțiile pe care ideologia sa le poate oferi. În plus, pe lângă faptul că poate câștiga legitimitate pentru ideile sale, infiltrarea acestor grupuri poate „întări aliații politici, ataca politicile guvernamentale și atrage sprijin internațional”. Dacă unele organizații sunt prea dificil de infiltrat, poate fi necesar să se creeze noi organizații care par independente, dar care sunt de fapt sub conducerea grupului subversiv.
Infiltrarea oferă oportunitatea de a planta informații false, de a determina guvernul să aloce greșit resurse, de a fura fonduri, arme, echipamente și alte resurse și, în cele din urmă, de a contribui la slăbirea și delegitimizarea guvernului. Infiltrarea organizațiilor statale poate oferi grupurilor subversive oportunitatea de a face multe lucruri pentru a-și atinge obiectivele. Infiltrarea forțelor de securitate poate oferi informații despre capacitățile guvernului și despre modul în care acestea intenționează să abordeze activitățile grupului. Țintele infiltrării nu se limitează la grupurile și instituțiile menționate mai sus. Industriile economice și universitățile au fost, de asemenea, ținta infiltrării. În cazul universităților, departamentele de arte liberale sunt mai predispuse la subversiune decât științele exacte.
Metode rusești și franceze miniatura|Poster și text din Raportul Mueller despre mitingurile din 2016 organizate de Agenția de Cercetare a Internetului din Rusia. Majoritatea acțiunilor franceze și rusești de subversiune, precum și de influență internă, sunt de fapt guvernate de noțiunea de influență a minorităților, așa cum a fost definită inițial de psihologul social Serge Moscovici. DGSE, în special, concepe toate aceste acțiuni în conformitate cu fundamentele unei abordări științifice similare behaviorismului, numită „biologie comportamentală” () stabilită inițial la începutul anilor 1980 de către omul de știință militar francez Henri Laborit. În mod remarcabil, experții francezi în influență și subversiune internă folosesc colocvial substantivul „somnambuli” () să numească „toți oamenii obișnuiți care compun masele”. Motivul care justifică alegerea acestui substantiv, peiorativ într-un fel, este că o majoritate covârșitoare a „oamenilor obișnuiți” nu sunt capabili să facă diferența între informațiile (știrile) neutre, obiective și propaganda menită să influențeze. Din punctul de vedere al specialiștilor, întreaga populație se comportă ca milioane de „somnambuli” gata să creadă orice spun și scriu mass-media, autorii și agenții de influență, indiferent. Motivul care explică naivitatea este că oamenii tind să creadă la valoarea sa nominală că totul este publicat și difuzat formal, atribuind în mod eronat o virtute oficială și unanim aprobată mass-media, cum ar fi publicațiile periodice tipărite și audiovizuale. Atunci, cu cât este mai mare numărul de persoane implicate cu adevărat sau aparent în publicarea/difuzarea unui fapt sau a unei erori, cu atât este mai adevărat în înțelegerea maselor. În plus, cu cât este mai mare numărul cunoscut de persoane care au urmărit, ascultat sau citit faptul sau eroarea, cu atât este mai mare probabilitatea ca „să fie într-adevăr adevărat”. Edgar Morin, filosof comunist francez, sociolog, ofițer de informații și fondator al metodelor și tehnicilor moderne de influențare și manipulare a maselor, se află la originea acestei utilizări particulare a cuvântului somnambul.
Economie miniatura|O benzinărie americană subaprovizionată, închisă în timpul embargoului petrolier din 1973. Economia poate fi atât un instrument al subversivului intern, cât și al celui extern. Pentru subversivul extern, simpla întrerupere a creditului poate cauza probleme economice grave unei țări. O presiune economică de acest fel împiedică funcționarea unei economii și reduce nivelul de trai al unei țări. Dacă reducerea este prea mare, oamenii pot deveni dispuși să susțină o schimbare în conducerea guvernului. Principalul obiectiv al presiunilor economice este de a îngreuna îndeplinirea de către țară a obligațiilor sale de bază față de cetățeni, fie prin întreruperea comerțului, fie prin privarea acesteia de resurse. Subversivul intern poate folosi factori economici pentru a pune presiune asupra guvernului prin intermediul grevei.
Un exemplu de subversiune externă sunt relațiile Statelor Unite cu Chile la începutul anilor 1970. În încercarea de a-l înlătura pe Salvador Allende din funcție, Statele Unite au încercat să slăbească economia chiliană. Chile a primit puține investiții străine, iar pierderea creditului a împiedicat Chile să achiziționeze importuri vitale.
Un exemplu de subversiune internă este greva șoferilor de camion din Chile din anii 1970. Greva a împiedicat transportul alimentelor de bază și a forțat aproape 50% din economia națională să înceteze producția. Activități de acest tip creează probleme umane, economice și politice care, dacă nu sunt abordate, pot pune la îndoială competența guvernului.
Agitație și tulburări civice miniatura|Ciocnire între poliție și manifestanți în Belize. miniatura|Shani Nicole Louk, o artistă germano-israeliană în vârstă de 22 de ani, a fost ucisă de Hamas în orașul Gaza pe 7 octombrie 2023. Conform definiției lui Laurence Beilenson, agitația este „propagandă subversivă prin acțiuni precum demonstrațiile de masă sau greva politică, adică o grevă care nu are scopul de a aduce beneficii sindicatului sau lucrătorilor în sensul obișnuit, ci care vizează, dimpotrivă, guvernul”.
Tulburările civile creează multe dintre problemele pe care le provoacă o campanie de insurecție:
reprezintă un afront la adresa autorității guvernamentale, iar dacă guvernul nu este capabil să înăbușe tulburările, acest lucru duce la o erodare a puterii statului. Această pierdere a puterii provine din lipsa de încredere a oamenilor în guvern pentru a menține legea și ordinea; oamenii încep să se întrebe dacă este nevoie sau nu de o nouă conducere; scopul acestor activități este discreditarea, dezarmarea și demoralizarea guvernului; epuizează resursele, deoarece guvernul este forțat să cheltuiască mai mulți bani pe poliție suplimentară;