Aram Ter-Ghevondian (în ; în ; ) a fost un istoric și cercetător armean, specializat în studiul surselor istorice și al relațiilor Armeniei medievale cu lumea islamică, precum și în orientalistică. Lucrarea sa fundamentală, Arabakan amirayutyunnere Bagratunyats Hayastanum (în ), reprezintă un studiu important despre Regatul Bagratid al Armeniei. Din 1981 și până la moartea sa, Ter-Ghevondian a condus Institutul de Studii Orientale din cadrul Academiei de Științe a Armeniei; în plus, a deținut un doctorat onorific din partea Universității din Alep și a fost membru asociat al Academiei Tiberiene din Roma.
Biografie Ter-Ghevondian s-a născut la Cairo, în Egipt, într-o familie de armeni care fugise din orașul Maraș din Imperiul Otoman în timpul masacrelor din timpul genocidului armean. La sfârșitul anilor 1940, familia sa s-a repatriat în Armenia Sovietică, unde s-a înscris la Universitatea de Stat din Erevan. Ter-Ghevondian a absolvit universitatea cu o diplomă în filologie (limbi orientale) în 1954. Continuându-și studiile superioare, a fost admis la Departamentul de Orientalistică al Universității de Stat din Leningrad. Acolo i-a întâlnit pe renumiții savanți armeni Hracea Acearian și Iosif Orbeli. A prețuit în mod deosebit îndrumarea și sfaturile oferite de Orbeli, remarcând în repetate rânduri după finalizarea studiilor: „Încă o dată, norocul mi-a surâs, [căci] îndrumătorul meu a fost academicianul Hovsep [Iosif] Orbeli”. Și-a susținut dizertația, „Emiratul de Dvin din secolele al IX-lea până în al XI-lea”, și i s-a acordat titlul de candidat în științe în 1958.
Cariera academică În calitate de cercetător care vorbea fluent arabă, Ter-Ghevondian a avut un interes profund pentru istoria califatelor și emiratelor arabe medievale. Din 1958 până în 1981, a lucrat la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Armeniei (AȘA), punând un accent deosebit pe filologie, istoriografie și studiul surselor istorice. Prima sa lucrare semnificativă dedicată relațiilor Armeniei bagratide cu lumea islamică a fost Emiratele arabe în Armenia bagratidă (în ), publicată în 1965. Cartea a fost extrem de lăudată și considerată de o importanță atât de mare încât a fost tradusă din armeană în engleză de către bizantinologa americană și, ulterior, în arabă de către Aleksan Keșișian.
Activitatea doctorală a lui Ter-Ghevondian s-a concentrat pe legăturile politice și culturale dintre armeni și arabi în timpul erei medievale; el și-a susținut din nou dizertația și a primit titlul de doctor în științe în 1977. Intitulată Armeniia i arabaskii khalifat (în ), lucrarea lui Ter-Ghevondian a fost publicată de AȘA în același an.
În 1981, datorită eforturilor lui Ter-Ghevondian, a fost înființat Institutul de Orientalistică din cadrul AȘA, el fiind numit primul titular al catedrei pentru studiul surselor primare. Și-a continuat cercetările și, în același an, a finalizat traducerea fragmentelor din opera cronicarului arab din secolul al XIII-lea, Ibn al-Athir, ca parte a unei serii inițiate de AȘA pentru traducerea surselor istorice despre Armenia și armeni din limbile originale în armeană.
A tradus din armeana clasică (grabar) în armeana modernă și a scris introducerile și comentariile pentru lucrările istoricilor armeni Ghevond (Istoria, în 1982) și Agathangelos (Istoria Armeniei, în 1983). În 1983, Ter-Ghevondian a devenit profesor la Universitatea de Stat din Erevan, unde a predat cursurile „Istoria antică și medievală a lumii arabe” și „Introducere în filologia arabă”.
Din cauza decesului său în februarie 1988, multe dintre lucrările lui Ter-Ghevondian au rămas nepublicate. Monografia sa, Armenia în secolele VI–VIII, a fost publicată postum în anul 1996. A fost autorul a peste 100 de articole și un colaborator constant pentru articolele legate de lumea arabă din Enciclopedia sovietică armeană (1974–1987), scriind de asemenea numeroase capitole în volumele al doilea și al treilea din Istoria poporului armean (vol. 2, 1984; vol. 3, 1976).
Lucrări publicate Arabakan amirayutyunnere Bagratunyats Hayastanum (în ). Erevan: Academia de Științe a RSS Armene, 1965 (în armeană). Chronologie de la ville de Dvin (Duin) aux 9e et 11e siècles (în ), în Revue des Études Arméniennes (1965) (în franceză). Le Prince d’Arménie à l’époque de la domination arabe (în ), în Revue des Études Arméniennes 3 (1966) (în franceză). La survivance de la division administrative Kust-i-Kapkoh sous le califat (în ), în Revue des Études Arméniennes, N.S. 5, 1968 (în franceză). Sasuni 749-752 tt. anhayt apstambutyune Khalifayutyan dem (în ), în Patma-Banasirakan Handes 3 (1971) (în armeană). Armeniia i arabaskii khalifat (în ). Erevan: Academia de Științe a RSS Armene, 1977 (în rusă). L'Armenie et la conquete arabe (în ), în Armenian Studies/Études Arméniennes in Memoriaum Haig Berbérian, Dickran Kouymjian (ed.). Lisabona: Fundația Calouste Gulbenkian, 1986 (în franceză). Hodvatsneri zhoghovatsu (în ), ed. Vahan Ter-Ghevondian. Erevan: Editura Universității din Erevan, 2003 (în armeană). The Armenian Rebellion of 703 Against the Caliphate (în ), în The Legacy of Jihad: Islamic Holy War and the Fate of Non-Muslims, Andrew G. Bostom (ed.). New York: Prometheus Books și Rowman & Littlefield, 2005 (în engleză) .
Note
Categorie:Nașteri în 1928 Categorie:Nașteri pe 24 iulie Categorie:Decese în 1988 Categorie:Decese pe 10 februarie Categorie:Oameni din Cairo Categorie:Scriitori armeni Categorie:Scriitori egipteni Categorie:Scriitori sovietici Categorie:Istorici armeni Categorie:Istorici sovietici Categorie:Medieviști