miniatura|300x300px|Structura Organizației Națiunilor Unite. O organizație formală este o organizație cu un set fix de reguli de proceduri și structuri intra-organizaționale. Ca atare, este de obicei stabilită în scris, cu un limbaj de reguli care lasă aparent puțină marjă de interpretare.
Sociologul german Max Weber a conceput un model de organizare formală, cunoscut sub numele de model birocratic, care se bazează pe raționalizarea activităților prin standarde și proceduri. Acesta este unul dintre cele mai aplicate modele de organizare formală. În unele societăți și în unele organizații, astfel de reguli pot fi respectate cu strictețe; în altele, ele pot fi puțin mai mult decât un formalism gol.
Pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor organizației: Într-o organizație formală, munca este delegată fiecărui individ din organizație. Acesta lucrează pentru atingerea unor obiective definite, care sunt în conformitate cu obiectivele organizației. Pentru a facilita coordonarea diverselor activități: Autoritatea, responsabilitatea și răspunderea indivizilor din organizație sunt foarte bine definite. Prin urmare, facilitarea coordonării diverselor activități ale organizației este foarte eficientă. Pentru a facilita stabilirea unei relații logice de autoritate: Responsabilitățile indivizilor din organizație sunt bine definite. Aceștia au un loc bine definit în organizație datorită unei structuri ierarhice bine definite, inerente oricărei organizații formale. Pentru a facilita conceptul de specializare și diviziune a muncii: Diviziunea muncii între indivizi în funcție de capacitățile lor contribuie la o mai mare specializare și diviziune a muncii. Pentru a stimula un sentiment de coeziune a grupului.
Organizație informală Regulile formale sunt adesea adaptate intereselor subiective, astfel încât viața de zi cu zi a unei organizații devine informală. Experiența practică arată că nicio organizație nu este vreodată complet legată de reguli: în schimb, toate organizațiile reale reprezintă un amestec de formal și informal. Prin urmare, atunci când se încearcă legiferarea pentru o organizație și crearea unei structuri formale, este necesar să se recunoască organizarea informală pentru a crea structuri funcționale. Cu toate acestea, organizarea informală poate eșua sau, dacă este deja pusă în ordine, poate acționa împotriva unei gestionări defectuoase.
Există numeroase motive pentru organizarea informală:
Standarde informale: obiectivele și interesele personale ale lucrătorilor diferă de obiectivele organizaționale oficiale. Comunicare informală: schimbări ale rutelor de comunicare în cadrul unei întreprinderi din cauza relațiilor personale dintre colegi. Grup informal: anumite grupuri de colegi au aceleași interese sau aceeași origine. Lideri informali: datorită carismei și popularității generale, anumiți membri ai organizației câștigă mai multă influență decât se intenționa inițial. Interesele și preferințele diferite ale colegilor. Statutul diferit al colegilor. Cerințe dificile de muncă. Condiții de muncă nesatisfăcătoare.
Teoria organizării manageriale consideră adesea organizarea informală ca fiind destul de deranjantă, dar uneori utilă. În opinia teoriei sistemelor și a ciberneticii, însă, organizarea formală trece în plan secund și servește doar, dacă este necesar, la completarea sau corectarea. Schimbările de structură se dezvoltă întotdeauna din cauza comportamentului și a diferențelor dintre colegi, iar capacitatea de autoorganizare este recunoscută ca o caracteristică naturală a unui sistem social.
Note
Categorie:Managementul resurselor umane Categorie:Tipuri de organizații