Relațiile dintre Iran și Uniunea Europeană sunt relațiile bilaterale dintre Republica Islamică Iran și Uniunea Europeană (UE). Comerțul cu Iran este supus regimului general de import al UE, iar UE susține obiectivul aderării Iranului la Organizația Mondială a Comerțului. UE a acuzat și criticat Iranul pentru încălcări ale drepturilor omului, ceea ce a dus la tensiuni diplomatice, dar ambele părți urmăresc îmbunătățirea și normalizarea relațiilor. Iran ar putea fi un stat vecin al Uniunii Europene în cazul în care la cea din urmă va adera Armenia sau Turcia.
În 2019, relațiile comerciale Iran-UE erau complicate din cauza sancțiunilor reimpuse Iranului de către Statele Unite după din acordul multinațional privind . Cu toate acestea, UE a instituit un instrument special de sprijin pentru schimburile comerciale în raport cu Iran, numit , pentru a permite comerțul UE-Iran ocolind sancțiunile SUA. UE „îndemna omologii chinezi și ruși să facă mai multe pentru a sprijini legăturile economice bilaterale cu Iranul”. Cu toate acestea, Uniunea Europeană a impus sancțiuni împotriva unor persoane și organizații iraniene din cauza încălcărilor drepturilor omului în Iran în 2022. De asemenea, UE a inclus pe lista neagră opt producători de drone și comandanți ai forțelor aeriene ca răspuns la furnizarea de arme de către Teheran către Rusia. În 2023, Uniunea Europeană a adoptat un al optulea pachet de sancțiuni împotriva Iranului, extinzând astfel semnificativ domeniul de aplicare al . În mai 2024, UE și-a extins regimul de sancțiuni pentru a acoperi programul de rachete al Iranului. La 29 ianuarie 2026, Uniunea Europeană a desemnat Corpul Gardienilor Revoluției Islamice drept organizație teroristă, ca răspuns la represiunile violente din timpul protestelor, care au dus la moartea a mii de protestatari. În plus, UE a pledat pentru sancțiuni suplimentare împotriva , împreună cu alți paisprezece oficiali de rang înalt. Iran, la rândul său, a desemnat armatele tuturor statelor membre ale Uniunii Europene drept organizații teroriste.
În februarie 2026, a emis o declarație prin care condamna acțiunile recente întreprinse de Uniunea Europeană împotriva Republicii Islamice Iran și a Corpului Gărzilor Revoluției Islamice. Grupul a respins desemnarea de către UE a Gărzii drept organizație teroristă, caracterizând măsurile ca fiind motivate politic și încălcând principiile dreptului internațional și ale Cartei ONU. Declarația a reafirmat sprijinul grupului pentru Iran și a criticat utilizarea acțiunilor coercitive unilaterale de către UE.
Istorie miniatura|Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, se întâlnește la Viena cu ministrul iranian de externe, , 18 februarie 2014 miniatura|Președintele Parlamentului European, Martin Schulz, împreună cu președintele Parlamentului iranian, Ali Larijani, la Teheran, în noiembrie 2015 miniatura|Mohammad Javad Zarif și Federica Mogherini purtând discuții la Teheran (aprilie 2016) miniatura|Membri ai Adunării Consultative Islamice își fac selfie-uri cu Federica Mogherini, 2017 În decembrie 2013, opt reprezentanți ai Parlamentului European s-au aflat într-o vizită oficială la Teheran pentru a îmbunătăți relațiile dintre Iran și Uniunea Europeană. Delegația a fost condusă de politiciana finlandeză . Au avut loc o serie de discuții și întâlniri, mai întâi cu Fatemeh Rahbar, membră conservatoare și președinta Fracțiunii Femeilor din , și ulterior cu avocata pentru drepturile omului Nasrin Sotoudeh și producătorul de film , ambii laureați ai Premiului Saharov în 2012. Discuțiile au fost însă criticate de oameni politici germani, inclusiv de , comisar pentru politica drepturilor omului și ajutor umanitar al ministerului german de externe, din cauza încălcărilor drepturilor omului de către guvernul iranian și a execuțiilor condamnaților. Critici serioase au fost exprimate și de Comitetul Evreiesc American.M. Krauss (decembrie 2013). Zum Talk nach Teheran. Abgeordnete des Europaparlaments zu Gesprächen im Iran (în germană). Jüdische Allgemeine/Politik. Accesat la 25 decembrie 2013.
Programul nuclear iranian miniatura|Miniștrii de externe din Franța, Regatul Unit și Germania și fostul Înalt Reprezentant Javier Solana, în 2006 UE susține Tratatul de Neproliferare Nucleară, care a intrat în vigoare la 5 martie 1970. Iranul a ratificat acest tratat, asigurând comunitatea internațională că va utiliza energia nucleară în scopuri pașnice.
În 2003, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a descoperit că Iranul desfășoară activități secrete cu materiale nucleare. Refuzul Iranului de a coopera proactiv cu AIEA și rezistența sa de a raporta Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite au condus la un efort diplomatic din partea Consiliului European, în particular Franța, Germania și Regatul Unit, de a rezolva această problemă prin negocieri. În 2004, li s-a alăturat Înaltul Reprezentant al UE. Ulterior, în 2005 și 2006, autorităților iraniene li s-au prezentat propuneri ample de facilitare a utilizării pașnice a energiei nucleare. Chiar și cu sprijinul Chinei, Rusiei și Statelor Unite, Iranul nu a putut fi convins să urmeze solicitările AIEA. Drept urmare, Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a adoptat patru rezoluții (nr. 1696, 1737, 1747 și 1803): acestea au cerut suspendarea tuturor activităților de îmbogățire cu uraniu-235 și a celor legate de apa grea și au restricționat achiziția de materiale nucleare și balistice de către Iran. Aceste politici au fost reiterate în 2008 de către UE.
Refuzul continuu al autorităților iraniene de a face declarații clare și de a permite inspecții riguroase ale instalațiilor lor nucleare a convins apoi UE să aplice sancțiuni suplimentare asupra bunurilor și serviciilor civile, cum ar fi activitățile financiare și tehnologiile din sectorul energetic. În 2012, UE a impus un embargou asupra petrolului iranian și boicoturi financiare, pe lângă . Abia la 8 decembrie 2013, autoritățile iraniene, în baza unui acord încheiat la Geneva cu așa-numitul grup P5+1 (Regatul Unit, China, Franța, Rusia, Statele Unite și Germania), au permis inspectorilor nucleari ai ONU să viziteze o instalație de apă grea după ce au anunțat că îmbogățirea plutoniului a fost suspendată. Acordul a instituit un moratoriu de îmbogățire a uraniului de către Iran timp de cel puțin opt luni și a deschis calea pentru discuții directe între SUA și Republica Islamică. În plus, Iranul a fost obligat să dilueze stocurile existente de uraniu îmbogățit la o concentrație de 20%.
În 2015, Iranul a ajuns la acordul numit privind la Viena, la 14 iulie 2015, pe care l-a semnat cu (cei cinci – China, Franța, Rusia, Regatul Unit, Statele Unite – plus Germania) și Uniunea Europeană. Acest lucru a permis Iranului să își normalizeze relațiile comerciale cu UE. În 2019, și au reimpus sancțiuni împotriva Iranului, lucru care a fost apreciat de , , drept „vandalism diplomatic”. UE a înființat un pentru a ocoli noile sancțiuni americane.
La 13 mai 2022, Uniunea Europeană a declarat că a dat o nouă viață negocierilor blocate pentru resuscitarea acordului nuclear cu Iranul din 2015.
Atacurile israeliano-americane asupra Iranului din 2026 În ajunul atacurilor SUA și Israelului asupra Iranului, la 27 februarie 2026, statele membre ale Uniunii Europene și-au îndemnat cetățenii să părăsească Iranul și alte țări din Orientul Mijlociu cât mai curând posibil și să evite călătoriile în aceste regiuni. La 28 februarie 2026, președintele Consiliului European, António Costa, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au declarat că Uniunea Europeană monitorizează îndeaproape evenimentele din Iran și au cerut Iranului să revină la diplomație cât mai curând posibil.
În martie 2026, Ursula von der Leyen a declarat sfârșitul ordinii internaționale tradiționale „bazate pe reguli”, pledând pentru o politică externă a UE mai realistă și bazată pe interese, ca răspuns la instabilitatea globală în creștere. Referindu-se la atacurile americano-israeliene asupra Iranului, ea a susținut că „nu ar trebui vărsate lacrimi” pentru regimul iranian, în ciuda riscurilor de securitate pentru Europa. Această retorică, în special respingerea cadrului bazat pe reguli, a stârnit critici semnificative din partea mai multor capitale ale UE și amenințări cu o moțiune de neîncredere din partea parlamentarilor S&D.
Comerț În 2008, exporturile iraniene către UE au constituit 11,3 miliarde euro, iar importurile din UE au fost de 14,1 miliarde euro. Exporturile UE către Iran constau în principal în utilaje și mijloace de transport (54,6%), bunuri manufacturate (16,9%) și substanțe chimice (12,1%). În 2011, Iranul s-a clasat pe locul 7 la exportul de țiței către Europa, iar un raport Eurostat a afirmat că 27 de state europene au importat bunuri din Iran în valoare de 11,4 miliarde de euro în primele nouă luni ale anului 2011. Un Acord Comercial și de Cooperare a fost instituit în 2002, dar a fost suspendat din 2005 din cauza disputei nucleare. Nu există tratate comerciale bilaterale, deoarece Iranul nu este membru al Organizației Mondiale a Comerțului. La 23 iunie 2016, Regatul Unit a votat pentru ieșirea din Uniunea Europeană, o mișcare care a fost privită de unii înalți oficiali iranieni ca o potențială poartă de acces pentru extinderea comerțului cu Europa.
Sancțiunile europene nu afectează exporturile de energie electrică ale Iranului, ceea ce creează o lacună juridică pentru rezervele de gaze naturale ale Iranului.
La cel de-al șaselea Forum bancar și de afaceri Iran-Europa, care a avut loc la Teheran în aprilie 2018, ambasadorul Iranului în Germania, , a anunțat că băncile iraniene , și intenționau să deschidă sucursale în câteva orașe germane pentru a consolida relațiile comerciale ale Iranului cu Europa.
La 20 octombrie 2018, a declarat că exporturile din Germania către Iran s-au redus la 1,8 miliarde de euro. În 2019, instrumentul special de sprijin pentru schimburile comerciale INSTEX a devenit principalul vehicul pentru comerțul UE-Iran, ocolind sancțiunile SUA.
Note
Legături externe
Relațiile Iran-UE – site-ul web al Uniunii Europene Russia: Iran Attack Would Trigger Chain Reaction. Huffington Post. Iran Watch - listă a companiilor și persoanelor din Iran supuse sancțiunilor UE și altor sancțiuni internaționale
Iran Uniunea Europeană