Parcul Mirușa (în ; în ) este un parc regional situat în partea centrală a Kosovo, la est de Câmpia Dukagjin.

Altitudinea parcului variază între 340 m și 600 m deasupra nivelului mării.

Caracteristici Atracția principală din parcul Mirușa este canionul săpat de , unde s-au format o serie de lacuri carstice și cascade. Canionul are o adâncime de 200 m.

stanga|miniatura| În anumite puncte de-a lungul canionului se află lacuri mici, conectate între ele prin cascade, cea mai înaltă dintre care are 21 m. Există un total de 12 cascade și 16 lacuri. Acestea variază ca formă și dimensiune în funcție de poziția lor, precum și de structura și compoziția litologică a blocurilor de calcar. Cel mai lat segment al canionului este la ultimul lac, în timp ce cel mai îngust se află în zona celui de-al patrulea lac, unde este și cel mai adânc punct.

Amplasare Parcul este situat în sudul munților Gremnik, de ambele părți ale râului Mirușa, de la începutul canionului până la vărsarea în Drinul Alb.

În partea de vest a parcului, se află drumul național M9.1 Klina–Gjakova și, paralel cu acesta, calea ferată Peja–Prizren. Aproximativ 8 km la nord trece drumul național Priștina–Peja. Distanța față de capitala Priștina este de 65 km.

Climă miniatura|Cascadele Mirușa iarna Clima din zona parcului Mirușa este continentală temperată, influențată de clima mediteraneană. Aici nu este amplasată nicio stație meteorologică, de aceea datele climatice provin de la stațiile din vecinătate, cum ar fi (14 km), Đakovica (20 km) și Peć (28 km). Lună I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Temperatura medie anuală a aerului Celsius ‐1,2 2,5 5,7 11,1 15,9 19,3 21,4 21,2 17 7 3,4 Precipitații medii anuale mm 90 70 80 59 79 54 51 55 57 92 109 114 Umiditatea relativă a aerului % 85 80 76 71 73 71 69 67 71 79 86 86 Media lunară a numărului de ore cu lumină solară Ore 63,3 94,2 138,2 173,4 198,1 232,3 289,3 298,3 220 135,8 67,3 57,9

Biodiversitate

Floră Pe teritoriul parcului au fost identificate 330 de specii de floră vasculară și 44 de specii de ciuperci (Macromycete). O caracteristică specifică a florei Mirușei este prezența a 14 fitocenoze, dintre care 5 au caracter endemic, în timp ce numărul total de specii endemice este de 21. Printre acestea, specia Aristolochia merxmuelleri este una steno-endemică și nu a mai fost găsită nicăieri în lume.

Sunt prezente habitate de salcie albă (Salicetum albae fragilis), arin negru (Alnetum glutinosae), stejar (Quercetum farnetto cerris scardicum și Quercetum pubescentis‐cerris) etc.

Faună Au fost identificate următoarele specii de animale: mistreț (Sus scrofa), bursuc (Meles meles), iepure (Lepus europaeus), veveriță (Scirius vulgaris), lup (Canis lupus), pisică sălbatică (Felis silvestris), Martes martes, Ondatra zibethica, Apodemus flaviocollis, Erinaceus concolor L., Testudo sp., Vipera ammodytes etc.

Râul Mirușa găzduiește populații de amfibieni și pești.

Statut de protecție Zona a fost luată sub protecție în 1975 având statut de rezervație naturală specială, cu o suprafață de  ha, printr-o decizie comună a municipiilor Rahovec și Klina.

Datorită valorii sale geologice și de patrimoniu, peisajelor specifice, precum și biodiversității bogate, în 1982 a fost declarat de categoria V IUCN (Peisaj protejat), cu o suprafață de  ha, care se întinde pe teritoriul a trei municipalități: Klina, Mališevo și .

Un an mai târziu, în 1983, datorită valorii sale hidrologice, geomorfologice și peisagistice, cursul de apă al a fost luat și el sub protecție, în categoria III IUCN (Monument al naturii). Suprafața acestui monument este de  ha și se întinde pe teritoriile Rahovecului și Klinei.

Note

Categorie:Geografia Kosovo Mirușa Categorie:Categoria V IUCN