Kriminalpolizei (în română: Poliția Criminală), adesea abreviată ca Kripo, este denumirea germană pentru un departament de investigații criminale. Acest articol se ocupă cu agenția în perioada nazistă.
În Germania Nazistă, Kripo era formată din Departamentul de Poliție Criminală a Reichului (RKPA), care în 1939 a devenit Departamentul V al Biroului Principal de Securitate al Reichului German (RSHA). Existau centre de investigații criminale subordonate direct RKPA, precum și divizii de investigații criminale ale departamentelor locale de poliție de stat și municipală. În 1943, ambele din urmă au devenit direct subordonate centrelor de investigații criminale. Personalul era format din detectivi din carierele junior, executive și feminine, precum și angajați de investigații criminale.
Organizare După ce Adolf Hitler a preluat funcția în ianuarie 1933, naziștii au început un program de „coordonare” a tuturor aspectelor vieții germane, pentru a consolida controlul Partidului Nazist asupra puterii. În iulie 1936, departamentul central prusac de investigații criminale (Landeskriminalpolizeiamt) a devenit departamentul central de investigații criminale pentru Germania, Reichskriminalpolizeiamt (RKPA). A fost combinat, împreună cu poliția secretă de stat, Geheime Staatspolizei sau Gestapo, în două departamente subramuri ale Sicherheitspolizei (SiPo), care avea un birou de comandă central cunoscut ca Hauptamt Sicherheitspolizei. Reinhard Heydrich era la comanda generală a SiPo, inclusiv a biroului său de comandă central. Arthur Nebe a fost numit șef al Reichskriminalpolizeiamt și raporta direct lui Heydrich.
În septembrie 1939, Reichssicherheitshauptamt (Biroul Principal de Securitate al Reichului German; RSHA) a fost creat ca organizație de comandă generală pentru diversele agenții de investigații și securitate de stat. Hauptamt Sicherheitspolizei a fost oficial abolit, iar departamentele sale au fost integrate în Oficiul Central de Securitate al Reichului. Reichskriminalpolizeiamt a devenit Amt V (Departamentul 5), Kriminalpolizei (Poliția Criminală) în RSHA. A fost comandat de Nebe până în vara anului 1944, când a fost denunțat și executat ulterior eșecului atentatului de la 20 iulie de a-l ucide pe Hitler. În ultimul an de existență, Amt V a fost comandat de Friedrich Panzinger, care răspundea direct lui Ernst Kaltenbrunner, șeful RSHA după asasinarea lui Heydrich în 1942.
Kriminalpolizei era compusă în principal din detectivi în civil și agenți și lucra în colaborare cu Gestapo, Ordnungspolizei (Orpo; poliția în uniformă) și Geheime Feldpolizei. Directivele de politică veneau de la SS-Hauptamt (Biroul Principal SS) și după 1940, de la SS Führungshauptamt (Biroul Principal de Conducere SS). Kripo era organizată într-un sistem ierarhic, cu birouri centrale în toate orașele și localitățile mai mici. Acestea, la rândul lor, răspundeau birourilor centrale din orașele germane mai mari care răspundeau lui Amt V la Berlin.
Kriminalpolizei se ocupa în principal de infracțiuni grave precum violuri, omoruri și incendii. O zonă principală de focus a grupului era și „furtul în timpul blackout-ului”, considerat o problemă serioasă în timpul raidurilor de bombardament când criminalii jefuiau case, magazine și fabrici abandonate pentru orice valori disponibile. Kripo a fost una dintre sursele de forță de muncă folosite pentru a umple rândurile Einsatzgruppen când unitățile au fost reformate înainte de invazia Uniunii Sovietice în 1941. Mai mulți comandanți seniori Kripo, printre care Arthur Nebe, au fost desemnați comandanți de Einsatzgruppen. Unitățile mobile (detașamente de execuție) Einsatzgruppen au comis atrocități în Uniunea Sovietică ocupată, inclusiv uciderea în masă a evreilor, comuniștilor, prizonierilor de război și ostaticilor, și au jucat un rol cheie în Holocaust.
Ca parte a doctrinelor naziste privind crima și rasa, Rassenhygienische und Bevölkerungsbiologische Forschungsstelle () condusă de psihiatrul și medicul Robert Ritter, a fost atașată Kripo. Rolul său era să creeze profiluri rasiale ale nonarienilor, în special Roma. Atât Gestapo, cât și Kripo și-au deferit politicile și liniile directoare departamentului de biologie criminală privind modul de a trata „țiganii”. Kripo a ajutat la arestările în masă ale romilor și deportările lor în lagăre de concentrare și lagăre de exterminare.
Misiune Misiunea oficială a lui Amt V era:The German Police, Supreme Headquarters Allied Expeditionary Force: Evaluation and Dissemination Section (G-2), 1945, pp. 64–78. Standardizarea metodelor și echipamentelor criminologice Aplicarea cercetării științifice și a experienței în investigarea și prevenirea crimei Conducerea formării criminologice Furnizarea de date pentru decizii de politică și legislație Naționalizarea supravegherii polițienești Menținerea unui registru național de infractori Investigarea crimelor grave Activități În 1945, Amt V avea următoarele birouri: Birou Responsabilitate Sarcini V A Politică criminală și prevenție Afaceri legale, cooperare internațională, cercetare, prevenirea crimei, detectivi femei V B Operațiuni Crime violente grave, fraudă, crime sexuale V C Înregistrare și supraveghere Supraveghere de război, tehnologie de supraveghere, serviciu canin V D Criminalistică Identificare, examene de laborator chimice și biologice, studii de documente, ateliere tehnice V Wi Crime economice Crime împotriva economiei de război, profit de război, corupție, crime de afaceri Conducere
Organizare de teren Perioada 1939–1943 Nivel Agenție Subordonare organizațională Regional Kriminalpolizei-Leitstelle Amt V Regional Kriminalpolizei-Stelle Amt V Local Staatliche Kriminalabteilung Comisar de Poliție de Stat Local Gemeindekriminalpolizeiabteilung Comisar de Poliție Municipală Sursă: Orașele cu peste 10.000 de locuitori care aveau un departament de poliție municipală erau obligate să aibă o divizie municipală de investigații criminale (Gemeindekriminalpolizeiabteilung). Era supravegheată de cea mai apropiată Kripo-Stelle. Perioada 1943–1945 Din 1943, toate diviziile municipale de investigații criminale cu peste zece detectivi, adică în principal în orașe cu peste 50.000 de locuitori, au fost transferate la poliția criminală de stat. Diviziile locale de investigații criminale de stat nu mai erau subordonate comisarului local de poliție de stat. Nivel Agenție Subordonare organizațională Regional Kriminalpolizei-Leitstelle Amt V Regional Kriminalpolizei-Stelle Amt V Local Kriminalpolizei-Aussendiensstelle cea mai apropiată Kripo-Leitstelle sau Kripo-Stelle Local Kriminalpolizei-Aussenposten cea mai apropiată Kripo-Leitstelle, Kripo-Stelle sau Kripo-Aussendienststelle Sursă: În 1944 existau 22 de Kripo-Leitstellen cu 150-250 de detectivi sub un Oberregierungs- und Kriminalrat; 44 de Kripo-Stellen cu 80-120 de detectivi sub un Regierungs- und Kriminalrat sau Kriminaldirektor; și 698 de Kripo-Aussendienstellen și Kripo-Aussenpost, dintre care ultimul, prin definiție, avea mai puțin de zece detectivi. Personal Existau două cariere separate de ofițeri de investigații criminale: cariera junior de investigații criminale (einfacher Vollzugsdienst) și cariera executivă de investigații criminale (leitender Vollzugsdienst).Der Reichsführer SS, Dich ruft die SS (Berlin: Hermann Hillger KG, 1942)Jens Banach, "Polizei im NS-System - Ausbildung und Rekrutierung in der Sicherheitspolizei", Hans Jürgen Lange (ed.), Die Polizei der Gesellschaft: Zur Soziologie der inneren Sicherheit, 2003, p. 64. Exista, de asemenea, o carieră feminină de investigații criminale (weibliche Kriminalpolizei). În plus, existau angajați de investigații criminale, care erau angajați public salariați, dar nu funcționari publici. Angajare și formare Carieră junior de investigații criminale Un stagiar detectiv trebuia să fie polițist în Ordnungspolizei sau soldat în Waffen-SS cu gradul de SS-Unterscharführer sau mai mare, având cel puțin 4 ½ ani de serviciu și să nu aibă mai mult de 24 de ani. Kriminalassistentanwärter (stagiar detectiv) își începea formarea ca intern timp de 12 luni, urmată de un curs de 12 luni la Kriminalfachschule (Colegiul de investigații criminale) din Berlin-Charlottenburg. După colegiu urma o perioadă de 12 luni ca detectiv probator (Kriminalassistent aus Probe). Prima angajare era ca apl. Kriminalassistent (detectiv supernumerar) până când se elibera un post și putea fi numit într-o poziție permanentă ca Kriminalassistent. Carieră executivă de investigații criminale Stagiarii detectivi seniori recrutați extern (Kriminalkommissaranwärter) trebuiau să fi susținut examenul general de admitere la universitate (Abitur) și să fi fost selectați printr-o procedură specială de selecție (Ausleselager). Stagiarii detectivi seniori recrutați intern proveneau din rândurile inferioare ale Ordnungspolizei sau din cariera junior de investigații criminale. Erau selectați printr-un examen de funcție publică. Formarea începea cu un stagiu de 12 luni, urmat de un curs de 9 luni la Führerschule der Sicherheitspolizei din Berlin-Charlottenburg. Stagiarii erau apoi promovați la Hilfskriminalkommissar; în mod normal, i se dădea în câteva zile o numire probatorie de șase luni ca Kriminalkommissar auf Probe, înainte de a fi promovat la außerplanmäßigen Kriminalkommissar ca supernumerar.GELZENZENTRUM Die geheime Staatspolizei - Gestapo Accesat 2015-06-24. Carieră feminină de investigații criminale Conform regulamentelor emise de Biroul Principal de Securitate al Reichului în 1940, femeile care fuseseră formate în asistență socială sau aveau o educație similară puteau fi angajate ca detective. Lideri de tineret femei, avocate, administratoare de afaceri cu experiență în muncă socială, lideri femei în Reichsarbeitsdienst și administratoare de personal în Bund Deutscher Mädel erau angajate ca detectivi după un curs de un an dacă aveau mai mulți ani de experiență profesională. Ulterior, și asistente medicale, educatoare de grădiniță și angajate comerciale femei formate cu aptitudini pentru munca polițienească erau angajate ca detectivi femei după un curs de doi ani. După doi ani ca Kriminaloberassistentin putea avea loc promovarea la Kriminalsekretärin, după alți doi sau trei ani în acea treaptă detectiva putea fi promovată la Kriminalobersekretärin. Promovări ulterioare la Kriminalkommissarin și Kriminalrätin erau de asemenea posibile.Sieglinde Ahlers, "Frauen in der Polizei", Vorlesungsreihe zur Geschichte von Frauen in Duisburg im Rahmen des 7. Duisburger Frauenforums DonnAwetter 1995, p. 34 Accesat 2015-06-24. Angajați de investigații criminale