Ofensiva de la Narva (1–4 martie 1944) (în estonă: Putki lahing) a fost o operațiune militară desfășurată de al Armatei Sovietice. Scopul acesteia era cucerirea Istmului Narva de la detașamentul de armată german „Narwa” (Armeeabteilung Narwa). În momentul operațiunii, Iosif Stalin, comandantul suprem al Forțelor Armate Sovietice, era personal interesat de cucerirea Estoniei, considerând-o o condiție prealabilă pentru a forța Finlanda să iasă din război.

Armata a 59-a sovietică a atacat spre vest dinspre capul de pod Krivasoo, situat la sud de orașul Narva, și a încercuit punctele fortificate ale Diviziei 214 Infanterie și ale Batalioanelor estone și 659 Est (). Rezistența unităților încercuite a oferit timp comandamentului „Narwa” să transfere toate forțele disponibile și să oprească avansul sovietic. La nord de Narva, proaspetele Regimente 45 și 46 de Grenadieri Voluntari SS (), însoțite de unități ale Diviziei 11 de Voluntari Panzergrenadier SS „Nordland”, au lansat un contraatac și au redus capul de pod sovietic.

Preludiu

Confruntări anterioare Unitățile au primit misiunea de a distruge capul de pod de la Siivertsi, care era apărat de Divizia 378 Pușcași (cu un efectiv de 1.100 de militari), dotată cu 20 de tunuri de asalt. Atacul a fost comandat de Standartenführer Paul Vent.Toomas Hiio (2006). "Combat in Estonia in 1944". In Toomas Hiio; Meelis Maripuu; Indrek Paavle (eds.). Estonia 1940–1945: Reports of the Estonian International Commission for the Investigation of Crimes Against Humanity. Tallinn. pp. 1035–1094. Regimentul 45 de Grenadieri Waffen SS (1 Estonian) a lansat un asalt direct asupra capului de pod la 29 februarie. În același timp, Regimentul 46 de Grenadieri Waffen SS (2 Estonian), în încercarea sa de a ataca de pe flancul stâng, s-a lovit de fortificațiile sovietice și de un câmp de mine, pe care însă l-au traversat.

Pregătiri și obiective Obiectivele operaționale ale ofensivei sovietice erau străpungerea frontului până la drumul Vasknarva-Jõhvi și drumul Narva-Tallinn, precum și capturarea satului Jõhvi și a orașului Rakvere.

Eșecurile din timpul ofensivei de la Narva din 15-28 februarie au reprezentat o surpriză neplăcută pentru conducerea Frontului din Leningrad, care a pus acest insucces pe seama sosirii Diviziei Estone. De la începutul lunii ianuarie, Frontul din Leningrad pierduse 227.440 de militari (morți, răniți sau dispăruți în misiune), ceea ce reprezenta mai mult de jumătate din trupele care participaseră la . Ambele tabere au trimis în grabă întăriri în zonă. Armata a 59-a a fost adusă la Narva, iar a fost plasat sub comanda Frontului din Leningrad.

Dislocări de forțe

Tabăra germană Grupul de Armate Nord a ordonat dislocarea detașamentului de armată „Narwa” la 22 februarie pe următoarele poziții: Corpul III de tancuri SS (germanic) a fost plasat la nord de Narva și pe capul de pod de pe malul estic al râului, Corpul XXXXIII Armată a fost poziționat în fața capului de pod Krivasoo, iar Corpul XXVI Armată a preluat sectorul dintre capul de pod și Lacul Peipus. La data de 1 martie 1944, în subordinea grupului de armate se aflau în total 123.541 de militari, având următoarea ordine de bătaie: Corpul XXVI Armată – General der Infanterie Anton Grasser Corpul XXXXIII Armată – General der Infanterie – SS-Obergruppenführer

Unități separate: Sectorul de Est, Apărarea Costieră (Statul Major al Diviziei 2 Antiaeriene ca HQ) – Locotenent-general

3 batalioane ale Batalioanele estone de est și 659

Alte unități militare: Comandamentul de Artilerie Nr. 113 Înaltul Comandament de Geniști Nr. 32

Batalionul 752 Antitanc Batalionul 540 Infanterie Specială (Instruire)

Tabăra sovietică Trei armate sovietice au fost desfășurate în cursul acestei operațiuni. Armata a 2-a de Șoc a fost plasată în sectorul din fața capului de pod german și la nord, spre Golful Finlandei; Armata a 59-a la sud de orașul Narva, iar la sud de Armata a 59-a, de-a lungul celor 50 km ai râului Narva, întinzându-se până la Lacul Peipus. Informații detaliate privind mărimea forțelor sovietice de pe frontul de la Narva în timpul campaniei de iarnă-primăvară nu au fost publicate în mod oficial de nicio sursă. O imagine de ansamblu exactă asupra efectivelor sovietice nu poate fi oferită până când datele din arhivele Armatei Roșii nu vor fi accesibile cercetătorilor străini sau publicate. Istoricul eston Hannes Walter a estimat numărul trupelor sovietice la 205.000, cifră care coincide cu numărul de divizii înmulțit cu dimensiunile estimate ale acestora prezentate de istoricul eston Mart Laar, adică aproximativ 200.000 de soldați.Mart Laar (2006). Sinimäed 1944: II maailmasõja lahingud Kirde-Eestis (Sinimäed Hills 1944: Battles of World War II in Northeast Estonia) (in Estonian). Tallinn: Varrak. Ordinea de bătaie a Frontului din Leningrad la 1 martie 1944 era următoarea:Боевой состав Советской Armatei на 1 марта 1944 г. (Ordinea de bătaie a Armatei Sovietice la 1 martie 1944) – Locotenent-general Ivan Fediuninski Corpul 43 Pușcași – General-maior Anatoli Andreev Corpul 109 Pușcași – General-maior Ivan Alferov Corpul 124 Pușcași – General-maior – Locotenent-general Corpul 6 Pușcași – General-maior Semion Mikulski Corpul 112 Pușcași – General-maior Filipp Soloviov Corpul 115 Pușcași – (Comandament fără trupe alocate la 1 aprilie 1944) – Locotenent-general Ivan Korovnikov Corpul 117 Pușcași – General-maior Vasili Trubaciov Corpul 122 Pușcași – General-maior Panteleimon Zaițev

Detașamente separate: – Locotenent-general Lembit PärnCorpurile 8 și 14 Pușcași s-ar fi putut afla sub comanda Armatei a 42-a, însă sursa citată mai sus nu le menționează ca atare. Corpul 14 de Pușcași – General-maior Pavel Artiușenko Divizia 124 de Pușcași – Colonel Papcenko Danilovici – Locotenent-general Nikolai Simoniak Regimentele 46, 260 și 261 Separate de Tancuri Grele de Gardă și Regimentul 1902 Separat de Artilerie AutopropulsatăОперация "Нева-2" http://www.rkka.ru/memory/baranov/6.htm capitolul 6, Baranov, V.I., Armour and people, dintr-o colecție "Tankers in the combat for Leningrad" Lenizdat, 1987 (Баранов Виктор Ильич, Броня и люди, из сборника "Танкисты в сражении за Ленинград". Лениздат, 1987) Corpul 3 Artilerie de Străpungere – General-maior N. N. Jdanov – General-maior I. A. Vovcenko

Acțiuni de luptă

Flancul sudic La 1 martie, unități ale proaspăt sositei Armate a 59-e sovietice, sprijinite de focul a 2.500 de tunuri de asalt și peste 100 de tancuri, au atacat Divizia 214 Infanterie germană din direcția capului de pod Krivasoo. Obiectivul atacului era cea mai apropiată cale de comunicație, situată în satul Kuremäe (). După trei zile de lupte grele, armata sovietică a străpuns apărarea și a avansat către șoseaua Vasknarva–Jõhvi. Sovieticii au încercuit punctele fortificate ale Diviziei 214 Infanterie și ale Batalioanelor estone de est și 659, care au continuat să opună rezistență. Locotenentul-general Ivan Korovnikov, aflat la comanda Armatei a 59-a sovietice, a amânat avansul, invocând lipsa sprijinului de artilerie și deficitul de efective. Acest lucru i-a oferit timp generalului Frießner să aducă toate forțele disponibile pentru a opri înaintarea sovietică. Unități ale Armatei a 59-a au atacat spre nord-vest dinspre capul de pod Krivasoo la 4 martie.

Un regiment sovietic din cadrul Diviziei 2 Pușcași a încercat un asalt surpriză peste extremitatea nord-estică a Lacului Peipus la 2 martie, pentru a ocupa drumul de pe malul nordic al lacului. Până la 500 dintre aceștia au fost uciși de Divizia 225 Infanterie, fiind capturat și un număr mare de arme, inclusiv șapte tunuri de asalt.Material nepublicat din jurnalul oficial de război al detașamentului de armată „Narwa”

Flancul nordic Regimentul 24 de Grenadieri Panzer SS „Danmark” a contraatacat și a ocupat cimitirul din Siivertsi. Atacul a fost lansat din suburbiile nordice ale Narvei, dar trupele nu au reușit inițial să distrugă un punct fortificat sovietic aflat în interiorul unui monument masiv de granit, ridicat în memoria soldaților din Armata Albă din Nord-Vest în bătălia de la Narva din 1919. În cele din urmă, sovieticii de acolo au fost eliminați cu ajutorul unui aruncător de flăcări. Un punct fortificat și mai mare fusese amenajat în epava unui tanc Tiger I. Acesta a fost distrus de Ago Loorpärg, comandantul unei companii antitanc estone, care a tras asupra lui cu un tun sovietic de 45 mm capturat, găsit din întâmplare încărcat. Regimentele 1 și 2 Estone au izolat și au strâns capul de pod sovietic pe o fâșie de doar câteva sute de metri pe malul râului, în jurul ruinelor cartierului Vepsküla.

Urmări

Pierderi Pierderile germane s-au ridicat la câteva mii de militari în toate sectoarele. Nu există date precise și complete cu privire la pierderile suferite de partea sovietică.

Confruntări ulterioare Printr-un atac surpriză, Regimentul 1 Eston a divizat capul de pod de la Siivertsi în trei părți și l-a lichidat treptat la 5 martie.Mart Laar (2006). Sinimäed 1944: II maailmasõja lahingud Kirde-Eestis (Sinimäed Hills 1944: Battles of World War II in Northeast Estonia) (in Estonian). Tallinn: Varrak. Un mic cap de pod sovietic rămas pe malul vestic a fost curățat definitiv de Batalionul II din Regimentul 2 Eston până la 6 martie.

Aviația sovietică a executat un raid aerian masiv, punând la pământ orașul istoric Narva. Un bombardament aerian și de artilerie, în care s-au lansat 100.000 de proiectile și bombe, a fost îndreptat împotriva Diviziei 11 de Voluntari Panzergrenadier SS „Nordland” și a Brigăzii 4 de Voluntari Panzergrenadier SS „Nederland” în Ivangorod, pe malul opus al Narvei. Acesta a pregătit terenul pentru atacul Diviziei 30 Gardă Pușcași din 8 martie. În același timp, bătălii crâncene s-au dat la nord de oraș, unde Corpul 14 Pușcași, sprijinit de artileria din , a încercat să străpungă apărarea Regimentelor 1 și 2 Estone. Apărătorii au respins atacurile, provocând pierderi uriașe sovieticilor.

din orașele estone aveau scopul de a-i determina pe estoni să nu-i mai sprijine pe germani în timpul ofensivei sovietice. Aviația cu Rază Lungă de Acțiune () a atacat capitala Estoniei, Tallinn, în noaptea dinaintea zilei de 9 martie. Aproximativ 40% din spațiul locativ al orașului a fost distrus, 500 de civili au fost uciși, iar 25.000 de oameni au rămas fără adăpost. Rezultatul raidului aerian a fost însă contrar scopului urmărit de sovietici: populația a fost profund revoltată de atrocitățile sovietice, iar un număr și mai mare de bărbați s-au înrolat ca răspuns la mobilizarea germană.

Atacul de tancuri sovietice din de la 17 martie a fost oprit de Batalionul 502 Tancuri Grele. Lupte violente au continuat încă o săptămână, până când forțele sovietice au fost obligate să treacă în defensivă după ce au suferit numeroase pierderi. Acest lucru a permis detașamentului „Narwa” să .

Note

Categorie:Bătăliile Estoniei Categorie:Bătălii ale Uniunii Sovietice Categorie:Al Doilea Război Mondial Categorie:Ofensiva de la Narva (1944) Categorie:Generalbezirk Estland Categorie:Republica Sovietică Socialistă Estonă Categorie:1944 în Estonia Categorie:Martie 1944 în Europa