Panteleimon Jivcovici

Panteleimon (sau Pantelimon) Jivcovici (în ; ) a fost un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe din Imperiul Austriac, care a ocupat succesiv scaunele vlădicești ale eparhiilor de Dalmația, Buda și Timișoara.

Biografie Educație Panteleimon Jivcovici s-a născut la Sremski Karlovci la 1 octombrie 1795. A urmat studiile gimnaziale în orașul natal, a studiat filozofia la Bratislava, iar studiile teologice le-a absolvit tot la Sremski Karlovci. În perioada gimnaziului, a fost coleg de clasă și prieten apropiat al cunoscutului poet slovac Ján Kollár, amândoi remarcându-se drept cei mai buni elevi ai instituției. Jivcovici era un poliglot erudit, vorbind fluent limbile ebraică, latină și greacă, pe lângă sârbă, maghiară și germană.

Între anii 1824/1825 și 1830, a activat ca profesor la Seminarul Teologic din Sremski Karlovci. Pentru o anumită perioadă, a fost preceptor privat pentru copiii nobilului Peter Csernovics, după care s-a deplasat la Viena pentru a studia dreptul.

La invitația mitropolitului Ștefan Stratimirovici, a primit tunderea în monahism la mănăstirea Rakovac și a fost numit notar (secretar) al Consistoriului Arhidiecezan din Sremski Karlovci.

Activitatea ecleziastică La propunerea mitropolitului Ștefan Stratimirovici, împăratul de la Viena l-a numit la 5 aprilie 1835 pe arhimandritul Panteleimon de la Rakovac în funcția de episcop al Dalmației. În acea perioadă, în Dalmația se desfășura o acțiune intensă de unire cu Biserica Romei a sârbilor ortodocși. Din cauza poziției sale ferme și a contextului religios tensionat, talentatul și educatul episcop a fost nevoit să părăsească Dalmația, împărtășind soarta predecesorului său direct, episcopul Iosif Raiacici.

În anul 1836, Sfântul Sinod al Episcopilor l-a ales pe Panteleimon ca episcop al Eparhiei de Buda. A rămas în această funcție la Szentendre până în 1839, când a fost transferat în scaunul de episcop al Eparhiei de Timișoara.

În timpul Revoluției Maghiare de la 1848, judecând după scrisorile pastorale și circularele pe care le-a adresat sârbilor și românilor din eparhie, episcopul Jivcovici a adoptat inițial o atitudine pro-maghiară, situându-se pe linia politicii promovate de guvernul de la Budapesta. Pe 17 iunie 1848, el i-a trimis lui Sebő Vukovics, împuternicitul guvernului maghiar în Banat, o scrisoare în care îi reclama pe avocații români Emanoil Gojdu și Eftimie Murgu, pe motiv că au inițiat o adunare bisericească ce urmărea separarea ortodocșilor români de ierarhia sârbă. Episcopul Panteleimon a catalogat adunarea drept ilegală și i-a cerut lui Vukovics să o interzică, pentru a evita eventualele cocniri între români și sârbi. Ulterior, pe 24 octombrie 1848, a adresat o chemare bănățenilor în care le solicita să își arate loialitatea față de Casa de Habsburg.

În ciuda cererilor lui Jivcovici, adunarea bisericească are loc, iar Mitropolia Ortodoxă Română din Banat este proclamată, cu Dimitrie Petrovici Stoichescu ca vicar metropolitan, iar Ignatie Vuia ca vicar de Vârșeț. În prima circulară, Stoichescu a cerut preoților să nu îi mai pomenească pe episcopul Jivcovici și pe Franz Joseph I în slujbe, iar, în a doua, i-a îndemnat pe români și sârbi să lupte, alături de unguri, împotriva habsburgilor.

După înfrângerea revoluției, episcopul Panteleimon Jivcovici, excomunică 70 de preoți ortodocși români, arestați sub acuzația de neloialitate față de habsburgici. Dimitrie Petrovici Stoichescu, Ștefan Iliev Bebanul și George Petcu, sunt excomunicați public în Piața Domului din Timișoara, fiindu-le tăiate bărbile și reverenda, după care sunt predați autorităților militare.

Tot după înfrângerea revoluției maghiare, Jivcovici a emis o circulară în care i-a obligat pe toți preoții care reveniseră, în timpul revoluției, la numele românești, să își reia numele sârbizate (terminate în -vici), pe care le-au primit la hirotonie.

Moartea A încetat din viață la Viena, pe 10 martie 1851. Trupul său neînsuflețit a fost transportat și înmormântat în biserica mănăstirii Rakovac, de care fusese profund legat în tinerețe.

Într-o scrisoare adresată lui George Barițiu, prin care îl înștiința despre decesul episcopului Jivcovici, August Treboniu Laurian nota că „românii au scăpat de un mare tiran“.

Note

Categorie:Nașteri în 1795 Categorie:Nașteri pe 1 octombrie Categorie:Decese în 1851 Categorie:Decese pe 10 martie Categorie:Decese în Viena Categorie:Sârbi din Ungaria Categorie:Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timișoara Categorie:Episcopi ortodocși sârbi Categorie:Participanți la Revoluțiile de la 1848 Categorie:Revoluționari maghiari