Nahr al-Bared (în , în traducere literală: Râul Rece) este o tabără de refugiați palestinieni din nordul Libanului, situată la 16 kilometri de orașul Tripoli. Aproximativ 30 000 de strămutați palestinieni și descendenți ai acestora locuiesc în tabără și în jurul ei, aceasta fiind numită după râul care curge la sud de ea. Conform prevederilor Acordului de la Cairo din 1969, armata libaneză nu intră în mod obișnuit în taberele palestiniene, securitatea internă fiind asigurată de facțiunile palestiniene.

Prezentare generală Nahr al-Bared este situată direct pe malul Mării Mediterane. Tabăra este compusă din tabăra „oficială” (sau „veche”) și tabăra „neoficială” (sau „nouă”). Tabăra „veche” are o suprafață de aproximativ 0,2 km² și se află sub responsabilitatea UNRWA. Tabăra „nouă” se extinde în principal la nord de cea veche, dar și, într-o măsură mai mică, la est și la sud. Aceasta este mai puțin dens populată, iar multe familii mai înstărite și-au construit case acolo în ultimii ani.

Tabăra are o formă alungită, fiind traversată de o stradă principală orientată de la sud la nord, în timp ce bazarul se întinde de la est la vest. Diferitele sectoare ale taberei poartă numele unor zone din ceea ce este astăzi regiunea Galileea de Nord: Saffourieh, Sasa, Safed etc. Alte sectoare sunt cunoscute mai degrabă după originea familiilor care locuiesc acolo, cum ar fi zona „Maghreb”, unde s-au stabilit familii provenite din Magreb.

Istorie Istoria antică La nord de râul Nahr al-Bared s-a aflat vechiul oraș fenician .

Înființarea ca tabără de refugiați Tabăra a fost înființată în decembrie 1949 de către Liga Societăților de Cruce Roșie pentru a-i adăposti pe refugiații palestinieni strămutați în urma expulzării și exodului palestinian din 1948, evenimente care au avut loc în timpul Războiului din Palestina din 1948. Tabăra a fost stabilită în afara oricăror localități sau așezări libaneze majore, ceea ce a făcut ca Nahr al-Bared să fie mai izolată de societatea libaneză decât multe dintre celelalte tabere din Liban. Cu toate acestea, datorită poziției sale pe drumul principal către Siria și a proximității față de granița cu Siria, Nahr al-Bared a devenit un centru comercial important pentru libanezii din regiunea Akkar.

Primii cincizeci de ani La 6 mai 1979, un atac aerian al Forțelor Aeriene Israeliene a ucis patru persoane și a rănit douăzeci și cinci. O declarație israeliană a susținut că ținta era o bază a Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei (PFLP). Radio Liban a raportat că clădirea lovită era casa unui fermier.

Conflictul din 2007 În noaptea târzie de sâmbătă, 19 mai 2007, o clădire în care se ascundeau membri ai grupării militante Fatah al-Islam, acuzați că participaseră la jefuirea unei bănci în cursul acelei zile, a fost încercuită de Forțele de Securitate Internă (ISF) din Liban. ISF a atacat clădirea duminică dimineața, pe 20 mai 2007, declanșând o bătălie care a durat întreaga zi între forțele de ordine și militanții Fatah al-Islam pe strada 200 din Tripoli. Ca reacție, membrii Fatah al-Islam din tabăra Nahr al-Bared (situată la 16 kilometri de Tripoli) au atacat un punct de control al armatei, ucigând mai mulți soldați în somn. Armata a răspuns imediat prin bombardarea taberei.

Tabăra a devenit centrul luptelor dintre armata libaneză și Fatah al-Islam. Aceasta a fost supusă unor bombardamente intense în timpul asediului. Cei mai mulți dintre locuitori au fugit în tabăra de refugiați palestinieni din apropiere, Beddawi (dublând populația acelei tabere), sau mai la sud, către Tripoli, Beirut și Saida. Ultimii civili (25 de femei și 38 de copii, familiile membrilor Fatah al-Islam) au fost evacuați din tabără vineri, 24 august 2007.

Conflictul dintre armata libaneză și Fatah al-Islam s-a încheiat duminică, 2 septembrie 2007, când armata libaneză a preluat controlul deplin asupra taberei, după eliminarea ultimelor nuclee teroriste rămase.

Agenția Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat, sau UNRWA, însărcinată cu îngrijirea palestinienilor, s-a străduit să facă față acestei crize umanitare fără precedent. Între timp, majoritatea refugiaților strămutați au așteptat în adăposturi improvizate în tabăra Beddawi și în alte locuri identificarea unei soluții durabile.

Nahr al-Bared găzduia, de asemenea, cea mai mare piață din nordul Libanului; mulți libanezi se bazau pe produsele scutite de taxe și pe prețurile de pe piața neagră pentru a menține costul vieții la un nivel scăzut, într-o țară cu o inflație care atingea atunci 5,6%. Distrugerea taberei Nahr al-Bared a reprezentat o lovitură devastatoare pentru economia locală. Eșecul comunității internaționale, și în special al statelor arabe, de a finanța un apel umanitar de urgență pentru Nahr al-Bared a însemnat că viața refugiaților care locuiau acolo urma să devină și mai dificilă.

Galerie de imagini

Note

Referințe

Legături externe

Categorie:Liban Categorie:Tabere de refugiați palestinieni Categorie:Fondări în 1949