Lotharingia (în , , în , în ) a fost numele unui regat efemer format la destrămarea Imperiului Carolingian pe teritoriul Franciei de Mijloc. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul Imperiului Carolingian este împărțit în: Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. La moartea lui Lothar I, regele Franciei de Mijloc, în 855 teritoriul acestuia a fost divizat între fiii săi: Lothar al II-lea a primit partea de nord, Lotharingia, Carol a primit partea de mijloc, Regatul Burgundiei, iar Ludovic, Regatul Italiei.

Teritoriul Teritoriul Lotharingiei aparține astăzi următoarelor țări: Olanda Belgia (cu excepția Flandrei) Luxemburg teritoriile următoare din Germania: o mare parte din Renania de Nord-Westfalia Renania-Palatinat Saarland Regiunea Lorena din Franța:

Istoric La moartea lui Lothar al II-lea, teritoriul său este împărțit între unchii săi, Ludovic Germanul și Carol cel Pleșuv, prin Tratatul de la Meerssen. Astfel, Ludovic primește partea orientală a Lotharingiei ce conținea Frizia, Aachenul, Stavelot, Metz și Basel, iar Carol primește partea orientală ce conținea localitățile Liège, Visé și Maastricht. La moartea lui Ludovic, teritoriul estic al Lotharngiei intră în posesia fiului acestuia Ludovic cel Tânăr care încheie Tratatul de la Ribermont prin care urmașii lui Carol cel Pleșuv îi cedează partea occidentală a Lotharingiei în schimbul păcii. Astfel Lotharingia este reunificată, în cadrul regatului francilor de est.

La moartea lui Ludovic cel Tânăr teritoriul îi revine fratelui acestuia, Carol cel Gras, care reușește o unificare efemeră a tuturor domeniilor francilor. Această unitate este de scurtă durată, la sfârșitul lui 887 acesta este detronat și moare în ianuarie 888. Urmașul său în Francia Orientală, Arnulf de Carintia, revendică întreaga Lotharingie, iar în 894 îl înscăunează pe fiul său bastard Zwentibold ca rege al Lotharingiei. Zwntibold este ucis în 900 iar teritoriul îi revine fratelui său vitreg Ludovic Copilul.

thumb|left|Lotharingia în jurul anului 1000 În 903 Ludovic îl numește pe Gebhard ca guvernator al Lotharingiei și îi oferă titlul de duceMGH Diplomata L.d.K., 125: Kebehart dux regni quod a multis Hlotharii dicitur. La moartea lui Ludovic în 911, nobilii din Lotharingia îl aleg pe Carol al III-lea, suveranul Franciei de est ca rege al Lotharingiei, dar acesta se lovește de opoziția suveranilor Franciei de est. În 925, prin intervenția lui Henric I, teritoriul este readus în componența Franciei de est, iar Gislebert devine duce în 928.

Datorită revoltelor numeroase din teritoriu, în 959, ultimul duce, Bruno, hotărăște împreună cu fratele său, împăratul Otto cel Mare să divizeze ducatul în: Ducatul Lotharingiei Inferioare Ducatul Lotharingiei Superioare

În 1190 Ducatul Lotharingiei Inferioare a fost divizat în numeroase alte feude, în timp ce cel Ducatul Lotharingiei Superioare a devinit Ducatul Lorena, care a supraviețuit până în 1766 când a fost alipit Franței.

Note

Categorie:Istoria Franței Categorie:Istoria Elveției Categorie:Istoria Belgiei Categorie:Istoria Germaniei Categorie:Istoria Țărilor de Jos Categorie:State medievale Categorie:Istoria Sfântului Imperiu Roman