Thomas Corneille () fratele mai mic al dramaturgului Pierre Corneille, a fost un jurist și dramaturg francez.
Biografie
Mai tânăr cu nouăsprezece ani decât fratele său Pierre, Thomas Corneille s-a străduit de-a lungul întregii sale vieți să urmeze calea fratelui său mai mare. El și-a făcut studiile la iezuiți și, după studii umaniste strălucite, a fost, la fel ca fratele său, jurist. S-a căsătorit cu cumnata lui Pierre și a părăsit Rouen pentru Paris în același timp cu acesta, în momentul în care succesele fratelui său l-au atras spre teatru.
El s-a căsătorit cu Marguerite de Lampérière, fiica unui notabil din Les Andelys, în timp ce fratele său Pierre s-a căsătorit cu sora acesteia, Marie (1617-1694). Marie și Thomas au mormintele în biserica Notre-Dame din Les Andelys.
La fel ca Pierre, el a scris mai întâi comedii, inspirate în cea mai mare parte de autori spanioli (s-a inspirat din Jodelet astrologue de d'Ouville pentru a scrie Le Feint Astrologue în 1648 și La Devineresse în 1679) și a reușit chiar să concureze cu succes cu pe terenul comediei burlești, piesa sa Le Geôlier de soi-même (supranumită uneori Jodelet Prince concurentând cu succes cu Le Gardien de soi-même de Scarron în 1655).
În noiembrie 1656, el a debutat pe scena tragică cu Timocrate, al cărei subiect este luat din romanul Cléopâtre de La Calprenède și care a cunoscut un succes imens: jucată timp de șase luni fără întrerupere, cu o succesiune neîntreruptă de — conform legendei — optzeci de reprezentații, aceasta este cea mai lungă serie de reprezentații din întregul său secol. Eroul acestei piese joacă un dublu rol: sub numele de Timocrate, este dușmanul reginei din Argos, iar sub cel de Cléomène, este apărătorul ei și iubitul fiicei sale. În ciuda popularității imense pe care această piesă a cunoscut-o în epoca sa, ea a căzut într-o profundă uitare și nu a mai fost reluată niciodată pe scenă. Conform lui Jean-François de La Harpe, intriga este plină de incidente „puțin plauzibile, dar care totuși nu sunt aduse fără artă”; Pierre-François Tissot consideră, la rândul său, că epoca, puternic orientată spre exagerarea spaniolă și romanesc, a influențat succesul piesei.
A scris, singur sau în colaborare, în jur de patruzeci de piese de teatru. Camma, reine de Galatie este, în opinia lui Tissot, piesa sa cel mai bine condusă și a generat un aflux foarte mare de public; aceasta a influențat piesa Zelmire de Belloy.
Spre deosebire de fratele său, el s-a dedicat tuturor genurilor dramatice — Circé (17 martie 1675), Le Triomphe des dames (7 august 1676) și La Pierre philosophale (23 februarie 1681), cu muzica de Marc-Antoine Charpentier, s-au numărat printre cele mai de succes ale secolului —, operei și comediei cu interludii. Cele trei librete de operă ale sale, Psyché (1678), Bellérophon (1679) și Médée (1693), îl fac, alături de și Jean Galbert de Campistron, unul dintre cei mai importanți libretiști francezi ai secolului al XVII-lea.
El și coautorul său, Donneau de Visé, au primit peste 6 000 de livre pentru La Devineresse ou les Faux Enchantements, cea mai mare sumă plătită în acea perioadă. În cele din urmă, una dintre piesele sale, Le Baron des Fondrières, a avut „onoarea” de a fi prima care a fost huiduită de pe scenă.
În 1677, la patru ani de la moartea lui Molière, la cererea văduvei acestuia, , el a versificat piesa pe care Molière o crease în 1665 sub titlul Le Festin de pierre (care va fi redenumită în 1682 Don Juan ou le Festin de pierre) și a profitat de ocazie pentru a îndulci pasajele cele mai îndrăznețe (scena săracului, în special, dispare complet). Astfel pusă pe afișul de la Théâtre Guénégaud sub același titlu (Le Festin de pierre) și sub numele lui Molière (Thomas Corneille nu a publicat piesa sub numele său decât în 1683), această versiune a trecut, după fuziunea trupelor pariziene, la Comédie-Française în 1680 și a fost reluată până spre mijlocul anilor 1840.
„Cei doi frați erau apropiați și au locuit practic împreună. Potrivit lui Tissot, «Thomas nu schițase încă nici Le Comte d'Essex, nici Ariane [singurele tragedii care se mai joacă pe scenă] când Pierre, adoptând entuziasmul publicului pentru producțiile fratelui său, spunea cu naivitate că ar fi vrut să le fi scris el. Însă nicio urmă de gelozie nu și-a găsit vreodată loc în inima lui; el împărțea cu bucurie regalitatea literară cu cel pe care favoarea momentului părea să-l așeze pe același rang cu el. La rândul său, modestul și bunul Thomas, departe de a accepta onorurile acestei paralele cu fratele său, se bucura el însuși să-l numească marele Corneille»”
Thomas Corneille a fost adesea considerat de unii ca o persoană care nu a fost remarcată decât pentru numele pe care îl purta, în timp ce alții consideră că a avut ghinionul de a avea un frate care îi făcea umbră, așa cum i-ar fi făcut aproape oricui altcuiva. „Modest, amabil, întotdeauna gata să laude meritul altuia, binefăcător, religios fără fast de devoțiune, Thomas poseda toate virtuțile fratelui său, cu mai multă agendă în spirit și mai multă grație în societate”.
În 1685, a ocupat locul rămas vacant la Academia Franceză după moartea fratelui său și a realizat o nouă ediție a lucrării Remarques de în 1687, înainte de a se dedica, în 1694, la Dictionnaire des termes des arts et des sciences, ca supliment al dicționarului Academiei, iar apoi la Dictionnaire universel géographique et historique în 1708. De asemenea, realizase o traducere completă a Metamorfozelor lui Ovidiu în 1697.
Operă dramatică Les Engagements du hasard, comedie (1651) Le Feint astrologue, comedie (1651) Don Bertran de Cigarral, comedie (1653) L'Amour à la mode, comedie (1653) Le Berger extravagant, comedie (1654) Le Charme de la voix, comedie (1655) Le Geôlier de soi-même ou Jodelet prince, comedie (1657) Les Illustres ennemis, comedie (1658) Timocrate, tragedie (1657) Bérénice, tragedie (1659) La Mort de l’empereur Commode, tragedie (1659) Darius, tragedie (1659) Stilicon, tragedie (1660) Le Galant doublé, comedie (1660) Camma, reine de Galatie, tragedie (1661) Maximian, tragedie (1662) Pyrrhus, roi d'Epire, tragedie (1665) Persée et Démétrius, tragedie (1665) Poëmes dramatiques (1665) Antiochus, tragi-comedie (1666) Laodice, tragedie (1668) Le Baron d’Albikrac, comedie (1668) La Mort d'Annibal, tragedie (1670) La Comtesse d’Orgueil, comedie (1671) Ariane, tragedie (1672) Théodat, tragedie (1674) Le Comédien Poète (1673) La Mort d'Achille, tragedie (1674) Circé, tragedie (1675) Don César d’Avalos, comedie (1676) L'Inconnu, comedie (1677) Le Triomphe des dames (1676) Le Comte d'Essex, tragedie (1678) Psyché (1678), libret Bellérophon (1679), libret La Devineresse ou Les Faux Enchantements (1679), în colaborare cu Donneau de Visé La Pierre philosophale (1681) Le Festin de pierre (1683), versificare și adaptare după textul lui Molière L'Usurier (1685) Le Baron des Fondrières (1686) Médée (1693), libret Les Dames vengées (1695) Bradamante, tragedie (1696)
Opere muzicale și literare inspirate de Thomas Corneille Psyché, tragedie în muzică de Jean-Baptiste Lully (1678) (a nu se confunda cu tragedia-balet din 1671, pe text de Pierre Corneille, Molière și ) Médée, tragedie lirică în cinci acte și un prolog de Marc-Antoine Charpentier (1693) Circé, H.496 (Thomas Corneille, divertisment de Donneau de Visé) de Marc-Antoine Charpentier L'inconnu (Donneau de Visé și Thomas Corneille) de Marc-Antoine Charpentier, pierdută Le triomphe des dames (Thomas Corneille) de Marc-Antoine Charpentier, pierdută La pierre philosophale, H.501 (Thomas Corneille și Donneau de Visé) de Marc-Antoine Charpentier Nephté, tragedie lirică în 3 acte de , libret de François Benoît Hoffmann, inspirată de Camma. Creată la 15 decembrie 1789 la Academia Regală de Muzică (Opera din Paris)
Ediții moderne
Note
Bibliografie
Legături externe
Resurse relevante pentru muzică:
Resurse relevante pentru spectacole:
Resurse relevante pentru cercetare:
Resurse relevante pentru mai multe domenii:
Resurse relevante pentru literatură:
Resurse relevante pentru de arte plastice:
Note în dicționare sau enciclopedii generale:
Categorie:Nașteri în 1625 Categorie:Nașteri pe 20 august Categorie:Decese în 1709 Categorie:Decese pe 8 decembrie Categorie:Oameni din Rouen Categorie:Dramaturgi francezi Categorie:Traducători francezi Categorie:Traducători în franceză Categorie:Traducători din latină Categorie:Libretiști de operă Categorie:Membri ai Academiei Franceze