miniatura|240x240px|Obligațiuni grecești miniatura|270x270px|Raportul dintre datoria europeană și PIB Criza datoriilor guvernamentale grecești a început în 2009 și s-a încheiat în 2018. În această perioadă, în Grecia au avut loc multe schimbări. Veniturile multor greci au scăzut, nivelurile șomajului au crescut, alegerile și demisiile politicienilor au modificat radical peisajul politic al țării, parlamentul grec a adoptat numeroase legi de austeritate, iar protestele au devenit evenimente obișnuite în întreaga țară.

Context Grecia a aderat la Comunitățile Europene (ulterior asimilate Uniunii Europene) la 1 ianuarie 1981, inaugurând o perioadă de creștere economică susținută. Investițiile extinse în întreprinderi industriale și infrastructură grea, precum și fondurile de la Uniunea Europeană și veniturile tot mai mari din turism, transport maritim și un sector de servicii în creștere rapidă au ridicat nivelul de trai al țării la niveluri fără precedent. Țara a adoptat moneda euro în 2001, iar în următorii 7 ani, PIB-ul pe cap de locuitor al țării s-a mai mult decât dublat, de la 13.070 USD în 2001 la 28.660 USD în 2008. Guvernul grec, încurajat de Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană, instituții bancare private și comunitatea de afaceri greacă, a contractat, de asemenea, împrumuturi pentru a plăti companii de infrastructură grecești și străine pentru o gamă largă de proiecte de infrastructură, cum ar fi cele legate de Jocurile Olimpice de vară din 2004 de la Atena. Deficitele guvernamentale au fost în mod constant subraportate. Pe măsură ce criza financiară din 2008 a început să afecteze economia Greciei, PIB-ul țării a stagnat între 2008 și 2010, iar capacitatea guvernului de a rambursa datoriile creditorilor săi a fost redusă drastic.

2009

4 octombrie 2009 – Partidul de centru-stânga PASOK câștigă alegerile legislative din Grecia. Partidul a primit 43,92% din voturile populare și 160 din 300 de locuri parlamentare. 20 octombrie 2009 – Deficitul bugetar al Greciei este estimat să ajungă la aproximativ 12,5% din PIB, conform declarațiilor lui George Papaconstantinou, ministrul de finanțe din noul guvern PASOK al Greciei. Acest deficit depășește pragul de 3% din PIB, stabilit în Pactul de stabilitate și creștere pentru toate statele membre ale zonei euro. 22 octombrie 2009 – Fitch, una dintre cele trei mari agenții de rating, retrogradează ratingul de credit al Greciei de la A la A−. 8 decembrie 2009 – Fitch retrogradează ratingul de credit al Greciei de la A− la BBB+. 16 decembrie 2009 – Ratingul de credit al Greciei este retrogradat de Standard and Poor's, o altă agenție dintre cele trei mari de rating de credit. 23 decembrie 2009 – Ratingul de credit al Greciei este retrogradat de Moody's, a treia dintre cele trei mari agenții de rating de credit, de la A1 la A2.

2010

21 ianuarie 2010 – Diferența de randament a datoriei grecești/germane pe 10 ani depășește 300 de puncte de bază (rata dobânzii din Grecia era cu 3% mai mare decât cea din Germania). 9 februarie 2010 – Parlamentul grec adoptă primul pachet de austeritate. Măsurile includ: înghețarea salariilor tuturor angajaților guvernamentali, o reducere cu 10% a bonusurilor și reducerea numărului de ore suplimentare. 3 martie 2010 – Parlamentul grec adoptă cel de-al doilea pachet de austeritate. Măsurile includ: înghețarea pensiilor; creșterea TVA-ului de la 19% la 21%; creșteri ale taxelor pe combustibil, țigări și alcool; creșteri ale taxelor pe bunurile de lux; și reduceri ale salariilor din sectorul public. 9 aprilie 2010 – Fitch retrogradează ratingul de credit al Greciei de la BBB+ la BBB−. 22 aprilie 2010 – Ratingul de credit al Greciei este retrogradat de Moody's de la A2 la A3. 23 aprilie 2010 – Prim-ministrul George Papandreou solicită oficial un plan de salvare internațional pentru Grecia. Uniunea Europeană (UE), Banca Centrală Europeană (BCE) și Fondul Monetar Internațional (FMI) sunt de acord să participe la planul de salvare. 27 aprilie 2010 – Standard & Poor's a retrogradat ratingul de credit al Greciei sub „investment grade” la statutul de obligațiuni nedorite. Standard & Poor's este ultima dintre cele trei mari agenții de rating de credit care a retrogradat ratingul de credit al Greciei în aprilie 2010. 28 aprilie 2010 – Diferența de randament a datoriei pe 10 ani dintre Grecia și Germania depășește 1000 de puncte de bază (rata dobânzii din Grecia era cu 10% mai mare decât cea din Germania). 2 mai 2010 – FMI, prim-ministrul grec Papandreou și alți lideri ai zonei euro convin asupra primului pachet de salvare în valoare de 110 miliarde de euro (143 de miliarde de dolari) pe o perioadă de 3 ani. Guvernul grec a anunțat al treilea pachet de austeritate. 5 mai 2010 – Izbucnesc revolte în toată Grecia, pe măsură ce Grecia devine violentă. Are loc o grevă națională de 48 de ore și demonstrații în două orașe mari. Trei persoane sunt ucise când un grup de persoane mascate a aruncat cocktailuri Molotov într-o sucursală a băncii Marfin Egnatia de pe strada Stadiou. 6 mai 2010 – Parlamentul grec adoptă cel de-al treilea pachet de austeritate. 7 iulie 2010 – Parlamentul grec adoptă reforma pensiilor, o cerință cheie a UE și a FMI. Măsurile includ: creșterea vârstei de pensionare de la 60 la 65 de ani pentru femei. Reformele reduc plățile prospective de la 25% din PIB până în 2050. Reforme suplimentare ale pensiilor vor avea loc în noiembrie 2012. 14 iunie 2010 – Ratingul de credit al Greciei este retrogradat de Moody's de la A3 la Ba1. Retrogradarea vine în urma unei retrogradări anterioare din 27 aprilie 2010. 15 decembrie 2010 – Parlamentul grec adoptă o nouă lege privind companiile de stat. Legea stabilește un plafon pentru salariile lunare și introduce reduceri de 10% pentru salariile peste 1.800 EUR. 23 decembrie 2010 – Parlamentul grec aprobă bugetul de austeritate pentru 2011.

2011

14 ianuarie 2011 – Fitch retrogradează ratingul de credit al Greciei de la BBB− la BB+. 7 martie 2011 – Ratingul de credit al Greciei este retrogradat de Moody's de la Ba1 la B1. 29 martie 2011 – Ratingul de credit al Greciei este retrogradat de Standard and Poor's la BB−. 9 mai 2011 – Standard and Poor's retrogradează ratingul de credit al Greciei de la BB− la B. 20 mai 2011 – Fitch a retrogradat ratingul de credit al Greciei de la BB+ la B+. 25 mai 2011 – Mișcarea Cetățenilor Greci Indignați (cunoscută și sub numele de Mișcarea Piața) începe proteste zilnice. Aceasta este inspirată de o mișcare similară din Spania. 1 iunie 2011 – Ratingul de credit al Greciei este retrogradat de Moody's de la B1 la Caa1. 13 iunie 2011 – Ratingul de credit al Greciei este retrogradat de Standard and Poor's la cel mai scăzut nivel. 17 iunie 2011 – Prim-ministrul efectuează o amplă remaniere a cabinetului, iar Evangelos Venizelos preia funcția de ministru al finanțelor. 29 iunie 2011 – Parlamentul grec a adoptat cel de-al patrulea pachet de austeritate, în ciuda protestelor din fața clădirii parlamentului. Manifestațiile de două zile împotriva proiectului de lege devin violente, protestatarii ciocnindu-se cu poliția în fața parlamentului grec și în alte zone din centrul Atenei. Măsurile din pachetul de austeritate includ noi taxe și noi reduceri ale salariilor lucrătorilor. 13 iulie 2011 – Fitch retrogradează ratingul de credit al Greciei de la B+ la CCC. 25 iulie 2011 – Ratingul de credit al Greciei este retrogradat de Moody's la Ca−. 27 iulie 2011 – Standard and Poor's retrogradează ratingul de credit al Greciei de la CCC la CC. 8 august 2011 – Indicele general al Bursei de Valori din Atena scade sub 1000 de puncte, cel mai scăzut nivel din ianuarie 1997. 11 septembrie 2011 – Parlamentul grec impune o nouă taxă pe proprietate care va fi colectată prin factura de electricitate. 20 octombrie 2011 – Parlamentul grec adoptă cel de-al cincilea pachet de austeritate, pe fondul protestelor și revoltelor violente din fața clădirii parlamentului. 27 octombrie 2011 – Investitorii sunt de acord cu o „reducere” de 50% la convertirea obligațiunilor existente în împrumuturi noi. 28 octombrie 2011 – Un protest anti-austeritate din Salonic a forțat anularea unei parade comemorative pentru o sărbătoare națională. Incidente similare au loc și în alte câteva orașe grecești. 31 octombrie 2011 – Prim-ministrul grec Papandreou solicită un vot de încredere și un referendum pentru aprobarea acordului de la summitul UE din săptămâna precedentă privind reducerea datoriei Greciei. 4 noiembrie 2011 – Papandreou câștigă votul de încredere cu 153 de voturi la 145. 6 noiembrie 2011 – Prim-ministrul Papandreou demisionează. 10 noiembrie 2011 – Lucas Papademos devine noul prim-ministru al Greciei, în calitate de lider al unui guvern de coaliție format din partidele PASOK, Noua Democrație și LAOS. Decembrie 2011 – Canalul de televiziune privat grecesc Alter își încetează emisia din cauza dificultăților financiare.

2012

12 februarie 2012 – Parlamentul grec adoptă cel de-al șaselea pachet de austeritate pe fondul protestelor violente. Multe clădiri din centrul Atenei sunt incendiate în timpul revoltelor. 21 februarie 2012 – Cel de-al doilea pachet de salvare este finalizat. Acesta aduce suma totală a planurilor de salvare din zona euro și FMI la 246 de miliarde de euro până în 2016, ceea ce reprezintă 135% din PIB-ul Greciei în 2013. 9 martie 2012 – Randamentele obligațiunilor grecești pe 10 ani ating un vârf de 44,21% în ajunul restructurării datoriilor. 83,5% dintre deținătorii de obligațiuni grecești sunt din sectorul privat. 4 aprilie 2012 – Un farmacist pensionar se sinucide la mică distanță de parlamentul Greciei, ca act de protest împotriva austerității. El devine un simbol pentru grupurile care se opun măsurilor de austeritate, iar la Atena izbucnesc ciocniri violente între poliție și demonstranți. 6 mai 2012 – Au loc alegeri. Partidul Noua Democrație câștigă, dar cu o cotă mai mică din votul popular și mai puține locuri decât la alegerile anterioare. Partidul PASOK, aflat la guvernare, se prăbușește, în timp ce mai multe voturi merg către partidele de stânga (Syriza, KKE și DIMAR) și partidele de dreapta (ANEL, XA). Niciun partid nu câștigă majoritatea locurilor în parlament. 16 mai 2012 – Nu se poate forma un guvern de coaliție, așa că Panagiotis Pikramenos preia funcția de prim-ministru interimar. Sunt convocate alegeri anticipate pentru 17 iunie. 25 mai 2012 – Indicele general al Bursei de Valori din Atena scade sub 500 de puncte. 17 iunie 2012 – Au loc alegeri anticipate. Partidul Noua Democrație conduce, câștigând 29,7% din voturile populare, dar nu obține majoritatea locurilor în parlament. Patru zile mai târziu, se formează un guvern de coaliție între Noua Democrație, PASOK și DIMAR. Antonis Samaras, președintele Noii Democrații, devine noul prim-ministru. 7 noiembrie 2012 – Parlamentul grec adoptă cel de-al șaptelea pachet de austeritate. Măsurile de austeritate sunt necesare pentru ca Grecia să primească următoarea tranșă, a doua salvare economică, în valoare de 31,5 miliarde de euro. Proteste au loc în fața parlamentului. Măsurile de austeritate includ: reduceri ale pensiilor publice în medie între 5% și 15% prin eliminarea a două bonusuri sezoniere; o creștere a vârstei de pensionare de la 65 la 67 de ani; reduceri salariale suplimentare pentru funcționarii publici de până la 20%; și reduceri salariale din sectorul public de până la 30%. 11 noiembrie 2012 – Parlamentul grec adoptă bugetul de austeritate pentru 2013.

2013

28 aprilie 2013 – Parlamentul grec aprobă un proiect de lege privind reforma: acesta desființează 15.000 de locuri de muncă la stat până la sfârșitul anului 2014, inclusiv 4.000 în 2013; facilitează concedierea funcționarilor publici; crește programul de lucru al profesorilor; și reduce impozitul pe proprietate cu 15%. 11 iunie 2013 – Parlamentul grec închide serviciul public de radiodifuziune al țării, ERT.