miniatura|Un lucrător public care analizează deșeuri coletate pentru a fi reciclate, ca parte a unui studiu despre caracterizarea deșeurilor Garbologia ( ) reprezintă studiul gunoiului modern, în special cel rezultat în urma consumului, în cadrul domeniului arheologiei și al științei mediului. Garbologia reprezintă, de asemenea, căutarea informațiilor în materiale aruncate, în cadrul unei investigații. Asta include căutatul în pubele de către jurnaliști, hackeri, activiști și investigatori privați.

Ca subdomeniu al antropologiei și al arheologiei contemporane, garbologia implică studierea comportamentelor și a obiceiurilor legate de gestionarea deșeurilor și a gropilor de gunoi pentru a înțelege mai bine culturile umane și a reduce problemele de mediu. William Rathje este pionierul garbologiei, acesta inițiind domeniul în 1973 la Universitatea din Arizona. Proiectul de Gunoi din Tucson (Tucson Garbage Project) a studiat conținutul deșeurilor menajere și percepția populației în ceea ce privește gunoaiele, și a identificat inclusiv neînțelegerile comune pe care le avea lumea despre gropile de gunoi. În educația despre știința mediului, influențată de munca lui Rathje, studiul garbologiei include învățarea despre minimizarea deșeurilor și activități de caracterizare a deșeurilor.

Practica căutării după informații prin coșurile de gunoi ale altora nu are un nume standardizat, însă în 1971, scriitorul american A.J. Weberman a descris această practică controversată a lui ca „garbage-ology” (gunoi-ologie), ceea ce i-a influențat și pe alții să folosească termenul de garbologie. Această formă de a căuta prin pubele este denumită câteodată „trashing” sau „information diving”. Denumirea de „binology” este comună în engleza britanică, în special în domeniul jurnalistic de tabloide. Ca practică săvârșită de către agenți de informație pentru aplicarea legii, este numită, încă din anii 1950, „trash cover”, „trash pull” sau „garbage pull”.

Termenul de garbologie este folosit drept un cuvânt hazliu referitor gestionarea generală a deșeurilor, cum ar fi să numești gunoierii „garbologiști”, termen folosit pentru prima oară în anii 1960.

Arheologie

Context Când este săvârșită prin metode arheologice, practica garbologiei este o formă de arheologie contemporană și de arheologie comportamentală. Arheologia include studiul gunoaielor, deoarece gunoiul face parte din cultura materială, un izvor bogat de informații despre oameni. Gunoiul antic găsit în haznale și în alte tipuri de depozite oferă perspective importante despre viețile cotidiene și obiceiurile culturale ale oamenilor trecutului ce pot fi aflate studiind, printre altele, resturi de mâncare, urme de polen din plante și scule stricate.

Lucrări ale Universității din Arizona miniatura|O groapă de gunoi din Colorado în 1972 În contextul grijilor de la începutul anilor 1970 în ceea ce privește gunoiul urban și gropile de gunoi din Statele Unite, în timp ce mișcarea modernă despre mediu se dezvolta, profesorul de arheologie de la Universitatea din Arizona, William Rathje, a devenit interesat de a compara declarațiile și comportamentele oamenilor în relație cu gunoiul acestora. Inspirația i-a venit de la niște proiecte ale studenților, ce studiau gunoiul local ca parte a culturii materiale, dar și de la un articol al lui Weberman pe care îl citise despre „garbologie”. Proiectul de Gunoi din Tucson a început în anul 1973 prin niște sondaje legate de gunoaiele din gospodăriile oamenilor, extinzându-se apoi prin excavări ale gropilor de gunoi în 1987. Rathje a publicat o carte despre gunoi în 1992, intitulată „Gunoi! Arheologia gunoiului” (), care include observații din Proiectul de Gunoi din Tucson.

De exemplu, Rathje a descoperit, alături de colaboratorii săi, că americanii aveau câteva convingeri greșite în ceea ce privește conținutul gropilor de gunoi municipale. Conform unor sondaje din anii 1980, oamenii credeau că ambalajele de fast food, scutecele și polistirenul ocupau în total măcar 40% din spațiul dintr-o groapă de gunoi, însă aceste materiale ocupau de fapt mai puțin de 5% din volumul gunoiului dintr-o groapă. Pe de altă parte, gropile de gunoi aveau mai multe deșeuri de hârtie și deșeuri rezultate din procese de construcție și demolare, comparativ cu așteptările oamenilor. Rathje a descoperit, de asemenea, că materialele din gropile de gunoi se descompun mult mai greu decât este preconizat.

Pentru a finanța cercetările din cadrul Proiectului de Gunoi, Rathje a obținut subvenție guvernamentală și a semnat contracte cu companii precum Frito-Lay, Procter & Gamble și Miller Brewing Company. Cercetările garbologice au rezultat în diferite industrii ce doreau să demonstreze faptul că deșeurile provocate de produsele vândute de ei sunt (sau nu sunt) importante în fluxul de gunoi și în mai multe municipalități care își doreau să afle dacă pot scoate vreun ban din anumite părți ale gunoiului pe care îl colectează.

Știința mediului miniatura|Niște studenți de la Universitatea din Michigan care efectuează un studiu de caracterizare a deșeurilor Oamenii care predau știința mediului folosesc uneori termenul de garbologie pentru a se referi la studiul deșeurilor și la îmbunătățirea gestionării deșeurilor. În 2007, fundația PAST a dezvoltat o programă pentru elevii de gimnaziu și liceu, numită „Garbologie”, fiind inspirată de munca lui Rathje. În cadrul acestei programe elevii învățau despre reducerea deșeurilor, reciclare și compost. Printre activitățile de garbologie din școli și universități se numără caracterizarea deșeurilor, unde elevii sortează și analizează o mostră de gunoi dintr-o clădire. Elevii evaluează materialele din gunoi și identifică cât de mult ar fi putut fi reciclat. Garbology Kids, o serie de cărți scrisă de Sabbinthry Persad, învață copiii lecții despre reciclare și despre reutilizarea materialelor. Titlul acestei serii a fost și el inspirat de munca lui Rathje.

Într-o carte din 2012, „Garbologia: povestea noastră murdară de dragoste cu gunoiul” (), jurnalistul Edward Humes a discutat despre starea în care se află gestionarea deșeurilor, de la peticele de gunoi ce se află în ocean și până la eforturile municipale de a gestiona gunoiul, cum ar fi groapa de gunoi din Puente Hills. A estimat că americanul de rând produce 102 tone de deșeuri în timpul vieții. A adăugat faptul că Portland, Oregon se gândea să implementeze digestoare anaerobe și gazeificare cu plasmă pentru a descompune mai eficient gunoiul. A descris de asemenea eficacitatea gestionării deșeurilor în Copenhaga, unde o cantitate mare de gunoi este incinerată în instalații de valorificare energetică a deșeurilor și doar o cantitate minusculă ajunge în gropi.

Centrul retragerii luterane din Holden Village, Washington, folosește termenul de garbologie pentru a se referi la sortarea deșeurilor comunale, separarea și eliminarea gropilor de gunoi, reciclare și deșeuri ce pot fi compostate. Holden a angajat un „garbologist” care îi gestionează deșeurile din sat, acesta conducând inclusiv membrii comunității în ceea ce privește sortarea gunoaielor.

Utilitate investigativă miniatura|Weberman, făcând o demonstrație de garbologie în anii 1970 (fotografie realizată de Chip Berlet) A.J. Weberman a popularizat cuvântul „garbage-ology” în 1971 într-un articol de pe coperta revistei Esquire despre căutatul prin gunoaiele celebrităților, cum ar fi cel al lui Bob Dylan, după informații jurnalistice. În acest sens, garbologia este o unealtă investigativă valoroasă pentru oamenii legii, jurnaliști, spioni corporativi, investigatori privați, paparazzi, activiști, istorici și alte feluri de investigatori. Asta nu se limitează doar la sortarea fizică a hârtiilor dintr-o pubelă, ci include chiar și analizarea fișierelor de calculator scoase la loc din Recycle bin.

FBI-ul a efectuat analize asupra gunoaielor a diverse organizații considerate subversive în anii 1950 și a continuat să le efectueze ca parte a unor investigații, precum cea din 1993 pentru a aduna dovezi împotriva lui Aldrich Ames. În anii 1990, fundația Trinity a găsit dovezi în pubelele în care televanghelistul Robert Tilton aruncase hârtiile cu cereri de rugăciune după ce scosese banii din ele. Investigatorul Benjamin Pell a vândut presei britanice, în anii 1990, informații aflate din actele aruncate la gunoi de oamenii înstăriți. În engleza britanică această practică a fost denumită „binology”.

Pe la mijlocul anilor 1970 și 80, phone phreak-erii și hackerii de calculatoare au folosit tehnica căutatului prin gunoaie, pe care o denumeau garbologie sau „trashing” ca strategie pentru a găsi manuale de utilizator și alte informații pentru a-i ajuta cu ingineria socială implicată în eludarea măsurilor de siguranță. Pionieri în ale hacking-ului, printre care se numără Masters of Deception și Susan Headley au folosit această metodă pentru a afla despre sistemele puse la punct de companiile de telefonie. În cartea lui Weberman din 1980 „Viața mea în Garbologie” (), acesta povestește despre inginerul Jerry Neil Schneider, care a găsit documente prin pubelele companiei Pacific Bell care l-au ajutat să obțină fraudulent echipament de la aceștia în anii 1970.

Măsuri de protecție împotriva extragerii neautorizate de informație din materialele aruncate, cum ar fi distrugătoarele de documente și distrugerea hard drive-urilor înainte de a le arunca, fac parte din securitatea informației fizice. De exemplu, pe la începutul anilor 2000, doi absolvenți MIT au reușit să facă rost de informații de card de credit și declarații fiscale de pe hard-uri la mâna a doua, fiindcă datele pe acestea nu fuseseră șterse cum trebuie. La situri de reciclare a deșeurilor electronice mai vin escroci care încearcă să extragă parole și alte informații personale de pe hard drive-uri aruncate, pentru a le folosi apoi la fraudă de card de credit sau pentru furt de identitate.

Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite a stabilit în timpul cazului California v. Greenwood din 1988 că o căutare prin gunoi fără mandat de percheziție nu încalcă al Patrulea Amendament, ceea ce le permite autorităților să folosească așa-numitele „trash pulls” sau „garbage pulls”. Mai multe județe și orașe din Statele Unite au ordonanțe împotriva recuperării neautorizate a materialelor din gunoi, considerând-o încălcare a proprietății private și furt de gunoi.

Note

Vezi și Gunoi spațial Arheologie antropologică Arheologie experimentală

Lectură suplimentară

Categorie:Managementul deșeurilor Categorie:Securitatea calculatoarelor