Concilierea este o procedură de soluționare alternativă a litigiilor prin care părțile implicate într-un litigiu apelează la un terț neutru, numit conciliator, pentru a le ajuta să își reducă divergențele și să ajungă la o soluție acceptabilă. Conciliatorul se poate întâlni cu părțile atât separat, cât și împreună, urmărind să reducă tensiunile, să faciliteze comunicarea, să clarifice aspectele aflate în dispută și să sprijine părțile în identificarea unei soluții reciproc acceptabile.
Spre deosebire de soluționarea unui litigiu în instanță sau prin arbitraj, concilierea este, de regulă, o procedură voluntară, confidențială și flexibilă, prin care părțile încearcă să ajungă la o soluționare amiabilă, fără ca rezultatul să le fie impus de un terț.Conciliatorul sprijină părțile în identificarea unei soluții, dar nu are competența de a tranșa el însuși litigiul sau de a impune părților o anumită soluție. De regulă, conciliatorul nu desfășoară o procedură de administrare a probelor, nu audiază martori, nu emite o decizie asupra fondului litigiului și nu pronunță o hotărâre arbitrală.
Procedura de conciliere În procedurile consensuale, concilierea începe după ce părțile acceptă participarea la aceasta. Această formă de soluționare alternativă poate fi utilizată, printre altele, în litigii privind proprietatea intelectuală, în cadrul procedurii legislative a Uniunii Europene, prin comitetul de conciliere, în cadrul eforturilor de pace și în unele dispute comunitare, inclusiv în comunități locale și în litigii privind locuințele.
Recurgerea la conciliere poate fi prevăzută printr-o clauză contractuală, înainte de apariția litigiului, sau poate fi convenită după declanșarea acestuia. Concilierea poate fi utilizată și pentru soluționarea unor litigii privind proprietatea intelectuală.
Părțile pot desemna conciliatorul de comun acord sau acesta poate fi numit prin intermediul unei instituții competente. Conciliatorul colectează apoi informațiile necesare pentru a înțelege preocupările și obiectivele fiecărei părți. Acesta sprijină părțile în apropierea de o soluție. În litigiile de drept internațional, procedura poate presupune și intermediere indirectă, conciliatorul purtând discuții separate și succesive cu părțile care nu negociază direct.
În comparație cu judecata în instanță sau arbitrajul, concilierea nu transferă unui terț competența de a tranșa litigiul. În formele sale consensuale, aceasta este o procedură voluntară, confidențială și flexibilă, prin care părțile încearcă să ajungă la o soluționare amiabilă, fără ca rezultatul să le fie impus de un terț. Unii conciliatori își desfășoară activitatea sub egida unor organizații neguvernamentale,iar alții lucrează pentru instituții publice, precum Federal Mediation and Conciliation Service din Statele Unite și Advisory, Conciliation and Arbitration Service (Acas) din Regatul Unit. Personalul Acas include un conciliator-șef, sprijinit de o echipă de conciliatori.Advisory, Conciliation and Arbitration Service, Joanna Nunn announced as new Chief Conciliator at Acas, publicat la 31 octombrie 2025; accesat la 21 noiembrie 2025.
Raportul cu medierea Terminologia nu este uniformă, iar raportul dintre conciliere și mediere diferă în funcție de sistemul juridic și de domeniul în care sunt utilizate. Unele reglementări și lucrări de specialitate disting procedurile în funcție de gradul de intervenție al terțului, conciliatorul fiind uneori autorizat să formuleze propuneri de soluționare. În documentele sale actuale, Comisia Națiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internațional utilizează termenul „mediere” într-un sens larg, care include și procedurile denumite „conciliere”.
În România În dreptul român, concilierea este reglementată în mai multe domenii distincte, între care conflictele colective de muncă și soluționarea litigiilor dintre consumatori și comercianți.
Conflictele colective de muncă Legea dialogului social nr. 367/2022 reglementează concilierea conflictelor colective de muncă drept o etapă obligatorie a procedurii de soluționare a acestora. În cazul conflictelor declanșate la nivelul unei unități, sesizarea în vederea concilierii este adresată inspectoratului teritorial de muncă, iar în cazul celor declanșate la nivelul unui grup de unități, al unui sector de negociere colectivă sau la nivel național, aceasta este adresată ministerului responsabil cu dialogul social.
Autoritatea competentă desemnează, în termen de trei zile lucrătoare de la înregistrarea sesizării, o persoană care să participe la conciliere și convoacă părțile într-un termen de cel mult șapte zile lucrătoare de la desemnarea acesteia. Dacă părțile ajung la un acord asupra revendicărilor formulate, conflictul colectiv de muncă se consideră încheiat. În cazul unui acord parțial, procesul-verbal consemnează atât revendicările soluționate, cât și pe cele rămase nesoluționate. Dacă procedura de conciliere nu conduce la soluționarea conflictului, părțile pot hotărî, prin consens, inițierea procedurii de mediere sau arbitraj.
Litigiile dintre consumatori și comercianți Cadrul general pentru soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți a fost instituit prin Ordonanța Guvernului nr. 38/2015, adoptată pentru transpunerea Directivei 2013/11/UE. Ordonanța prevede că procedurile trebuie să fie independente, imparțiale, transparente, eficace, rapide și echitabile.
În domeniul bancar, ordonanța a prevăzut înființarea Centrului de Soluționare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar (CSALB), ca entitate autonomă și fără scop lucrativ, destinată litigiilor dintre consumatori și instituțiile supravegheate sau monitorizate de Banca Națională a României. Litigiile înaintate centrului sunt examinate de membrii Corpului conciliatorilor, care trebuie să fie independenți, imparțiali și să dispună de expertiza necesară. În procedura bazată pe propunerea unei soluții, aceasta produce efecte numai dacă este acceptată de ambele părți, care se pot retrage din procedură.
Pentru piața financiară nonbancară funcționează Entitatea de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar (SAL-FIN), organizată în cadrul Autorității de Supraveghere Financiară. SAL-FIN organizează și administrează proceduri de soluționare alternativă a litigiilor dintre consumatori și entitățile autorizate, reglementate sau supravegheate de ASF.
Concilierea directă în procedura civilă Vechiul Cod de procedură civilă prevedea, prin articolul 7201, o procedură prealabilă de conciliere directă pentru procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani. Înainte de sesizarea instanței, reclamantul trebuia să încerce soluționarea litigiului direct cu cealaltă parte și să îi comunice în scris pretențiile, temeiul juridic și actele doveditoare. Dispozițiile respective au fost abrogate, iar procedura concilierii directe dintre profesioniști nu a fost preluată în noul Cod de procedură civilă.
Note
Categorie:Drept procesual