Un piercing Nefertiti este un piercing genital feminin care reprezintă o combinație între un piercing vertical în gluga clitoridiană și un Piercing Christina.
Istoric Originile piercingului Nefertiti datează de la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, din Statele Unite ale Americii. Artistul tatuator Shane Munce este cel mai adesea creditat pentru creșterea în popularitate a acestui piercing.
Un factor cheie în dezvoltarea sa a fost crearea unei alternative mai sigure la mult mai periculosul Piercing Isabella, un alt piercing genital feminin care poate duce la leziuni ale nervilor sau la pierderea sensibilității. Piercingul a fost conceput pentru a rezolva această problemă de siguranță prin îmbinarea a două tehnici existente într-o singură amplasare verticală, răspunzând astfel cererii pentru un asemenea aspect estetic. Practicanții au conectat intrarea unui piercing Christina din partea superioară a muntelui lui Venus cu ieșirea unui piercing vertical în gluga clitoridiană (VCH). Această abordare a ocolit nervii principali pentru a evita complicațiile asociate cu piercingul Isabella.
Piercingul este numit după Regina Nefertiti din Egiptul Antic, fiind inspirat de linia gâtului ei, renumită pentru lungimea sa, sugerând distincție și eleganță, deși nu există dovezi istorice privind practicarea acestui tip de piercing în perioada Egiptului Antic.
Anatomie și poziționare Piercingul Nefertiti străpunge zona de lângă muntele lui Venus și iese prin gluga (prepuțul) clitoridiană. Canalul perforat nu este un tunel drept, ci prezintă o curbură, ceea ce necesită utilizarea unei tije curbate (curved barbell).
Bijuterii Bijuteriile constau dintr-o tijă curbată (curved barbell), de obicei de calibru 14g (1,6 mm) sau 12g (2,0 mm), în funcție de anatomie și de preferința tehnicianului. Cel mai utilizat material este titanul de grad implantabil, datorită biocompatibilității sale ridicate și riscului scăzut de reacții alergice. Uneori sunt folosite tije flexibile, din cauza presiunii care se poate exercita asupra piercingului prin traversarea unei mase mari de țesut.
Riscuri Vindecarea poate fi de lungă durată, având în vedere cantitatea de țesut prin care trebuie să treacă bijuteria. Unele surse sugerează o durată inițială de vindecare de 6-12 luni. Pot apărea complicații precum: Infecția – riscul de infecție bacteriană crește dacă regulile de îngrijire nu sunt respectate sau sunt neglijate. Migrarea – cunoscută popular sub numele de „efectul de tăietor de brânză”, poate apărea în timp, în special în această zonă anatomică. Respingerea – depinde de organismul fiecărei persoane și de îngrijirea ulterioară, bijuteria fiind împinsă treptat în afara țesutului pentru ca rana să se poată închide.
Note
Categorie:Piercinguri genitale feminine