Clubul de Rock din Leningrad (în ) sau LenRokKlub () a fost o organizație sovietică publică și de concerte, înființată la 7 martie 1981. A fost creată la Leningrad și a existat până la începutul anilor 1990.
Clubul de Rock din Leningrad, aflat pe strada Rubinștein, la numărul 13, nu era un club rock tipic, de felul celor existente atunci în Occident (iar mai recent și în Rusia). Semăna mai degrabă cu un amestec între o casă de cultură (cu o sală de 200 de locuri) și Uniunea Compozitorilor din URSS, având propriul sistem de membri. Clubul era condus inițial de Ghenadi Zaițev, iar din 1982 de Nikolai Mihailov.
Exemplul Clubului de Rock din Leningrad i-a inspirat la vremea respectivă pe entuziaștii din diferite orașe și chiar sate ale țării să-și creeze propriile cluburi rock după modelul celui leningrădean, cele mai cunoscute fiind Laboratorul de Rock din Moscova și Clubul de Rock din Sverdlovsk.
Istorie Primele încercări de reunire a muzicienilor din Leningrad pentru organizarea activității concertistice datează din 1970-1971. Din 1973, inițiativa legalizării unui rock-club a apărut în total de patru ori. Asocierea cu sindicatele, cărora le aparținea Casa Interunională de Creație Amatoare din Leningrad (LMDST), permitea organizarea legală a concertelor și evitarea atenției organelor de ordine. Consiliul regional al sindicatelor a alocat 15.000 de ruble pentru echipament. A fost instituit un sistem de avizare cenzorială a textelor cântecelor, de care răspundea jurnalista Nina Baranovskaia. În club se țineau seminare despre estetica rockului și poezia rock, iar un studio de ritm era de asemenea activ.
La 7 martie 1981, în sala LMDST a avut loc primul concert al LenKlub Liubitelei Muzîki. Au participat Piknik, Rossiane, Mifî și Zerkalo. Această zi este considerată data fondării clubului, însă denumirea de „club rock” a început să fie folosită abia din 1982, când administrația i-a îndepărtat din KLM pe organizatorii clubului considerați cei mai „revoluționari” și mai liber-cugetători. Curând a fost ales un nou consiliu, condus de Nikolai Mihailov. După cum observa Andrei Burlaka, „în prima jumătate a anilor '80, când nomenclatura de partid lupta cu disperare împotriva oricărei manifestări de gândire diferită, inclusiv împotriva pasiunii tinerilor pentru muzica rock, capacitatea de a aplana conflicte, de a găsi compromisuri, de a purta discuții în birourile înalte și, în general, de a naviga între ciocanul puterii sovietice și nicovala libertății rock-and-roll-ului era neprețuită - de aceea Mihailov a mai fost ales de câteva ori la rând președinte al clubului”.
Clubul rock nu se ocupa numai de concerte, ci organiza și festivaluri. La festival, fiecare formație trebuia să prezinte publicului și juriului un program nou. Primul festival a avut loc în 1983, iar de atunci și până la închiderea clubului a fost organizat anual. În acea perioadă, clubul a lansat formații precum Kino, Alisa, Televizor, Pop-mehanika și altele, care au devenit ulterior clasice ale rockului rusesc.
La mijlocul și sfârșitul anilor 1980, controlul administrativ asupra LRK a început să slăbească, iar în club au fost primite formații care anterior nu puteau fi admise din cauza suspiciunilor ideologice, precum Avtomaticeskie udovletvoriteli, Narodnoe opolcenie, Iugo-Zapad și altele. Mai mult, clubul a început să primească formații și din alte regiuni ale URSS. Astfel, DDT a cunoscut la Leningrad o a doua naștere. În 1989 a cântat aici Grajhdanskaia oborona; pe scena LRK au mai apărut Piotr Mamonov și formația Ciaif. În februarie 1987, clubul a fost vizitat de Yoko Ono, iar în 1988 Scorpions a venit spontan și a susținut un concert.
Totuși, perestroika a avut și consecințe negative pentru club. Principalele „vedete” ale acestuia, Kino și Alisa, s-au mutat la Moscova în a doua jumătate a anilor 1980, iar muzicienii rock preferau tot mai mult să cânte în săli de concert mari. Unele formații puteau chiar să călătorească în afara URSS fără documente speciale, astfel încât nevoia de club a dispărut. În octombrie 1988 a avut loc ultima adunare generală a clubului. După aceasta, clubul, ca uniune a muzicienilor independenți, și-a încetat de facto existența, iar pe teritoriul său a apărut Centrul muzical pentru tineret Clubul de Rock din Leningrad, devenit succesorul vechiului club.
thumb|224px|Indicator stradal de la nr. 13 de pe strada Rubinștein, din anii 1980, în Kamceatka În 1989-1991, clubul a reușit să organizeze două acțiuni importante. În 1989, LRK a participat la mișcarea internațională Next-stop Rock'n'roll, al cărei scop era apropierea tinerilor sovietici de cei din Danemarca, Suedia, Norvegia, Groenlanda și Islanda. A fost lansat albumul live dublu Laika, cu participarea unor formații sovietice și daneze. În 1991 a avut loc un festival dedicat aniversării a 10 ani a clubului, în cadrul căruia, pe lângă concerte, a fost prezentată expoziția „Realii russkogo roka”, cu materiale de arhivă despre activitatea LRK, dintre care cea mai mare parte a dispărut ulterior. Al optulea festival, desfășurat în martie 1991 cu ocazia celei de-a zecea aniversări a clubului, a fost ultimul eveniment organizat de „vechiul” club.
În anii 1990, ca urmare a destrămării URSS și a reformelor economice, clubul rock a început să cedeze locul micilor cluburi rock de tip occidental, pe de o parte, și discotecilor, rave-urilor și cluburilor de noapte, pe de altă parte. În decembrie 1995 a avut loc al IX-lea festival al clubului, iar în noaptea de 29 spre 30 martie 1996, la Gighant-Holl, s-a desfășurat un concert dedicat aniversării a 15 ani a clubului. Cu toate acestea, potrivit Innei Volkova: „În anii '90, Clubul de Rock din Leningrad nu mai era atât de minunat, cu regulile acelea amuzante de admitere de care râdea toată lumea, dar pe care le respecta cu strictețe. <…> Regulile au început să dispară undeva, fiindcă dezordinea care începuse în țară își cerea drepturile și acolo. Oamenii nu mai intrau în clubul rock, ci ieșeau din această plasă, pentru că puteau trăi mai larg și mai liber”. Nici informațiile făcute publice despre patronajul KGB nu puteau spori simpatia față de club (vezi mai jos).
Potrivit lui Andrei Burlaka: „Din când în când aveau loc concerte în fostul «colț roșu» al LMDST, unde clubul se mutase în 1987; la mijlocul anilor '90 spațiul a fost renovat și s-a deschis un bar; timp de câțiva ani a funcționat un magazin de muzică, creat de Igor «Panker» Gudkov și Igor «Pinocet» Pokrovski, dar până la sfârșitul deceniului orice activitate din curtea conacului istoric de pe Rubinștein 13 dispăruse”. În cele din urmă, în primăvara anului 1998, teatrul Zazerkalie a evacuat de la această adresă Casa Interunională de Creație Amatoare din Leningrad, iar la sfârșitul anului 2000 și clubul rock însuși, care a rămas fără sediu.
Anii 2000 și tentativele de renaștere a LRK La 20 octombrie 2000, la Palatul Sporturilor Iubileinîi, a avut loc un concert dedicat aniversării a 20 de ani a clubului. Au participat atât formații care fuseseră membre ale clubului, cât și unele fără legătură cu acesta: Televizor, Pilot, Sankt-Peterburg, NEP, Natalia Pivovarova, KNR (Kadîrov-Nikolaev-Rîbin), Dva samoliota, Nocinîe Snaiperî, Novaia zemlia, Kirill Komarov și Konstantin Arbenin, Kradenoe Solnțe, Maksim Leonidov, Veaceslav Butusov, DDT și Cij & Co. O parte dintre interpretări a fost lansată pe discul 20 let piterskomu rok-klubu. Câteva luni după acest concert, clubul și-a pierdut definitiv sediul de la nr. 13, strada Rubinștein, și a urmat o lungă perioadă de inactivitate. În noiembrie 2006, pe două scene au avut loc manifestări importante dedicate aniversării a 25 de ani a Clubului de Rock din Leningrad: între 16 și 21 noiembrie s-a desfășurat o expoziție-festival la Manejul Konnogvardeiski, iar la 19 noiembrie, la Palatul Sporturilor Iubileinîi, a avut loc un concert la care au participat 14 formații, printre care DDT, Cij & Co, Nocinîe Snaiperî, Televizor, Opasnîe Sosedi, Aukțîon și Raznîe liudi. Tot în 2006, la Sankt Petersburg au avut loc manifestări mai mici dedicate aniversării clubului. De ziua sa, la 7 martie 2006, s-au desfășurat o conferință de presă și un concert la clubul-muzeu Kamceatka, la care au fost prezenți Nikolai Mihailov, Vladimir Rekșan, Mihail Borzîkin, Dmitri Șaghin, Oleg Garkușa și George Gunițki, iar pe scenă au cântat Aveniu, Natalia Pivovarova, Grigori Sologub, Andrei Mașnin, Aleksandr Cernețki, Vsevolod Graci, Ella Tolmaciova și Dmitri Mulîghin (Voron Kutha). La 22 aprilie 2006, în sala Krîșa a Grand Hotelului Europe a avut loc un concert cu circuit închis la care au participat Nikolai Mihailov, Televizor, Tequilajazzz, Piknik și Mifî. După aceste manifestări, însă, nu a urmat nicio activitate ulterioară a clubului. În 2007, cu ocazia aniversării a 25 de ani a LRK, în cadrul proiectului „Arhiv russkogo roka” a fost lansată o serie de DVD-uri cu înregistrări de arhivă ale concertelor unor muzicieni rock. Prezentarea proiectului a avut loc la 9 martie 2007 în librăria Bukvoed. Au fost prezenți George Gunițki (Akvarium, critic rock), Evgheni Fiodorov (Tequilajazzz, Obiekt nasmeșek), Nikolai Mihailov (directorul Clubului de Rock din Leningrad), Mihail Borzîkin (Televizor) și alți muzicieni, precum și invitații speciali, formația Kocevniki (Savoïarî). În ianuarie 2008, la Sankt Petersburg, în Casa de Cultură Țiurupa de pe Canalul Obvodnîi, a avut loc o reuniune a foștilor membri ai comitetului de organizare al LRK. La întâlnire au fost prezenți Andrei Burlaka (redactor al almanahului RIO, istoric și jurnalist rock, membru al consiliului în 1984-1989), Mihail Borzîkin (Televizor, membru al consiliului în 1986-1989), George Gunițki (Roksi, membru al consiliului în 1983-1986), Nikolai Mihailov (fost membru Piknik, membru al consiliului din 1981 și președinte din același an până în 1989), Serghei Osipov (fost membru Televizor, responsabil de sonorizarea clubului în 1985-1989), Vladimir Rekșan (Sankt-Peterburg, coordonator al seminarului de poezie rock), Iuri Ruliov (formația Patriarhalnaia vîstavka), Mark Bomștein (claviaturist al Djunglea), Oleg Ahmerov (administrator al formațiilor Nokaut și Skoraia pomoșci), Pavel Pirogan (director al formațiilor MODEST și Provinția și reprezentant al clubului Fabric din Hamburg) și Andrei Mitroșin (formația KAMIKAZE). Întâlnirea a avut loc la inițiativa administratorului Casei de Cultură Țiurupa, Andrei Antonov, conducătorul centrului de producție Muzîka XXI.
La 26 martie 2008, la Manejul Primului Corp de Cadeți, a avut loc un concert dedicat aniversării a 27 de ani a Clubului de Rock din Leningrad. Evenimentul nu a beneficiat de multă publicitate și nu a avut o amploare deosebită, iar cei mai mulți participanți nu avuseseră legături cu clubul: Splin, Cij & Co, Televizor, Modest, NEP, Krematori și recent reunita Strannîe igrî. În aprilie 2008, la barul Kislorod din Sankt Petersburg, a avut loc prima conferință de presă după o lungă pauză a Clubului de Rock din Leningrad, dedicată planurilor de renaștere a organizației. În prezidiu au intrat Andrei Burlaka, Mihail Borzîkin, Nikolai Mihailov, Pavel Pirogan, Mark Bomștein și Serghei Parașciuk, liderul formației NEP.
Inițiativele din 2008 nu au primit sprijin.
thumb|240px|Strada Rubinștein nr. 13