Kenneth Anger (născut Kenneth Wilbur Anglemyer; ) a fost un cineast underground experimental, actor și scriitor american. Lucrând exclusiv în format de scurtmetraj, a creat aproape 40 de opere începând din 1937, dintre care nouă au fost reunite sub titlul Magick Lantern Cycle. Filmele lui Anger îmbină în moduri variate suprarealismul cu și ocultismul, fiind descrise ca având „elemente de erotică, documentar, psihodramă și spectacol”. A fost numit „unul dintre primii cineaști americani care și-au asumat deschis homosexualitatea”, având mai multe filme lansate înainte ca aceasta să fie legalizată în Statele Unite. Anger a explorat, de asemenea, teme oculte în multe dintre lucrările sale; era fascinat de ocultistul englez Aleister Crowley și adept al Thelemei, religia fondată de acesta.
Anger s-a născut într-o familie prezbiteriană din clasa de mijloc în Santa Monica, California. A început să realizeze scurtmetraje la vârsta de 14 ani, deși primul său film care a atras atenția a fost producția homoerotică Fireworks (1947). Caracterul controversat al operei a dus la judecarea sa pentru obscenitate, însă a fost achitat. Ulterior, a legat o relație de prietenie și colaborare cu pionierul sexologiei Alfred C. Kinsey. Mutându-se în Europa, Anger a regizat o serie de scurtmetraje inspirate de scena de avangardă de acolo, cum ar fi Eaux d'Artifice (1953) și Rabbit's Moon (1971).
Revenit în Statele Unite la începutul anilor 1950, Anger a început să lucreze la câteva proiecte noi, printre care filmele Inauguration of the Pleasure Dome (1954), Scorpio Rising (1964), Kustom Kar Kommandos (1965) și cartea de scandal Hollywood Babylon (1965). Aceasta din urmă a devenit mediatizată pentru diverse afirmații îndoielnice și senzaționaliste, dintre care multe au fost infirmate, deși unele au rămas legende urbane. Apropiindu-se de mai multe figuri reprezentative ale contraculturii vremii, Anger i-a atras pe aceștia în următoarele sale lucrări inspirate de Thelema, Invocation of My Demon Brother (1969) și Lucifer Rising (1972). După ce a eșuat în încercarea de a realiza o urmare pentru Lucifer Rising, proiect la care a lucrat până la jumătatea anilor 1980, Anger s-a retras din regie, concentrându-se pe volumul Hollywood Babylon II (1984). În anii 2000 a revenit la lumea filmului, producând scurtmetraje pentru diferite festivaluri și evenimente cinematografice.
Anger i-a numit printre sursele sale de inspirație pe cineaști precum Auguste și Louis Lumière, Georges Méliès și Maya Deren, fiind la rândul său considerat o influență majoră pentru regizori ca Martin Scorsese, David Lynch și John Waters. Publicația Kinsey Today a susținut că Anger a avut „un impact profund asupra activității multor alți cineaști și artiști, precum și asupra videoclipului muzical ca formă de artă emergentă ce folosește secvențele onirice, dansul, fantezia și narațiunea”. Estetica distinctivă a videoclipurilor muzicale, definită printr-un nou vocabular vizual, reflectă utilizarea de către Kenneth Anger a imagisticii suprarealiste și oculte, precum și accentul pus de acesta pe atmosferă, culori primare, simbolism și forme narative neconvenționale.
Biografie 1927–1936: Primii ani din viață Kenneth Anger s-a născut sub numele de Kenneth Wilbur Anglemyer la 3 februarie 1927, în Santa Monica, California. Familia sa era prezbiteriană, dar el a devenit mai interesat de ocultism. Tatăl său, Wilbur Anglemyer, avea origini germane și se născuse în , iar mama sa cu dizabilități, Lillian Coler (cea mai în vârstă din cuplu), avea origini engleze. Părinții lui Anger s-au cunoscut la Universitatea de Stat din Ohio și, după căsătorie, au avut primul copil, Jean Anglemyer, în 1918, urmat de un al doilea, Robert „Bob” Anglemyer, în 1921. În acel an s-au mutat la Santa Monica pentru a fi aproape de mama lui Lillian, Bertha Coler, care se mutase acolo recent. Wilbur s-a angajat ca inginer electrician la Douglas Aircraft, câștigând suficient cât să ducă un trai confortabil ca familie din clasa de mijloc.
Kenneth Anger, cel de-al treilea și ultimul copil al familiei, s-a născut în 1927. În copilărie, nu s-a înțeles bine nici cu părinții, nici cu frații săi. Fratele său Bob avea să afirme mai târziu că, fiind cel mai mic, Kenneth fusese răsfățat de mamă și de bunică, devenind un copil destul de răsfățat și alintat. Bunica sa, Bertha, a avut o influență puternică asupra tânărului Kenneth și a sprijinit financiar familia în timpul marii crize economice. Ea a fost cea care l-a dus pentru prima dată pe Kenneth la cinema, la o dublă proiecție cu filmele The Singing Fool și Thunder Over Mexico. Bertha i-a încurajat interesele artistice, iar ulterior s-a mutat într-o casă din Hollywood alături de o altă femeie, domnișoara Diggy, care, la rândul ei, l-a stimulat pe Kennethc. El a dezvoltat de timpuriu o pasiune pentru cinematografie și îi plăcea să citească cărțile din seria Big Little bazate pe filme. Kenneth a declarat mai târziu: „Am fost un copil minune care nu a mai evoluat după aceea”. Își amintea că a participat la Balul Cotilion din Santa Monica, unde a cunoscut-o pe Shirley Temple, cu care a și dansat o datăc.
Anger a susținut în volumul Hollywood Babylon II că a interpretat rolul Prințului Schimbat în ecranizarea din 1935 a piesei A Midsummer Night's Dream, realizată de Warner Brothers, însă rolul a fost jucat de o fată pe nume Sheila Brown. Biograful neoficial al lui Anger, Bill Landis, menționa în 1995 că Prințul Schimbat era incontestabil „Anger în copilărie; vizual, este ușor de recunoscut”.
1937–1946: Primele filme Primul film al lui Anger a fost realizat în 1937, pe când acesta avea zece ani. Scurtmetrajul Ferdinand the Bull a fost filmat pe resturi de peliculă de 16 mm rămase nefolosite după ce familia Anglemyer înregistrase filme de familie într-o vacanță la Parcul Național Yosemite. În Ferdinand the Bull, lucrare ce nu a fost dată niciodată publicității, Kenneth s-a îmbrăcat în matador, purtând o capă, în timp ce doi dintre prietenii săi de la cercetași au jucat rolul taurului.
Cea de-a doua sa lucrare, creată la vârsta de 14 ani, a fost Who Has Been Rocking My Dreamboat (1941), pe care Anger a numit-o adesea primul său film propriu-zis. Producția a fost asamblată din secvențe cu copii jucându-se în timpul verii, pe fundalul unor piese muzicale populare ale unor formații precum Ink Spots. În anul următor a realizat un alt film de amatori, Prisoner of Mars, puternic influențat de Flash Gordon. În această producție de inspirație science-fiction, în care a jucat rolul principal, Anger a introdus elemente preluate din mitul grecesc al Minotaurului și a construit un mic vulcan în curtea din spate pe post de efect special artizanal. Multe dintre aceste filme timpurii sunt considerate pierdute, Anger arzând o mare parte din lucrările sale anterioare în 1967.
În 1944, familia Anglemyer s-a mutat la Hollywood pentru a locui alături de rude, iar Kenneth a început să frecventeze Liceul Beverly Hills. Aici a cunoscut-o pe Marilyn Granas, care fusese cândva dublura lui Shirley Temple, și i-a cerut acesteia – alături de o altă colegă de clasă și de o femeie mai în vârstă – să joace în următorul său proiect cinematografic, intitulat în cele din urmă Escape Episode. Având o acțiune centrată parțial pe ocultism, pelicula a fost filmată într-un „castel vechi și înfricoșător” din Hollywood. În această perioadă, Anger a început de asemenea să asiste la proiecții de filme mute la galeria de artă a Clarei Grossman, unde l-a cunoscut pe colegul său cineast Curtis Harrington, alături de care a fondat asociația Creative Film Associates (CFA). Se spune că Harrington a fost cel care i-a făcut cunoștință lui Anger cu opera ocultistului englez Aleister Crowley. Filosofia lui Crowley, Thelema, a exercitat o influență profundă asupra carierei lui Anger. CFA a fost înființată pentru a distribui filme experimentale sau „underground”, precum cele ale Mayei Deren, ale fraților John și James Whitney, dar și pe cele realizate de Anger și Harrington.
Interesul lui Anger pentru ocultism s-a adâncit în timpul liceului. El a intrat prima dată în contact indirect cu acest domeniu în copilărie, citind cărțile din seria Oz scrise de Lyman Frank Baum, infuzate de filosofia rozacruciană. De asemenea, a fost atras de lucrările magicianului ceremonial francez Eliphas Levi și de Golden Bough de Sir James George Frazer, însă scrierile sale favorite au rămas cele ale lui Crowley, în cele din urmă îmbrățișând Thelema, religia fondată de acesta.
1947–1949: Fireworks și începutul carierei Anger și-a descoperit homosexualitatea într-o perioadă în care actele homosexuale erau ilegale în Statele Unite și a început să frecventeze scena gay underground. La un moment dat, la mijlocul anilor 1940, a fost arestat de poliție într-o operațiune de racolare de tip capcană îndreptată împotriva homosexualilor, eveniment în urma căruia a decis să se mute din casa părinților. El și-a luat propriul apartament, finanțat în mare parte de bunică, și a renunțat la numele Anglemyer în favoarea lui Anger. A început să urmeze cursurile Universității din California de Sud (USC), unde a studiat cinematografia, și a început totodată să experimenteze cu substanțe psihoactive precum canabisul și . Atunci a decis să creeze un film care să trateze propria sexualitate, așa cum făceau în acel deceniu și alți cineaști gay din avangardă, precum Willard Maas. Rezultatul a fost scurtmetrajul Fireworks, realizat în 1947 și proiectat public în 1948.
După lansarea filmului Fireworks, Anger a fost arestat sub acuzația de obscenitate. A fost achitat după ce procesul a ajuns la Curtea Supremă din California, care a hotărât că pelicula reprezintă artă, nu pornografie. Deși avea douăzeci de ani când a realizat Fireworks, Anger a susținut că avea doar 17, cel mai probabil pentru a-și crea o imagine de copil teribil. O operă cu o durată de numai 14 minute, filmul gravitează în jurul unui tânăr (interpretat de Anger) care intră în legătură cu mai mulți marinari din Marina Militară; aceștia se întorc în cele din urmă împotriva lui, îl dezbracă, îl bat până la moarte și îi spintecă pieptul, descoperind înăuntru o busolă. Ulterior explodează mai multe focuri de artificii, alături de imaginea unui brad de Crăciun în flăcări. Cadrul final îl înfățișează pe tânăr zăcând în pat lângă un alt bărbat la bustul gol. Despre această peliculă, Anger a declarat în 1966: „Acest film este tot ce am de spus despre ce înseamnă să ai 17 ani, despre Marina Statelor Unite, Crăciunul american și ziua de patru iulie”. A modificat și adaptat continuu filmul până în 1980, iar în 1986 producția a fost distribuită pe casetă VHS.
Unul dintre primii cumpărători ai unei copii a filmului Fireworks a fost sexologul Alfred C. Kinsey, de la Institutul pentru Cercetări Sexuale. Între el și Anger s-a legat o prietenie care a durat până la moartea lui Kinsey, perioadă în care Anger l-a ajutat pe acesta în activitatea de cercetare. Potrivit biografului neoficial al lui Anger, Bill Landis, Kinsey a devenit o „figură paternă” cu care Anger „putea atât să interacționeze, cât și să o ia drept model”. În 1949, Anger a început lucrul la filmul Puce Women, care, spre deosebire de Fireworks, a fost filmat în culori. Rolul principal i-a revenit lui Yvonne Marquis, care interpreta o femeie plină de farmec prezentată în viața ei de zi cu zi. Anger a declarat ulterior: „Puce Women a fost povestea mea de dragoste cu Hollywoodul... cu toate marile zeițe ale ecranului mut. Trebuia să fie filmate în propriile case; de fapt, filmam niște fantome”. Din cauza lipsei de fonduri, s-a realizat o singură scenă, lansată în cele din urmă sub titlul Puce Moment. În același an, Anger a regizat The Love That Whirls, o peliculă inspirată de sacrificiile umane aztece; din cauza scenelor de nuditate pe care le conținea, filmul a fost distrus de tehnicienii laboratorului cinematografic, care l-au considerat obscen.
1950–1953: Franța, Rabbit's Moon și Eaux d'Artifice