Baronul Anselm Salomon von Rothschild () a fost un bancher, industriaș, filantrop și colecționar de artă austriac, membru marcant al ramurii vieneze a familiei Rothschild.

A fost fondatorul băncii k.k. privilegierte Österreichische Credit-Anstalt für Handel und Gewerbe (1855), devenită cea mai importantă instituție bancară din Austro-Ungaria, precum și un finanțator crucial al căilor ferate și al industrializării miniere și siderurgice din Europa Centrală, având un rol determinant în dezvoltarea infrastructurii economice a Transilvaniei și a Banatului.

Origini și familie Anselm Salomon s-a născut în Frankfurt, fiind fiul baronului Salomon von Rothschild (1774–1855), întemeietorul filialei vieneze a casei bancare Rothschild, și al soției acestuia, Caroline Stern (1782–1854). A avut o soră mai mică, Betty (1805–1874), căsătorită ulterior cu unchiul său pe linie paternă, baronul James Mayer de Rothschild, fondatorul ramurii franceze.

În conformitate cu dispozițiile testamentare ale patriarhului familiei, Mayer Amschel Rothschild, menite să păstreze capitalul și patrimoniul în interiorul dinastiei, membrii familiei încheiau căsătorii preferențiale cu veri de gradul întâi sau doi. Astfel, în 1826, Anselm Salomon s-a căsătorit cu verișoara sa primară, Charlotte Nathan Rothschild (1807–1859), fiica unchiului său Nathan Mayer Rothschild (1777–1836), conducătorul ramurii britanice din Londra.

Din căsătoria lor au rezultat opt copii: Mayer Anselm Leon (1827–1828), decedat în primii ani ai copilăriei; Caroline Julie Anselm („Julie”) (1830–1907), căsătorită cu vărul ei Adolph Carl von Rothschild (1823–1900) din ramura napoletană a familiei, stabilită la castelul Pregny din Pregny-Chambésy, lângă Geneva; Mathilde Hannah von Rothschild (1832–1924), căsătorită cu baronul Wilhelm Carl von Rothschild (1828–1901), bancher din Frankfurt; Sarah Luisa (1834–1924), căsătorită cu baronul italian Raimondo Franchetti (1829–1905), rezidentă la Palazzo Cavalli-Franchetti din Veneția; Nathaniel Anselm von Rothschild (1836–1905), mecena și colecționar de artă la Viena; Ferdinand James von Rothschild (1839–1898), stabilit în Marea Britanie, deputat liberal și inițiatorul construcției conacului Waddesdon Manor începând din 1874; Albert Salomon von Rothschild (1844–1911), succesorul la conducerea băncii vieneze și a afacerilor familiei; Alice Charlotte von Rothschild (1847–1922), rezidentă în Anglia (Eythrope) și ulterior în Grasse, Franța, moștenitoare a proprietății Waddesdon Manor după decesul fratelui său Ferdinand.

Activitatea bancară și ascensiunea la Viena Tatăl său, Salomon Mayer, fondase în 1820 casa bancară vieneză S. M. von Rothschild, devenind un apropiat confident al cancelarului imperial Klemens Wenzel von Metternich, finanțator al marii nobilimi din Boemia și Ungaria și promotor al primei căi ferate majore cu abur din imperiu, Kaiser Ferdinands-Nordbahn (construită în anii 1830).

După tulburările provocate de Revoluția de la 1848 și decesul tatălui său în 1855, Anselm Salomon a preluat conducerea reprezentanței vieneze. În toamna aceluiași an, a fondat consorțiul financiar k.k. privilegierte Österreichische Credit-Anstalt für Handel und Gewerbe (Creditanstalt). Instituția s-a distins printr-un model modern de creditare comercială și investițională pe bază de acțiuni, transformându-se rapid în cel mai puternic motor financiar al industriei habsburgice și în cea mai mare bancă a monarhiei dunărene.

Pe lângă Creditanstalt, Anselm s-a implicat activ în consorțiul Căilor Ferate Austriece de Sud (k.k. privilegierte Südbahn-Gesellschaft). Pe parcursul anilor 1860 a început să se retragă treptat din operațiunile bancare zilnice. A promovat o poziție neutră și pacifistă pe scena politică externă; în timpul Războiului Austro-Prusac din 1866, a refuzat categoric acordarea de împrumuturi militare guvernelor implicate în conflict.

Investițiile industriale și feroviare în Transilvania și Banat Modelul economic implementat de Anselm von Rothschild a presupus crearea unui lanț integrat bazat pe creditare bancară de anvergură, achiziționarea și retehnologizarea capacităților industriale existente, controlul direct asupra resurselor minerale primare (fier și cărbune) și conectarea acestora prin linii feroviare la piețele urbane din centrul Europei.

Proiectele feroviare timpurii și concesiunea StEG (1856) În 1856, grupul Rothschild, principal acționar al companiei cezaro-crăiești a căilor ferate de stat (Staatseisenbahngesellschaft – StEG), a obținut dreptul de concesiune pentru o linie de transport menită să pornească de la Arad, să străbată Transilvania și să coboare spre Dunăre și Marea Neagră prin Pasul Buzău. Obiectivul era crearea unei artere comerciale directe între centrele financiare vieneze, minele ardelenești și gurile Dunării.

În iarna anilor 1856–1857, inginerul feroviar Karl von Meißner a finalizat trasările preliminare pentru tronsonul Arad-Brașov (Kronstadt). Totuși, dezacordurile strategice și tehnice legate de traversarea Carpaților – autoritățile din România preferând alte puncte de conexiune transfrontalieră decât Pasul Buzău, iar variantele prin Pasul Vâlcan sau Orșova fiind dificile topografic – au dus la abandonarea temporară a construcției acestei magistrale.

Societatea minieră și metalurgică brașoveană Cea mai amplă investiție privată a consorțiului condus de Anselm von Rothschild în spațiul transilvănean s-a realizat prin intermediul Kronstädter Bergbau- und Hütten-Aktienverein (Societatea minieră și metalurgică brașoveană). Susținută de capitalul familiei Rothschild alături de aristocrați austrieci și boemieni, compania a devenit în anii 1850–1860 principala entitate corporativă din regiune.

Începând din 1856, societatea a preluat și a retehnologizat vechi ateliere și furnale siderurgice, inclusiv unitățile de la Filia (Füle) și Vlăhița/Szentkeresztbánya din Ținutul Secuiesc, deținând totodată proprietăți industriale și forestiere în Banatul montan, în arealele Reșița și Rusca. Cu o suprafață funciară cumulată de peste 13.000 de hectare, compania s-a impus ca un mare proprietar de terenuri și resurse forestiere, atingând către anul 1867 o capacitate anuală de producție de circa 8.000 de tone de fontă.

Exploatările din Valea Jiului și compania Erste Siebenbürger Eisenbahn Pentru a asigura combustibilul necesar combinatelor siderurgice și viitoarelor locomotive cu abur, societatea brașoveană a achiziționat perimetre miniere extinse în Valea Jiului, transformându-se într-unul dintre marii concesionari ai bazinului carbonifer din zona Petroșani. Rentabilizarea extracției de huilă depindea însă în totalitate de existența unei rețele de transport de mare tonaj, transportul terestru cu tracțiune animală fiind nerentabil.

În 1861, compania minieră a solicitat o nouă concesiune de cale ferată. La 18 august 1866, guvernul imperial a acordat consorțiului brașovean licența pentru realizarea a două tronsoane majore: linia de câmpie și podiș Arad-Alba Iulia (circa 211 km); linia montană de ramificație Simeria-Petroșani.

În 1867 a fost constituită societatea operatoare Erste Siebenbürger Eisenbahn Gesellschaft (Prima Societate de Căi Ferate din Transilvania), dispunând de un capital inițial de 35 de milioane de florini. Tronsonul Arad-Alba Iulia a fost inaugurat în 1868, iar ramura Simeria-Petroșani a fost finalizată și deschisă traficului în 1870. Prin acest sistem feroviar, cărbunele din Valea Jiului a fost integrat direct în circuitul economic al monarhiei austro-ungare.

Criza economică și restructurarea activelor Deși proiectele feroviare au fost duse la bun sfârșit, activitatea industrial-minieră a întâmpinat blocaje financiare în cursul anilor 1860, generate de recesiunea economică generală, criza de supraproducție din 1866 și întârzierile logistice de finalizare a infrastructurii.

Gradul ridicat de îndatorare prin emisiuni repetate de obligațiuni a condus societatea brașoveană la pasive importante: la nivelul anului 1868, compania înregistra datorii ipotecare de peste 2,86 milioane de florini față de creditorii săi principali. Situația a impus restructurări de anvergură și refinanțări succesive asigurate parțial tot de băncile vieneze afiliate.

Colecționar de artă și filantrop Paralel cu activitatea comercială, Anselm Salomon von Rothschild a fost un cunoscut colecționar de antichități și obiecte de artă aplicată, orientat cu precădere către orfevrărie, argintărie și piese metalice din perioada Renașterii Nordice. Printre cele mai faimoase achiziții ale sale s-a numărat Relicvariul Sfântului Spin, o capodoperă a artei pariziene de la sfârșitul secolului al XIV-lea.

Colecția sa a fost inventariată și parțial documentată fotografic de istoricul de artă vienez Franz Schestag în volume apărute în anii 1866 și 1872. O parte substanțială din aceste piese a fost moștenită de fiul său, Ferdinand James, care le-a transferat la Waddesdon Manor și le-a lăsat ulterior prin testament către British Museum în 1898, unde formează astăzi secțiunea permanentă Waddesdon Bequest.

thumb|Spitalul Rothschild din Viena, plan din 1873

Pe plan social și filantropic, Anselm a sprijinit numeroase asociații comunitare și instituții medicale. În 1869 a înființat din fonduri proprii Spitalul Rothschild din districtul vienez Währing (Rothschild-Spital), acordând asistență medicală modernă comunităților locale fără discriminare religioasă.

Ca o recunoaștere a influenței sale asupra economiei statului austriac, a primit titlul de cetățean de onoare al orașului Viena și a fost numit în 1861 membru pe viață în Camera Domnilor (Herrenhaus), camera superioară a Consiliului Imperial austriac.

Moartea și succesiunea Baronul Anselm Salomon von Rothschild s-a stins din viață la Viena, la 27 iulie 1874, la vârsta de 71 de ani. Conducerea casei financiare S. M. von Rothschild și coordonarea pachetelor de control din cadrul Creditanstalt au fost preluate de fiul său cel mai mic, baronul Albert Salomon von Rothschild.

Note

Categorie:Nașteri în 1803 Categorie:Nașteri pe 29 ianuarie Categorie:Decese în 1874 Categorie:Decese pe 27 iulie Categorie:Oameni din Frankfurt Categorie:Decese în Viena Categorie:Evrei germani Categorie:Evrei austrieci Categorie:Bancheri austrieci Categorie:Bancheri evrei Categorie:Familia Rothschild Categorie:Membri ai Senatului imperial (Austria) Categorie:Baroni Categorie:Colecționari de artă Categorie:Filantropi austrieci Categorie:Industriași evrei Categorie:Industriași austrieci Categorie:Cavaleri ai Legiunii de onoare Categorie:Politicieni din Cisleithania