Angelica (Angelica archangelica) este o plantă erbacee din familia Apiaceae (Umbelliferae).

Alte denumiri: Angelica officinalis, Archangelica officinalis.

Denumiri populare: anghelică, angelină, antonică, buciniș, cucută mare.

Descriere botanică Angelica archangelica este o plantă erbacee bienală cu rizom gros, napiform, din care pornesc rădăcini adventive lungi. Acestea sunt groase și cărnoase, de culoare galben-maronie și produc un suc lăptos atunci când sunt tăiate. Tulpina este robustă, cilindrică, uneori cu nuanțe purpurii și este goală în interior. Ea poate ajunge până la 6 metri înălțime în al doilea an, purtând inflorescențe mari. Inflorescențele sunt grupate în umbele mari și globuloase, fiecare umbelă fiind compusă din numeroase flori mici, de culoare alb-verzuie. Acestea atrag atenția prin dimensiunea lor fiind ușor de remarcat, atrăgând astfel polenizatori precum albinele și alte insecte. Frunzele sunt mari, compuse și bipinnate. Lungimea totală a frunzei poate varia între 60 și 90 cm. Aceste frunze sunt dispuse alternat de-a lungul tulpinii principale, iar la baza acestora se află teci mari, umflate, care înconjoară tulpina, oferind suport structural și protecție pentru baza frunzelor. Fructe sunt diachene elipsoidale, de culoare galben-pai și au aproximativ 6-8 mm lungime. Angelica archangelica se găsește spontan în etajele montane și subalpine, preferând locurile umede și stâncoase. Aceasta este nativă din regiunile temperate ale Europei și Asiei, dar poate fi găsită și în alte regiuni temperate din întreaga lume.

Practici de recoltare și utilizare Plantele, în special rizomii cu rădăcină trebuie uscate imediat după recoltare pentru a preveni deteriorarea și pentru a-și păstra propritățile. Procesul de uscare trebuie să dureze 3-4 zile la temperaturi de 38-60°C pentru a asigura o deshidratare rapidă și eficientă. Plantele uscate sunt utilizabile timp de aproximativ un an după recoltare. Depozitarea corespunzătoare în condiții de umiditate relativă de 80-95% și temperatura de 0-2°C ajută la menținerea calității. Recoltarea rizomilor cu rădăcini se recoltează la sfârșitul verii sau începutul toamnei (lunile august, septembrie, octombrie) sau primăvara (martie-aprilie) în al doilea an de cultură. Aceasta este perioada optimă pentru a obține rădăcini mature și de calitate. Frunzele și tulpinile se recoltează în lunile iunie și iulie când sunt tinere și au cele mai bune proprietăți aromatice și medicinale. Florile și fructele se recoltează în luna iulie. Florile sunt recoltate pentru utilizarea lor în scopuri medicinale și aromatice, în timp ce fructele sunt adesea folosite pentru semințe și uleiuri esențiale.

Compoziție chimică Rădăcinile plantei conțin 0,35-1,9% ulei esențial, 6% rezine, acizi fenolici între care acid clorogenic și acid cafeic, acizi grași, cumarine furanocumarine, zaharuri, taninuri, săruri minerale.

Farmacologie Acțiunile principale ale plantei sunt cele antispastice, colagoge și de stimulare a secrețiilor gastrice. Previne formarea gazelor intestinale, are acțiune diaforetică și diuretică. Uleiul din rădăcini s-a dovedit activ pe Mycobacterium avium și pe 14 tipuri de fungi. S-a dovedit și acțiunea antagonistă a calciului, care poate fi relevantă pentru tratamentul bolilor cardiovasculare.

Recomandări Planta poate fi folosită în cantități moderate ca excitant cerebral, însă în doze mari, are acțiune depresivă. Rizomii și rădăcinile au acțiune tonic-amară, fiind irecomandate în lipsa poftei de mâncare, în depresii, meteorism și enterite. S-a demonstrat și o acțiune bacteriostatică a extractelor din rădăcini.

Utilizare

rizomii și rădăcinile: sub formă de decoct. pulberea proaspăt măcinată. tinctura se prepară din rizomi și rădăcini, prin macerare.

Contraindicații Furanocumarinele din rizomi și rădăcini, produc fenomene de sensibilizarea pielii la lumina solară și la razele UV.

Referințe

Legături externe

Angelica archangelica L. {A. officinalis Mnch.)

Categorie:Plante medicinale Categorie:Apiaceae Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus