Corfu sau Kerkyra ( - Kerkyra) este o insulă grecească situată în Marea Ionică. Este a doua ca mărime (după Kefalonia) și cea mai nordică din grupul principal al Insulelor Ionice. Cu o lungime de 62 km și o lățime maximă de 30 km, insula are o suprafață estimată de 592.9 km2 și o coastă în lungime de 217 km.
Grupul de insule din Marea Ionică mai poartă denumirea și de Heptanez sau Eptanisa (Cele Șapte Insule). După cum sugerează și numele, acest grup insular este format din șapte insule mari: Corfu, Paxi, Lefkada, Kefalonia, Ithaka și Zakynthos (care se află în Marea Ionica) și cea de-a șaptea insula, Kythira, care se află în Marea Mediteraneană.
Nume Numele grecesc Kerkyra sau Korkyra este strâns legat de două zeități ale apei: Poseidon, zeul mării și Asopos care este numele zeilor mai multor râuri din Grecia continentală. Potrivit mitologiei Poseidon s-a îndrăgostit de frumoasa nimfă Korkyra, fiica lui Asopos și a nimfei râului Metope, și a răpit-o. Poseidon a adus-o pe Korkyra pe insula fără nume până atunci și i-a oferit numele locului: Korkyra care, treptat, s-a transformat în Kerkyra. Cei doi au avut mai mulți copii printre care și Phaiax după care locuitorii insulei au fost numiți Phaiakes (în latină, Phaeaciani). Corfu este cunoscută drept Insula Feacienilor.
Numele Corfu este o versiune venețiană a cuvântului bizantin Κορυφώ (Koryphō) care înseamnă „orașul vârfurilor”. Derivă din cuvântul Κορυφαί (Koryphai) („creste” sau „vârfuri”), referindu-se la cele două vârfuri ale Palaio Frourio (Vechea fortareața din Corfu).
Geografie Marginea de nord-est a insulei Corfu se află de-a largul coastei albaneze Sarandë separată de strâmtori care variază de la 3 la 23 km în lățime. Partea de sud-est a insulei se află de-a largul coastei grecesti Thesprotia. miniatura|Harta Corfu cu insulele sale satelit Othoni, Ereikoussa, Mathraki, Paxos și Antipaxos.
Cu o suprafața estimată la 592,9 km2, insula are aproximativ 64 km lungime și aproximativ 32 km lățime maximă și are o linia de coastă ce se întinde pe 217 km .
Două lanțuri muntoase împart insula în trei : nordul care este muntos, centrul deluros și sudul cu relief de câmpie. Cel mai important dintre cele două lanțuri muntoase este Pantokratorul (tradus „Atotputernicul”) ce se întinde de la Capul Falacro până la Capul Psaromita și care atinge cea mai mare înălțime, 906 m, în vârful cu același nume.
Între Golfului Gouvia și orașul Corfu se găsesc două insule cunoscute sub numele de Lazaretto și Ptychia (sau Vido).
Insula Lazaretto, cunoscută anterior ca Sf. Dimitrios, este situată la 1,1 km de țărm. are o suprafață de 7,1 ha și intră în administrarea Organizației Naționale de Turism a Greciei.
Insula Vido este o insulă mică (cu mai puțin de 1 km în diametru) aflată la doar 1200 de metri de vechiul Port din orașul Corfu de unde se poate ajunge cu barca.
Insulele Diapontia sunt situate în nord-vestul insului Corfu, la aproximativ 6 km distanță de țărm și la aproximativ 40 km de coasta italiană. Principalele insule sunt Othonoi, Ereikoussa și Mathraki.
Clima Corfu are un climat mediteraneean cu vară fierbinte (clasificarea climatică Köppen: Csa) cu veri calde, uscate și ierni blânde până la răcoroase, foarte ploioase, care sunt mult mai umede decât alte insule grecești. Cea mai mare temperatură înregistrată vreodată este de 42,8 °C (109,0 °F) pe 24 iulie 2007, în timp ce cea mai scăzută este de -6,0 °C (21,2 °F) pe 17 ianuarie 2012.
Insula Corfu are un climat mediteraneean cu veri uscate și fierbinți și ierni blânde și mult mai umede decât în alte insule grecești. Cea mai mare temperatură înregistrată vreodată este de 42,8 °C (24 iulie 2007), iar cea mai scăzută este de -6,0 °C (17 ianuarie 2012).
Transport
Aeroporturi - Aeroportul Internațional Ioannis Kapodistrias, numit după Ioannis Kapodistrias, un diplomat corfiot și european și primul guvernator al statului grec independent, este situat la aproximativ 3 km sud de Kerkyra și la doar 0,5 km nord de Pontikonisi. Porturi – Insula Corfu este deservita de doua porturi : Corfu si Lefkimi Portul principal se află situat în capitala insulei. Este un port modern care poate găzdui feriboturi de pasageri și vase de croazieră. Toate feriboturile din Grecia continentală (Igoumenitsa și Patra), din Italia (Ancona, Bari) și din Albania (Sarandë) opresc acolo. Din portul Corfu se pot lua de asemenea feriboturi către Paxi și Insulele Diapontian (Mathraki, Ereikoussa, Othoni). Portul Lefkimi este un port mai mic ce se află la 43 km de orașul Corfu care leagă insula de Paxi și Igoumenitsa. Rețeaua de drumuri - Insula este legată de două autostrăzi: GR-24 în nord-vest (Corfu – Palaiokastritsa) și GR-25 în sud (Corfu – Lefkimi). Autocarele fac legatura intre insula si Atena sau Salonic. Autobuzele urbane circulă din oraș către aeroport și câteva majoritatea locurilor de interes de pe insula.
Municipalități și comunități Corfu este una dintre unitățile regionale ale Greciei cu capitala în orașul Corfu. Unitatea regională este formată din insulele Corfu, Paxoi (Paxos), Othonoi, Ereikoussa, Mathraki și mai multe insule mici, toate aflate în Marea Ionică.
Ca urmare a reformei guvernului Kallikratis din 2011 unitatea regională Corfu este subdivizată în trei municipalități:
Corfu Central și Insulele Diapontian cu sediul în orașul Corfu și cu următoarele opt subdiviziuni (unități municipale): Achilleio, Corfu (oraș), Ereikoussa, Faiakes, Mathraki, Othonoi, Palaiokastritsa și Parelioi Corfu de Nord cu sediul în satul Acharavi și cu următoarele patru subdiviziuni (unități municipale): Agios Georgios ,Esperies, Kassopaia și Thinali Corfu de Sud cu sediul în satul Lefkimmi și cu următoarele trei subdiviziuni (unități municipale): Korissia, Lefkimmi și Meliteiei.
Coduri poștale +Oraș Cod poștal Oraș Cod poștalAFIONAS490 81KANALI491 00AGIOI DEKA490 84KANONI491 00AGIOS GEORGIOS ARGIRADON490 80KAROUSSADES490 81AGIOS GORDIS490 84KASTELANOS490 84AGIOS IOANIS491 00KATO GAROUNA490 84AGIOS IOANIS KAROUSADON490 81KATO KORAKIANA490 83AGIOS IOANIS PERISTERON490 84KATO PAVLIANA490 84AGIOS IOANIS TRIKLINON491 00KAVALERENA491 00AGIOS MATHAIOS490 84KAVOS LEKIMIS490 80AGIOS PROKOPIS490 84KEFALOMANDOUKO491 00AGIOS STEFANOS (AVLIOTON)490 81KERKIRA491 00AHARAVI491 00KINOPIASTES490 84ALEPOU491 00KOMENO491 00ALIKES491 00KOMIANATA490 84ANALIPSI KERKIRAS490 83KONTOKALI491 00ANEMOMILOS KERKIRA491 00LAKONES490 83ANO GAROUNA490 84LEFKIMI490 80ANO KORAKIANA490 83LIAPADES490 83ANO LEFKIMI490 80LIVADI490 81ANO PAVLIANA490 84LOUTSES491 00ARGIRADES490 80MARATHIAS490 80ARILLAS (MAGOULADES)490 81MESSOGI490 80ARMENADES490 81MORAITIKA490 84ASPIOTES490 83NEOHORI490 80ASSIRMATOS POTAMOU491 00NISSAKI491 00ASTRAKERI490 81PAGI KERKIRAS490 83AVLIOTES490 81PALAIOKASTRITSA490 83BARBATI491 00PARAMONAS490 84BENITSES490 84PELEKAS491 00BOUKARI490 80PENTATI490 84CASSIOPE491 00PERAMA GASTOURIOU490 84DAFNI490 81PERITHIA491 00DAFNILA490 84PERIVOLI LEFKIMIS490 80DASSIA491 00PEROULADES490 81DOUKADES490 83PIRGI490 83EPISKEPSI491 00PLATONAS490 81EPISKOPIANA490 84POTAMOS491 00ERIKOUSSA (NISSI)491 00RIGLADES491 00ERMONES491 00RODA490 81ESTAVROMENOS490 84SIDARI490 81GARITSA491 00SINARADES490 84GASTOURI491 00STROGHILI490 84GIANNADES491 00TRIKLINO491 00GLIFADA491 00TSAKI490 84GOUVIA491 00TZAVROS491 00HLOMOS490 80VASSILATIKA490 80KALAFATIONES490 84YPSOS490 83KALAMI491 00
Istorie
Perioada preistorică și antică Legenda spune că insula Corfu, numită pe atunci Corcyra, era Scheria sau Drepani, casa feacienilor - poporul lui Alkinoos. Insula a fost într-adevăr identificată de unii savanți cu Scheria, insula feacienilor, descrisă în Odiseea lui Homer, deși nu au fost găsite dovezi concludente pentru această teorie.
Descoperirile arheologice din apropierea Castelului Gardiki și din Sidari au scos la lumină urme de așezări umane care datează încă din pre-neolitic și din Epoca Bronzului.
Primii coloniști au fost cei din Eretria însă au fost strămuți aproximativ în anul 735 î.Hr. de coloniilor corintine care erau foarte independente și nu se supuneau conducătorilor din Corint.
În jurul anului 664 î.Hr., prima bătălie navală din istoria Greciei a avut loc chiar în largul coastei insulei Corcyra, bătălie care s-a încheiat cu cucerirea Corcyrei de către corintianul Periander.
În următorul secol, colonia și-a recâștigat independența și a luptat din greu pentru a deveni un centru comercial, beneficiind de o locația geografică de invidiat.
În timpul invaziei persane din 480 î.e.n. a fost echipată cu cea de-a doua cea mai mare flotă grecească (60 de nave), dar nu a luat parte activă la război.
În anul 435 î.Hr. guvernul insulei a cerut Atenei să aplaneze un nou conflict cu Corintul. Această solicitare a fost acceptată și a fost unul dintre factorii care au contribuit la Războiul peloponesiac (431-404 î.Hr.). Corfu și-a încheiat implicarea în război în 410 î.Hr., dar o nouă alianță cu Atena în anul 375 î.Hr. a provocat mai multe ostilități.
Atenienii au fost cei care au susținut Corfu atât împotriva corintienilor, cât și a spartanilor, aceștia din urmă având și ei propriile tentative de a câștiga dominația asupra insulei în 375 îH.
În anul 303 î.Hr. insula a fost ocupată pentru o scurtă perioadă de timp de generalul Cleonymus din Sparta, apoi și-a recăpătat independența și mai târziu a fost atacată și cucerită de Agatocle din Siracuza. El i-a oferit Corfu ca zestre fiicei sale Lanassa la căsătoria ei cu Pyrrhus, regele Epirului. Insula a rămas sub stăpânire epirotică până în 255 î.Hr. când a devenit independentă după moartea lui Alexandru, ultimul rege al Epirului.
În anul 229 î.Hr., în urma bătăliei navale de la Paxos, a fost capturată de iliri. Corfu a căutat ajutor de la Roma pentru a rezolva situația dificilă din Marea Egee și a devenit parte a Imperiului Roman. Romanii au recunoscut importanța navală a insulei Corfu și au păstrat insula ca stat liber. Din acea perioadă există mai multe situri cu vestigii romane, inclusiv castelul de la Kassiopi.
În anul 148 î.Hr. a fost atașată provinciei Macedonia, iar în anul 31 î.Hr., i-a servit lui Octavianus (devenit mai târziu împăratul Augustus) drept bază navală împotriva lui Marcu Antoniu. Acesta a fondat pe continent un nou oraș, la Nicopolis, în memoria victorie sale asupra lui Marc Antoniu și Cleopatrei a și a decretat ca populația să se mute în noul oraș astfel începând o perioadă de declin pentru Corfu.
Perioada romană și medievală Creștinismul a ajuns în Corfu în primul secol d.H.. Doi ucenici ai Sfântului Pavel, Iason din Tars și Sosipatru din Patras, au propovăduit Evanghelia și, conform tradiției, locuitorii orașului Corfu și o mare parte a insulei s-au convertit la creștinism. Moaștele lor au fost adăpostite în vechea catedrală (ce se afla pe locul actualei Cetăți Vechi) pentru ca mai apoi sa fie mutate în biserica construită pentru ei în jurul anului 100 d.Hr..
În anul 551 d.H., în timpul Războiului Gotic, ostrogoții au atacat insula și au distrus orașul Corfu, cunoscut pe atunci sub numele de Chersoupolis (”Oraș de pe promontoriu”) datorită poziționării sale între Golful Garitsa și Kanoni.
Pe parcursul secolelor următoare zona locuită a fost mutată mai spre nord, pe locul actualei Cetăți Vechi, unde dealurile stâncoase ofereau protecție naturală împotriva raidurilor. De la vârfurile gemene ale noului sit, orașul medieval și-a primit noul nume, Korypho („Orașul de pe vârf”) sau Korphoi („Vârfurile”), de unde și numele occidental modern de „Corfu”. Locul anterior al orașului, cunoscut acum ca Palaiopolis („Oraș vechi”), a continuat să fie locuit timp de câteva secole, totuși.
Cel puțin de la începutul secolului al IX-lea, Corfu și celelalte insule Ionice au făcut parte din “themes” ale Cephalleniei (principalele diviziuni militare și administrative ale Imperiului Bizantin de mijloc). Această thema navală a oferit un bastion defensiv pentru Bizanț împotriva amenințărilor vestice dar a jucat și un rol major în asigurarea cailor maritime bizantine.