Leul din Pireu este una din cele 4 statui de lei expuse în fața Arsenalului din Veneția, unde a fost amplasată ca un simbol al sfântului protector al Veneției, Sfântul Marcu. La origine se afla în Pireu, vechiul port al Atenei. A fost luat ca și pradă de război de dogele Francesco Morosini în 1687 în războiul anti-otoman, cu ocazia asediului Atenei de către venețieni. Copii ale statuii pot fi văzute și la Muzeul Arheologic din Pireu și la Muzeul de Antichități Naționale al Suediei în Stockholm.

Leul era o piesă emblematică în Pireu, unde se afla din secolele I-II. Datorită lui Portul își câștigase de la italieni numele de Porto Leone ("Portul Leului"). Hans Rupprecht Goette, Athens, Attica and the Megarid: An Archaeological Guide, p. 141. Routledge, 2001. ISBN 041524370X Leul este sculptat în poziție așezată, cu un gâtlej gol și prezintă urma unei conducte (astăzi pierdută) ceea ce sugerează o utilizare inițială de fântână.Henry Ellis, The British museum. Elgin and Phigaleian marbles, p. 36. British Museum, 1833

Statuia este din marmură albă și măsoară circa 3 m înălțime, și este demnă de atenție în mod special datorită inscripțiilor runice adăugate de scandinavi undeva în secolul al XI-lea.Thomas D. Kendrick, A History of the Vikings, p. 176. Courier Dover Publications, 2004. ISBN 048643396X Runele sunt tăiate într-o formă elaborată cunoscută sub numele de lindworm - inscripție serpentiformă, asemănătoare celor de pe pietrele runice din Scandinavia. "The Book of THoTH (Leaves of Wisdom) - Dragon" (notes), webpage: BT-Dragon . Runele au fost apoape sigur cioplite de varegi, mercenari scandinavi în slujba împăratului bizantin care îi trimisese în Grecia să înăbușească o revoltă.

Inscripții și traduceri

Un călător suedez numit Åkerblad a identificat inscripția ca fiind runică la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Aceasta are forma caracteristică de lindworm (un dragon ne-zburator serpentiform lipsit de membre) și a fost tradusă la sfârșitul secolului al XIX-lea de Carl Christian Rafn, secretar al Kongelige Nordiske Oldskrift-Selskab (Societatea Regala a anticarilor Nordici)."En Nordisk Runeindskrift i Piræus, med Forklaring af C.C. Rafn", Antiquarisk Ridsskrift, 1855-57 Caracterele au fost erodate puternic de intemperii și afecatate de poluare. Traducerea a fost totuși posibilă, prin reconstituirea unora dintre caractere indescifrabile.

Cele două inscripții și traducerea lui Rafn sunt date în cele ce urmează, cu runele lizibile îngroșate: A. Craig Gibson, "Runic Inscriptions: Anglo-Saxon and Scandinavian", in Transactions of the Historic Society of Lancashire and Cheshire, p. 130. Historic Society of Lancashire and Cheshire, 1902

Pe partea dreaptă a statuii:

ASMUDR : HJU : RUNAR : ÞISAR : ÞAIR : ISKIR : AUK: ÞURLIFR : ÞURÞR : AUK : IVAR : AT : BON : HARADS : HAFA : ÞUAT : GRIKIAR : UF : HUGSAÞU : AUK : BANAÞU : Asmund a tăiat runele acestea cu Asgeir și Thorleif, Thord și Ivar, la cererea lui Harold cel Înalt, deși Grecii s-au sfătuit și au interzis-o.

Pe partea stângă a statuii:

HAKUN : VAN: ÞIR : ULFR : AUK : ASMUDR : AUK : AURN : HAFN : ÞESA : ÞIR : MEN : LAGÞU : A : UK : HARADR : HAFI : UF IABUTA : UPRARSTAR : VEGNA : GRIKIAÞIÞS : VARÞ : DALKR : NAUÞUGR : I : FIARI : LAÞUM : EGIL : VAR : I : FARU : MIÞ : RAGNARR : TIL : RUMANIU . . . . AUK : ARMENIU : Hakon cu Ulf și Asmund au cucerit acest port. Acești oameni și Harold Hafi au luat bir greu grecilor din cauza răscoalei. Dalk este ținut prizonier în ținuturi îndepărtate. Egil este plecat în expediție cu Ragnar în Romania și Armenia.

Unii au încercat să lege inscripția de numele regelui Harald Hardrade, dar data la care a fost sculptată nu corespunde cu perioada când acesta s-a aflat în solda Împăratului.Ian Heath, The Vikings Osprey Publishing; May 23 1985; 9780850455656

Note

Categorie:Veneția Categorie:Lei