Ștefan G. Vârgolici () a fost un critic literar, traducător și publicist român, membru corespondent (1887) al Academiei Române și al Junimii (1871).
Biografie miniatura|Membrii Junimii în 1883; Ștefan Vârgolici este al patrulea din stânga pe al doilea rând de sus. Ștefan s-a născut la Borlești, în județul Neamț, și a urmat studiile secundare la Academia Mihăileană din Iași, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași. După obținerea licenței în anul 1864, și-a continuat studiile la Madrid, Paris, unde a obținut doctoratul în litere, și Berlin.
După întoarcerea în țară, a predat în învățământul secundar la Bârlad și Iași. În anul 1875 a fost numit profesor la catedra de limbă și literatură franceză a Universității din Iași, devenită ulterior catedra de istoria literaturilor moderne, în special romanice. Pentru o perioadă a ocupat și funcția de inspector general al învățământului secundar.
În anul 1871 a intrat în societatea Junimea, participând activ la ședințele literare, conferințele publice și activitatea editorială a acesteia. În anul 1887 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
În jurul anilor 1871–1872 a avut o relație cu o tânără văduvă, din care s-a născut un copil. Intenția sa de a o lua de soție și de a regulariza situația a fost împiedicată de intervenția colegilor săi junimiști Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi și Vasile Pogor. În anul 1879, la vârsta de 36 de ani, s-a căsătorit cu Natalia Alcaz, în vârstă de 20 de ani, fiica unui foarte bogat locuitor al Iașului.
În anul 1888, la un an după moartea acesteia, s-a căsătorit cu Elena Tiron, verișoara primară a Nataliei, în vârstă de 25 de ani, al cărei tată era unul dintre fruntașii filialei ieșene a Partidului Național Liberal. După moartea lui Vârgolici, în anul 1899, fiica sa Eugenia s-a căsătorit cu arheologul Teohari Antonescu. Din căsătoria cu Elena Tiron a avut un fiu, Duțu, care a murit la vârsta de șapte ani; alți doi fii, Ștefan și Iordachi, au murit în copilărie.
În vara anului 1897, aflat într-una dintre călătoriile sale obișnuite în zona Mănăstirii Văratec, s-a îmbolnăvit în tren, în apropiere de Iași, probabil în urma unui atac de cord; a fost dus acasă, unde a murit în aceeași seară. Slujba de înmormântare a fost oficiată de episcopul ortodox Conon Arămescu-Donici, iar înmormântarea a avut loc la cimitirul Eternitatea.
Operă literară miniatura|Ilustrație din ziarul Universul din 1 august 1897. Primele sale texte publicate au fost versuri apărute în anul 1862 în revista Din Moldova a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. A colaborat și la Fulgerul și Trompeta Carpaților, însă ulterior și-a concentrat activitatea publicistică aproape exclusiv în Convorbiri Literare, organul Junimii.
A publicat poezii originale, studii literare și filologice, articole critice și numeroase traduceri, dintre care cele mai multe au rămas dispersate în periodicele vremii. Singura sa lucrare beletristică publicată în volum a fost nuvela Recrutul (1873), traducere după Hendrik Conscience.
A redactat și manualul Gramatica limbei latine, vol. I–II (1875, 1883), precum și ediții de texte, între care Phaedri Augusti liberti Fabulae: Fabulele lui Fedru, sclavul liberat al lui August (1875). A semnat uneori și cu pseudonimele S. Vârgolici, S. G. Vargolici și St. G. Vârgolici.
Note
Bibliografie
Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – V
Categorie:Nașteri în 1843 Categorie:Nașteri pe 13 octombrie Categorie:Decese în 1897 Categorie:Decese pe 29 iulie Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române Categorie:Critici literari români Categorie:Ieșeni Categorie:Înmormântări la Cimitirul Eternitatea din Iași Categorie:Oameni asociați cu Societatea Junimea Categorie:Publiciști români Categorie:Traducători români