Victor Babeș () a fost un bacteriolog și morfopatolog român, membru al Academiei Române din 1893. A fost fiul lui Vincențiu Babeș.

În colaborare cu , a publicat în 1885 lucrarea Les bactéries et leur rôle dans l'anatomie et l'histologie pathologiques des maladies infectieuses (Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase), considerată primul tratat de bacteriologie.

De asemenea, este fondatorul școlii românești de microbiologie.

Biografie Victor Babeș s-a născut în 1854 la Viena. A fost fiul deputatului Vincențiu Babeș, originar din Banat, și al Sophiei Goldschneider, descendenta unei influente familii vieneze. Victor Babeș a obținut bacalaureatul la Gimnaziul Catolic din Budapesta, după care a studiat medicina la Universitatea din Budapesta, apoi la Viena, unde și-a luat doctoratul.

Babeș își începe cariera științifică în Budapesta ca asistent în laboratorul de anatomie patologică (1874-1881). În urma descoperirilor lui Louis Pasteur, este atras de microbiologie și pleacă la Paris unde lucrează un timp în laboratorul lui Pasteur, apoi cu Victor Cornil. Împreună cu acesta a publicat în 1885 Les bactéries et leur rôle dans l'anatomie et l'histologie pathologiques des maladies infectieuses, lucrare considerată primul tratat de bacteriologie.

În anii 1885-1886 lucrează în Berlin în laboratoarele lui Rudolf Virchow și Robert Koch.

În 1881 primește titlul de conferențiar (docent privat) iar în 1885 postul de profesor asociat de Histopatologie la Universitatea din Budapesta.

În 1887 a fost chemat la București ca profesor la Facultatea de medicină, catedra de Anatomie Patologică și Bacteriologie.

În același an a fost înființat la București, prin Legea nr. 1197, Institutul de Bacteriologie și Patologie, condus de Victor Babeș, considerat cel mai vechi institut de cercetare medicală din România. Institutul a fost inaugurat la 20 noiembrie 1887, când Babeș a susținut cursul introductiv despre cauzele bolilor infecțioase. În cadrul acestuia, Institutul Antirabic și-a început activitatea în 1888.

În 1919, Victor Babeș a fost chemat la Cluj pentru a contribui la organizarea Facultății românești de Medicină. În toamna aceluiași an a fost numit profesor de anatomie patologică, iar la 5 noiembrie 1919 a susținut prima prelegere festivă în limba română pe o temă medicală la Universitatea din Cluj. În anul universitar 1919–1920 a condus Catedra de Anatomie Patologică și Institutul de Anatomie, Histologie Patologică și Microbiologie, organizând cursuri de anatomie patologică, histologie și microbiologie.

Printre discipolii săi s-a numărat Constantin Levaditi, care în 1897 a lucrat ca preparator la Institutul de Bacteriologie din București, alături de Babeș, iar în anul următor a plecat la Paris cu scrisori de recomandare din partea acestuia.

Activitate științifică

Activitatea științifică a lui Victor Babeș a fost foarte vastă, cu un accent deosebit în problemele de tuberculoză, lepră, vaccinare anti-rabică și seroterapie anti-difterică. A demonstrat prezența bacililor tuberculozei în urina persoanelor bolnave și a pus în evidență peste 40 de microorganisme patogene. În 1888, Babeș a descris microorganisme intraeritrocitare în sângele bovinelor afectate de hemoglobinurie, iar ulterior a identificat microorganisme asemănătoare și la ovine. Cercetările sale au stat la originea identificării paraziților cunoscuți astăzi sub numele de Babesia. În 1893, Constantin Starcovici a atribuit acestor paraziți denumirile Babesia bovis, Babesia ovis și Babesia bigemina, numele genului Babesia fiind dat în onoarea lui Victor Babeș.

În 1892 publică împreună cu Gheorghe Marinescu și Paul Blocq un Atlas de histologie patologică a sistemului nervos. A editat timp de mai mulți ani „Analele Institutului de Patologie și Bacteriologie“ din București.

Victor Babeș, datorită formației sale științifice de bază, a creat concepția ce poate fi denumită "patomorfologia procesului infecțios", sinteză a microbiologiei cu histopatologia.

Cercetările lui Babeș au avut un rol important în dezvoltarea seroterapiei și a vaccinării. În 1895 a formulat principiul serovaccinării, bazat pe asocierea imunizării active cu administrarea de ser imun. În domeniul rabiei, a descris incluziuni intracitoplasmatice în neuronii infectați, formațiuni redescoperite ulterior de Adelchi Negri și cunoscute astăzi sub denumirea de corpusculi Babeș-Negri. Babeș a dezvoltat, de asemenea, o metodă de atenuare a virusului rabic prin încălzire, utilizată pentru prepararea vaccinului antirabic. În 1912 a publicat la Paris tratatul Traité de la rage, o amplă sinteză a cunoștințelor epocii despre rabie.

Prin cercetările sale valoroase asupra antagonismelor microbiene, s-a situat printre precursorii ideilor moderne asupra antibioticelor.

În 1924, Victor Babeș a fost nominalizat de mai mulți profesori pentru Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Arhiva oficială a Premiului Nobel consemnează, între altele, nominalizări din partea lui Gheorghe Marinescu, C. Daniel, G. Stoicescu, I. Nanu-Muscel și Mina Minovici. Mina Minovici l-a nominalizat pentru cercetările privind anatomia patologică, simptomatologia, profilaxia și tratamentul pelagrei.

A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 1 aprilie 1889 și membru titular la 11 martie 1893. A îndeplinit funcția de vicepreședinte al Academiei Române în perioadele 14 aprilie 1899–6 aprilie 1900 și 8 octombrie 1918–11 iunie 1919, iar între 1922 și 1925 a fost președinte al Secțiunii științifice. A fost, de asemenea, membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris și a fost decorat cu Legiunea de Onoare în grad de ofițer.

Concepții filozofice și atitudine militantă

Pe lângă activitatea științifică, Babeș a fost preocupat de îmbunătățirea stării sanitare a populației, în special în combaterea și prevenirea pelagrei. Studiind cauzele acestei boli, care (ca și tuberculoza) avea extindere în masă, a subliniat esența socială a acesteia și în 1901 a susținut:

"Leacul pelagrei, al acestei boli a mizeriei, al acestei rușini naționale, vi-l spun eu: împroprietărirea țăranilor."

Babeș s-a preocupat îndeaproape de problemele medicinei profilactice și sociale, inclusiv de alimentarea cu apă a orașelor și satelor și de organizarea luptei antiepidemice.

Babeș a fost preocupat și de filozofie, susținând o concepție ontologică materialistă, potrivit căreia materia constituie substanța fundamentală a naturii. Și-a expus concepțiile filozofice în lucrările Considerațiuni asupra raportului științelor naturale către filozofie (1879) și Credință și știință (1924).

Babeș s-a poziționat împotriva agnosticismului lui Kant, a teoriei ideilor înnăscute a lui Descartes și a apriorismului idealist al lui Schelling. A susținut caracterul obiectiv al lumii, al legilor naturii și al cauzalității.

A înființat publicațiile Analele Institutului de Patologie și Bacteriologie (1889), România medicală (1893) și Archives des sciences médicales (1895).

Eponime asociate Corpusculii Babeș-Ernst: incluzii metacromatice în protoplasma unor bacterii grampozitive (de ex.: bacilul difteric). Corpusculii Babeș-Negri: incluzii rabice în celulele nervoase. Babesia: un gen de paraziți din ordinul Haemosporidia. Babesioza: boală parazitară produsă de microorganisme din genul Babesia, care infectează eritrocitele. Mai multe specii pot infecta omul, Babesia microti fiind cea mai frecventă în Statele Unite.

Note

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B Victor Babeș Casa memorială "Victor Babeș" , 4 octombrie 2008, Adela Cristina Teodorescu, Jurnalul Național Babes, parintele bacteriologiei, 20 martie 2006, Jurnalul Național Babes, parintele a 50 de microorganisme, 18 octombrie 2004, Cristian Petru, Jurnalul Național Valori ale culturii naționale: 83 de ani de la moartea lui Victor Babeș, 19 octombrie 2009, Amos News http://www.biusante.parisdescartes.fr/sfhm/hsm/HSMx1974x008x003/HSMx1974x008x003x0549.pdf

Categorie:Nașteri în 1854 Categorie:Nașteri pe 4 iulie Categorie:Decese în 1926 Categorie:Decese pe 19 octombrie Categorie:Bacteriologi români Categorie:Microbiologi români Categorie:Patologi români Categorie:Pedagogi români Categorie:Membri titulari ai Academiei Române Categorie:Decorați cu Legiunea de onoare Categorie:Oameni de știință din Viena Categorie:Români din Austro-Ungaria