Introducere
Victor A. Voicu (n. 29 iunie 1939, Bolovani, Dâmbovița) este un general maior, medic și farmacolog român, membru titular (2001) al Academiei Române și vicepreședinte al acesteia (din 20 aprilie 2018). Este profesor universitar, fost șef al catedrei de Farmacologie Clinică, Toxicologie și Psihofarmacologie, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București (1992).
Directorul Centrului de Cercetări Științifice Medico-Militare (1986). Președintele (2000) Consiliului Științific al Agenției Naționale a Medicamentului. Președintele Societății Române de Farmacologie, Terapeutică și Toxicologie Clinică (1998). Cercetări științifice în domeniile compușilor organofosforici și antidotismului acestora, farmacologia radioprotectorilor chimici, farmacologia experimentală și clinică a antihipertensivelor și antiaritmicelor, psihofarmacologia psihotomimeticelor și drogurilor de abuz. Coordonator de studii de bioechivalență și studii clinice de fază I. 20 de volume publicate, peste 290 de lucrări științifice publicate și comunicate. 18 brevete de invenție.
Studii A urmat studiile liceale la București, după care s-a format ca student militar la Facultatea de Medicină Generală din București. În anul 1971 și-a susținut teza de doctorat intitulată „Homeostazia și reactivitatea armdacoznamiei a sistemului nervos vegetativ în sindromul acut de iradiere”.
Carieră profesională și academică A activat ca asistent la Catedra de farmacologie a sistemului nervos vegetativ din București (1963–1966), fiind ulterior cercetător în cadrul Centrului de Biologie Moleculară (1964–1968). A ocupat funcția de șef de laborator în cadrul Centrului de Cercetări Științifice Medico-Militare din București (1968–1990), instituție în care a devenit ulterior comandant.
Între 1990–1992 a fost profesor la Facultatea de Medicină din Craiova, contribuind la înființarea primei Catedre de farmacologie din această instituție. Din 1992 a devenit profesor la Facultatea de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, unde a pus bazele primei Catedre de farmacologie, toxicologie și psihofarmacologie clinică din învățământul medical românesc.
A fost, de asemenea, șef al Direcției medicale din cadrul Ministerului Apărării Naționale (1990–1995) și director al Centrului de Cercetări Științifice Medico-Militare (2001–2013).
Activitate științifică Activitatea sa s-a concentrat asupra farmacologiei experimentale și clinice, cu accent pe sistemul nervos vegetativ, sistemul cardiovascular, precum și pe toxicologia compușilor organofosforici și antidotismul acestora.
A adus contribuții importante în:
1) fiziopatologia organismului iradiat
2) farmacologia și toxicologia pesticidelor organofosforic
3) dezvoltarea antidoturilor
4) farmacoterapia hipertensiunii arteriale și aritmiilor cardiace
5) radioprotecția chimică
Este coautor al „teoriei interacțiunilor finite”, care tratează interacțiunea medicament–receptor ca o relație între o moleculă și o structură biologică continuă.
Lucrări Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în peste 30 de cărți și peste 350 de studii și articole publicate în reviste de specialitate din țară și din străinătate. Printre lucrările importante se numără:
1) Mecanisme enzimatice în farmacodinamică (1977)
2) Farmacologie. Curs (1980)
3) Toxicologie clinică (1997)
4) Farmacologie (2004)
5) Psihofarmacologia și toxicologia clinică a drogurilor de abuz (2005)
6) Diagnostic și tratament în intoxicațiile acute (2006)
A coordonat, de asemenea, lucrări recente precum:
Pandemia COVID-19 în România (2020–2021)
Descoperiri personale Este autorul a peste 30 de brevete de invenție, în special în domeniul medicamentelor, dintre care:
1) Atox (antidot pentru intoxicații cu organofosforice)
2) Dixidextracaina 70 (anestezic)
3) medicamente antihipertensive
4) pansamente colagenice
Cercetările sale recente s-au axat pe corelațiile farmacocinetice și farmacodinamice (PK/PD), precum și pe mecanisme epigenetice în tratamentul cu antipsihotice.
Titluri A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universități, printre care:
1) Universitatea „Ovidius” din Constanța
2) Universitatea „Vasile Goldiș” din Arad
3) Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova
A ocupat numeroase funcții în organizații științifice naționale și internaționale, fiind membru sau președinte în societăți de farmacologie, toxicologie și medicină.
Onoruri A fost distins cu: 1) medalii de aur la Salonul Internațional al Invențiilor „Eureka” (Bruxelles, 1992) 2) titlul „International Man of the Year” (1995–1996) 3) ordinele „Virtutea Militară” și „Steaua României”
Distincții primite Ordinul Național "Steaua României" în grad de Comandor, 1 decembrie 201712 membri ai Academiei Române decorați de Președintele României, 2 decembrie 2017
Note
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – V
Categorie:Generali români Categorie:Medici români Categorie:Farmacologi români Categorie:Membri titulari ai Academiei Române Categorie:Nașteri în 1939 Categorie:Vicepreședinți ai Academiei Române Categorie:Comandor al Ordinului Steaua României Categorie:Oameni din județul Dâmbovița